sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Fii mai direct! Hai...

El: Bună, Geta! 
Ea: Bună, Silviu!
El: Ce surpriză să te întâlnesc pe aici! Ești neschimbată. Ai și slăbit puțin? Ți-ai păstrat impecabil silueta de sportivă. Arăți trăznet!
Ea: Păi m-am mutat de un an înapoi. Am slăbit din cauza stressului. În țară, de când am revenit, am mai pus ceva pe mine. Eram și mai slabă luna trecută.
El: Ești de o lună în țară? Ai lăsat Elveția baltă? Și toate planurile tale de viitor? Erau tot ce-ți doreai acum 8 ani. Doamne,

miercuri, 28 ianuarie 2015

Unic medicament: iubirea

Industria medicamentelor tratează trupul. Așa cum face service-ul cu mașina. Repară motorașe sau schimbă piesele uzate sau stricate cu unele noi sau recondiționate. Dar dacă ai o problemă la soft, ce-i faci? Când se defectează sufletul tău medicamentele nu mai ajută cu nimic. Având un suflețel rănit sau atins, nemângâiat, nevorbit, neînțeles și trist, nu te vei vindeca cu medicamente chimice niciodată. Singura rezolvare a durerii sufletului, singura alinare, unicul medicament, este iubirea.

Vreun an și jumătate am fost chinuit de o

luni, 26 ianuarie 2015

Iluzia bunăstării pe datorie și grecii

Grecii nu sunt leneși. Pur și simplu ei au terminat treaba acum 2000 de ani și de atunci se relaxează.  Ce, voi n-ați face la fel?
Circulă ca snoavă frazele de mai sus, dar are ceva sâmbure de realitate în ea. Un sâmbure amar.
Se spune despre greci că sunt un popor de leneși vestiți și incurabili. Poate fi adevărat. Că au mai făcut fofilări și evitări și chiar s-au sustras total în istorie de la plata altor datorii colosale. N-ar fi prima oară când beau, mănâncă, se distrează și la final pleacă fără să plătescă. Au mai făcut-o de câteva ori în ultimele 2-300 de ani. Este real, dar trebuie să vedem și dedesubturile care au condus la această situație. 

joi, 22 ianuarie 2015

Inflațio! vin' la mama! Mario, bagă mare tată!

Astăzi Mario Draghi a anunțat deschiderea balului de QE pentru UE și a dat drumul la tiparniță. 60 de miliarde de euro pe lună, din martie 2015, operațiune valabilă aproximativ 1 an și jumătate de zile, cu o țintă inițială de aproximativ 1100 mld euro noi tipăriți până în finalul lui septembrie 2016.
Din martie, sau aprilie mai exact, anul acesta, va începe

miercuri, 21 ianuarie 2015

Revelații

Cel mai greu mi-a fost să accept că totul este o himeră: studiile, jobul, cursurile de perfecționare sau specializare, banii, poziția socială, investițiile financiare și imobiliare, mașinile, etc. Toate sunt egale cu 0. Zero. Z-E-R-O.
2007 și 2014 au fost anii revelațiilor.
N-aveam cum să accept asta și din cauza faptului că aproape toți ceilalți din jurul meu alergau după fix aceleași lucruri. Societatea în ansamblu premia doar pe cei care atingeau aceste idealuri, le întrețineau, și-și doreau mereu din ce în ce mai mult. Doamne, ce păcăleală colosală! 

luni, 19 ianuarie 2015

Maşini şi doamne

Două pasiuni mari aveam când eram tânăr: cele ce se deplasează pe cauciucuri şi cele care fac pui vii și care se deplasează, unele, pe tocuri.
Majoritatea relațiilor, a banilor, a timpului, a plăcerilor şi a nervilor mei în aceste negre găuri s-au dus.  :-) Nu regret nimic, rien, chiar sunt nostalgic cu privire la unele..., ci doar mă confesez liniștit. :-)
Tare aș mai da puțin, puțin, ceasul înapoi...

Iertatul taică-miu, căruia cât timp trăia nu i-am dat prea multă ascultare, spunea aşa: "Fiarele şi femeile îți vor mânca sănătatea, timpul şi banii dacă nu știi să te oprești la timp și dacă n-ai ”frână”. Dar cele din urmă îți pot aduce zâmbete pe termen lung dacă vei şti să le îngrijeşti, apreciezi și păstrezi pe cele potrivite la momentele potrivite". Din păcate, n-am prea reușit să fac asta mereu. Mai încerc anul ăsta încă o dată.

Sigur, în locul "doamnelor" pot fi puşi şi domnii. Povestea e cam aceeaşi. :-) Doar că de semn contrar.

Să purcedem!

Au fost vreo 14-15 ani când schimbam (și) mașinile, în medie, mai repede de

sâmbătă, 17 ianuarie 2015

Ale cititoarelor 13 poveşti în 6 cuvinte

Sunt iubit de frumoasele femei deştepte:  :-)
  1. Picioare rupte. Accidente-n lant. Primaria doarme. - Ioana Calinescu
  2. Somn usor. Iar votam la anu. Ioana Calinescu
  3. In restul timpului incercam sa traim . Ioana Calinescu
  4. -Trecut uitat, prezent constient, viitor incert. :) Corina Scarlatescu
  5. -Apa vie imbraca pamantul soarele gravitand. :) Corina Scarlatescu
  6. - Nastere usoara, viata intensa, moarte singura. :) Corina Scarlatescu
  7. - Luna dispare dimineata, linistea noptii spulbera. :) Corina Scarlatescu
  8. (Sunt lângă tine, doar întinde mâna!) Diana Elena
  9. (Respiră-mi iubirea, vei trăi veșnic!) Diana Elena
  10.  (Lasă-mă să îți vindec tristețea!) :) Diana Elena
  11. Ador lectiile fine de buna cuviinta! :) Diana Elena
  12. Sarpelui ii zic: musca-ti limba! :p Diana Elena
  13. #13 Ador oamenii si stiu sa iubesc. :) Ema M.
P.S.
Aroganța infatuată atrage negreşit singurătatea grea. 

joi, 15 ianuarie 2015

Francul elvețian e periculos și dăunează!

Sunt foarte vesel și relaxat astăzi după noul anunț al SNB (Banca națională a Elveției). S-a încheiat ciclul deschis în toamna lui 2011.
Am încercat să ajut și să protejez și pe alții, dar ei au considerat că se pricep și văd mai bine ca mine viitorul. Au insistat, parcă ostentativ, să facă fix invers decât făceam și sfătuiam eu, doar ca să-mi arate clar cât sunt de puternici și de trufași. Trufia este un păcat.
Acest articol a fost publicat prima dată pe un alt blog acum vreo 3 ani și ceva, mai exact pe data de 10 august 2011. Și se referea la evenimente ce s-au petrecut cu peste 7 sau 8 ani în urmă.
Astăzi, după anunțul mult așteptat al Băncii Elveției, acea poveste este din nou oportună și redevine lecție. A treia oară. 
Pentru că sunt mulți ce plâng acum și vor mai plânge lacrimi amare pentru că lăcomie, pentru că naivitate, pentru că aroganță și pentru că toate acestea se plătesc. Dar mai ales domnia...

Iată povestea din 10 august 2011:

luni, 12 ianuarie 2015

Charlie, islamiștii și ipocrizia planetară

Vedem zilele acestea polemicile nesfârșite despre atacul de la Charlie Hebdo. Sigur că este regretabil și condamnabil gestul făcut de cei doi asasini nenorociți, dar sunt multe alte aspecte ce trebuie luate în seamă și analizate înainte de a lua decizii radicale. Decizii care cred că au și fost luate deja, de mai marii lumii, duminică seara la meetingul monstruos din Paris.

Uităm elemente esențiale petrecute de curând. Când Franța avea nevoie de forță de muncă ieftină, imediat după al II-lea război mondial, și de o masă de manevră cvasi-necesară la negocieri cu sindicatele arogante care în anii 60 ridicaseră capul și nasul și doreau condiții mai bune de muncă și o plată corespunzătoare pentru muncile de jos pe care nu le mai presta mai nimeni, n-a contat și nu s-a gândit nimeni, nici un politician vizionar, că peste doar două generații vor face crime din cauza sărăciei la care sunt condamnați permanent acești paria ai societății veniți din zona magrebiană. Cunoști tu vreun musulman cu venituri suficiente, cu un nivel de trai decent sau cu o educație superioară și cu familie la locul ei care să fi făcut vreun atentat doar din credința islamistă? 
Nu?
Nici eu.

miercuri, 7 ianuarie 2015

13 noi poveşti în 6 cuvinte

  1. Parc matinal, Soare energizant, alergători fericiți. :-)
  2. Mâncare puțină, apă suficientă, sport. Sănătate!
  3. Liniștit citesc, literele inițiale dospite cresc.
  4. Vorba bună mângâie, tonul alterat mișcă.
  5. A mea, a ta, a noastră.
  6. Ascult cuvintele tale, aud sufletu-ți șoptind.
  7. Frig bocnă, oase rupte, trupuri fierbinți.
  8. #8: Spirit bun. Sperante mari. Viitor prosper.:-)  - Ema M.
  9. Hai, curaj! Scrie și tu una.
  10. Să fim sinceri chiar dacă ”ninge” - Daniela S (vezi comentariul de mai jos)
  11. Azi nu taiem capete. Scoatem ochi. - Ioana Călinescu
  12. Ninge in mine cu povesti nespuse :) - Samantha Popescu
  13. Sarut fruntea, acolo, langa stea, Blue :) - Samantha Popescu ( tot Facebook).

duminică, 4 ianuarie 2015

Reclamele sunt câh

Întâmplarea de azi de la Pipera mi-a pus capac. Și de aia scriu, rapid, probabil la nervi.

Tot timpul am zis că reclamele nu prea sunt în regulă pentru oamenii slabi de înger. Și sunt mulți din aceștia printre noi. Majoritatea.

De ce nu sunt bune reclamele? 

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Fără promovare, sau "pile", e greu

Din copilărie până pe la vreo 18-19 ani am jucat fotbal de performanță. Am fost junior la unul dintre cele mai mari cluburi din capitală, unii ar spune chiar cel mai mare!..., iar în ultimii doi ani mi-am rupt genunchii și gleznele în eșaloanele 2 și 3. Se juca un fotbal extrem de dur atunci la acel nivel, iar genunchiul stâng a zis pas în toamna în care abia împlinisem 20 de ani. (Probabil că și ”materialul” era de slabă calitate, atât taică-miu, unchi-miu, dar și bunică-miu, au avut probleme mari cu genunchii.) Genunchiul se făcuse cât o varză sau cât un pepene mai mic. Sună ireal, dar atât de mare era, nu puteam îmbrăca nici

vineri, 2 ianuarie 2015

Când înghițim nu putem scuipa

Au apărut voci, și sunt din ce în ce mai multe, cele avizate, care presupun că în cazul accidentului de pe lacul Suitghiol pilotul ”se dădea” cu elicopterul.
Ce înseamnă ”se dădea”? Adică făcea acrobații cu elicopterul, zburând foarte aproape de luciul apei și ridicând cu forța palelor apa, provocând o mică furtună locală.
De ce făcea pilotul treaba asta? Probabil pentru a-l impresiona pe mai tânărul copilot și  pentru ”a le da pe spate”, sau mai bine zis pentru a le da pe spate pe tinerelele doamne din carlingă și pentru a le

joi, 1 ianuarie 2015

Teroarea rochiilor

Trebuia să ieșim din casă. Era foarte târziu. În 15 minute începea ceremonia și noi aveam de străbătut cu mașina un drum de 20-25 de minute până acolo. Plus că era vineri seara și orașul era deja infernal de aglomerat. Ca de obicei, mai ales în centru. Eram în întârziere deja. Probabil că nici nu ne vor mai permite accesul în sală. Am așteptat acest eveniment un an. Doar la asta mă gândisem timp de trei luni.

Ce crezi că face ea în momentele acelea? În afară de a se admira a n-șpea oară în oglinda de pe hol? În momentele în care eu, îmbrăcat în costumul țeapăn cu pantofii noi ce mă strângeau îngrozitor, așteptând cu cheia casei băgată în yallă, cu ușa întredeschisă spre plecare și bătând nervos, dar subtil, cu degetele în clanță? Ce face ea atunci? În fața oglinzii? Schimbând a 5a rochie în 20 minute? Separat de rujat, pieptănat, tencuit, rimelat, ojă și celelalte. 
Ce face ea în clipa de maximă tensiune?

Se dezbracă de rochiță fulgerător, într-o jumătate de secundă, și rămânând doar în bikini îmi spune candid: