Indiferența șade bine bătrâneții

Știu că tu ești tânăr(ă), acum când mă citești, dar timpul trece repede. Foarte repede. Iar dacă nu mai ești așa de tânăr, ca bărbat - femeile sunt și vor rămâne mereu tinere și frumoase, poate crezi că te-ar putea interesa vorbele de mai jos ale lui Cioran. 
Știu, sunt doar niște vorbe, dar dacă reușești măcar un minut să te desprinzi de tine și să te uiți la activitățile și acțiunile tale zilnice, s-ar putea să le găsești interesante sau chiar utile. Pe unele. Puține.

Mie mi-au folosit. Și-ți dau și un exemplu. După ce le-am citit, a doua oară – că prima oară m-am făcut că nu înțeleg, am renunțat să mai mănânc fum prin cluburi. Asta se întâmpla cu mulți-mulți ani în urmă. Când eram și eu tânăr ca tine: 

”Indiferența șade bine bătrâneții. Mă gândesc la X, octogenar, care se agită cu privire la te miri ce. Se spune că e "viu", când de fapt nu e decât ridicol și lamentabil. La nici o vârstă nu trebuie să te intereseze totul. Excesul de curiozitate e semn de frivolitate și infantilism. A gândi este a refuza, a elimina, a selecționa. Disponibilitatea excesivă suprimă selecția; pentru ea totul e important, ceea ce revine la a pune pe același plan catastrofa și fleacul.” - Cioran, Cahiers 1957-1972, Gallimard 1997, p. 496

Stop! STOP! Opriți ... TOT!

Opriţi ... televizorul. Apoi aruncaţi-l la gunoi. Definitiv.

Opriţi ... telefonul.

Opriţi ... radioul.

Opriţi ... soneria.

Opriţi ... goana nebună după prostii inutile.

Opriţi ... cursa cancerigenă (Da! cancerigenă!) după funcţii și onoruri.

Opriţi ... achiziţiile nesăbuite.

Opriţi ... agitaţia fără rost. 
Opriți ... ura, furia, ranchiuna, frustrarea. 

Opriţi ... 

Opriţi ... 

Opriţi ...
.
Măcar o lună. Măcar o zi. Măcar o oră. Măcar un minut. Hai că nu-i chiar așa de mult.
.

.
Acum:

Uitaţi-vă la natură.
Priviţi cerul.
Citiţi o carte.
Beţi relaxaţi un ceai cald. Sau o cafea. Sau un pahar de apă.
Discutaţi liniștit cu un apropiat sufletește.
Sau ascultaţi, pur și simplu, liniştea. Nu trebuie să spuneţi nimic.
Rămâneţi în linişte câteva minute. Sau ore. Sau zile. Sau luni ... (Reuşiti? Cât timp?)
Iubiți-vă. Mult. Cu cine vreți voi. Oricât vreți voi. Și oricum vă place amândorura. Sau ...
Sau petreceți timp de calitate, adică liniștiți, zâmbitori și atenţi, cu un copil ... Sau cu oricine vreţi voi.
.
.

.
Este puţin mai bine acum?

Excelent! Să fim agitaţi, urâcioşi, grăbiţi, zăpăciţi, hăituiţi, obosiţi, stressaţi - cu to(n)ţii ştim. 
Dar să fim calmi, zâmbitori, liniştiţi - câţi ştim?

Stop. Reset. Restart. Pe alte baze, evitând greșelile vechi.

Tinerete vs Batranete

Unii amici spun că a fi bătrân nici nu e așa de rău până la urmă. Și că tinerețea are o grămadă de neajunsuri, mulți abia așteaptă să crească, "să se facă mari".

Așa sa fie? Oare?

Totul depinde din ce unghi, din ce perspectivă privești situația celor două etape ale vieții și ce vrei de la ele. Da, ce vrei de la viață la un moment dat. Asta contează. 

Dacă te gândești la forța fizică, energie, bună-dispoziție pentru orice și oricând și lipsa suferințelor de tot felul, junețea este, indiscutabil, ceva mai bună. Este un punct de vedere. 

Însă, dacă ai în vedere tactul și diplomația deprinse în ani de exercițiu, creșterea încrederii și a răbdării, a puterii de judecată și de pătrundere, grijile mai puține (așa ar trebui...) și libertatea de acțiune mai mare, senectutea este, cred eu, mult mai avantajoasă.

Desigur că un mix din atuurile de la ambele capete ar fi ideal... Și să beneficiezi de ele acum!

Principiu bătrânesc - economisirea

”Eu am un principiu, e adevărat cam bătrânesc, că banul cel mai bun și mai ieftin este banul tău. Și, dacă îl ai, de ce să iei credit? Am și o mentalitate de țăran totuși, așa... să NU cheltuiesc mai mult pentru un lucru pe care pot să-l iau cu banii jos.”

Acesta este un citat aproximativ, din ce-mi aduc aminte vag, din regretatul Bogdan Baltazar la o discuție din 2005. 

Și completez succint: atunci când chiar trebuie să cumpăr ceva, mai bine strâng, economisesc banii necesari achiziției, decât să împrumut. 

Astfel voi fi de două ori câștigat:

1. nu plătesc dobândă și comisioane nejustificat, sunt banii mei personali, fac ce vreau cu ei;

și

2. îmi și întăresc puterea de a mă înfrâna în fața dorinței arzătoare de a cheltui imediat, de a-mi irosi rapid munca depusă.

S-ar putea întâmpla chiar să încep să mă gândesc, atunci când am toți banii strânși pentru obiectul atât de mult dorit, că nici să nu mai vreau să mai cumpăr...