Ziua 19/365
Sunt mai multe diferențe între un om ignorant și unul prost.
Îți este ușor să citești ce scriu acum. Ai început să citești și ”printre rânduri”. Știu că vei fi de acord cu mine din ce în ce mai des. Citești și ceea ce n-am scris încă, texte ce sunt abia în ciornă în capul meu. De cele mai multe ori ai să înțelegi exact la ce mă refer. Curând ai să înțelegi totul. E ok. E normal. Era și timpul. Doar ți-am promis...
Ziua 18/365
Orice mașină de competiție ajunge la finiș abia ținându-se în șuruburi și făcută praf și pulbere prin cutie, motor, articulații.
În trading se spune:
Ziua 17/365
Orice om care își cumpără o mașină, dacă nu o ia cu 0 km, direct din fabrică cu țipla pe ea, și la 99% dintre cumpărători nu (mai) există această posibilitate, primul lucru la care se uită este numărul de kilometri rulați de mașina respectivă.
Mai exact: numărul real de kilometri rulați de mașina respectivă, dar și starea în care este motorul, transmisia, caroseria cu eventualele accidente frontale sau laterale grave (celebrele dări peste cap) care au mutilat-o chiar dacă nu se mai vede cu ochiul liber al unui necunoscător. O eroare este să cumperi un fost taxi sau o mașină de competiție/raliu, am mai scris în detaliu despre asta în trecut.
La fel se întâmplă și cu o casă.
Ziua 16/365
Zilele trecute, sâmbătă parcă, da!, sâmbăta trecută, am trecut prin gardul decupat și am făcut iar baie la dodoașca goală la apus, da!, goală și la apus de Soare, Soarele meu!, în apa sărată și atât caldă, fierbinte pe alocuri.
Nu mai era nici o țipenie de om în rază de 150-200 de metri. Ceilalți petreceau de mama focului, mâncau și beau și chiuiau prin sat.
Noi ne întindeam în apă ilegaliști, cu urechile-pâlnie la eventualii alți intruși, dar mustăceam relaxați și zâmbitori, în liniștea zilei ce se sfârșea în spatele dealurilor verzi.
Ziua 15/365
Să te mulțumești cu ceea ce ai este o binecuvântare imensă indiferent cât de experimentat și de performant te vei crede la un moment dat și să pretinzi că meriți mai mult.
Ziua 14/365
Când vrei să cumperi o mașină te duci la un dealer/vânzător de mașini auto. Cauți în piață, verifici site-urile de vânzări și blogurile de specialitate, auto, care discută despre modelul pe care vrei să-l achiziționezi.
Te uiți pe stradă, prin curțile altora cu afișe de vânzare în geam, vezi și ce are în service la revizii, ce e pe acolo prin clădirea parcului auto. Bineînțeles că marfa se testează înainte, doar n-o cumperi fără să știi cum se mișcă și cum te simți în ea. După care plătești valoarea corectă și mergi acasă cu ea, e gata, asta e mașina ta de aici încolo. Să sperăm că ai ales bine.
Cum ar fi ca după o perioadă mașina ta să-ți zică:
Ziua 13/365
Există experți în mașini, există experți în motociclete, există experți în case, există experți în vacanțe. Cunosc persoane care îți poți recomanda diverse cele mai bune, cele mai frumoase, cele mai interesante, cele mai incitante, cele mai fiabile, cele mai performante, cele mai ”tari” case, mașini, motociclete, sau vacanțe.
De fapt, până la urmă, la un moment dat, dacă ești cu adevărat atent și liniștit și împăcat cu tine, vei observa că toate sunt o apă și un pământ. Frumusețea jocului constă în a te bucura în fiecare moment de fix ceea ce ai, să te mulțumești cu mai puțin este fericirea supremă.
Frumusețea vieții vine abia în momentul în care îți dai seama că:
Ziua 12/365
Pregătirea continuă, instruirea de cea mai înaltă calitate, este utilă atâta timp cât oponentul sau rivalul tău duce aceeași luptă, cu aceleași arme și având maxim determinarea ta și aproximativ cam același volum maxim de pierdut și moralitate sua etică.
Este perfect valabil și în afaceri, în relațiile interpersonale și în multe altele:
Ziua 11/365
Ani de zile, zeci de ani în urmă, a fost promovat acest concept fals de "inteligență emoțională". O păcăleală imensă!
NU există inteligență "emoțională", există doar instinct, există emoție și există rațiune/ inteligență.
Orice combinație dintre aceste trei:
Ziua 10/365
După ce s-a terminat parastasul și am dus ultimile lucruri sus la Alex, am ajuns și la mine acasă. Nu știu cum, nu-mi aduc aminte traseul. Nu am pus gram de alcool în gură, dar senzația este aceeași de pe vremuri. Miercuri seară era.
Eu bag mașina în curte de fiecare dată, fără excepție, când ajung acasă noaptea și nu mai ies cu ea a doua zi. Opresc în stradă, pun avariile un minut, deschid porțile, bag mașina înăuntru, închid porțile la loc. Totul durează maxim două minute.
Joi dimineață când mă trezesc mi s-a părut că lipsește ceva. Am început să reiau treburile suspendate în cele trei zile de înmormântare, să sun băieții să reluăm activitățile, să fac ordine prin casă, să spăl și să mă spăl, să duc costumul la curățătorie, pantofii erau plini de noroi, să mă repun pe șine.
Ziua 9/365
”Sunt țigan și mă mândresc!”, i-am spus odată. Ai vreo problemă cu asta?, am continuat verificarea. Ea n-a clipit, a zâmbit cum o făcea adeseori natural și totul a mers lin în continuare.
Ziua 8/365
Ieri scriam:
”Oricâtă carte, educație, cultură și bun-simț vei acumula, ce păcat!, nu vei fi niciodată mulțumită până când nu satisfaci elementarul, rudimentarul, ancestralul, visceralul, animalul sălbatic din tine.”
Zeci de ani de zile am susținut că e bine să ai cât mai mult din primele și puțin din animalitate. Am greșit!
Ziua 7/365
Oricâtă carte, educație, cultură și bun-simț vei acumula, ce păcat!, nu vei fi niciodată mulțumită până când nu satisfaci elementarul, rudimentarul, ancestralul, visceralul, animalul sălbatic din tine.
Sunt nații care rezumă viața la clasicul „Prietenii, dujmanii, banii, fomeile, faima și ”original”-se știeeee!". Și cum lejer putem observa jur-împrejurul nostru, fie că sunt în Europa, în US sau în Asia, n-o duc foarte rău muncind aproape deloc și având, cvasi-majoritatea lor, zero carte, educație și celelalte.
Pentru că există și cealaltă extremă:
Ziua 7/365
Omul nu moare de două ori. Dar poate trăi o a doua viață. Dacă o ucide pe prima nefastă.
Traversăm o perioadă grea. Ca și cum ai trece peste un pod deteriorat de lemn vechi și putrezit care abia se mai ține în frânghiile ultime mucegăite și ele. N-ai nici o siguranță, nici o încredere, nici o bază.
E infernal, ți-e frică - e normal, nu știi ce va urma.
Unii vor ajunge în partea cealaltă, nu știm câți, sigur nu toți. Câțiva vor aluneca prin găurile podului, unii se vor arunca peste balustradă la jumătatea drumului sau chiar spre final. Iar dintre cei teferi aparent ajunși la destinație, ce ironie, alți mulți vor fi distruși iremediabil pe interior.
În astfel de zile trebuie să faci un singur lucru:
Ziua 6/365
”-Au trecut atâția ani de când e mort, când crezi că-mi va trece dorul de tata?
Ziua 5/365
Tatăl meu avea un frate natural, ei doi erau copiii ”buni” lui Maya și ai lui Papu, bunicii mei. Ei doi mai aveau chiar și al treilea frate, vitreg, dintr-o primă căsătorie a lui Papu cu altă femeie. Tata a fost un norocos și din punctul acesta de vedere.
Lali Bitte este un văr bun de-al tatălui meu, dar n-avea frate. Mie tata mi-a spus tot timpul că Lali Bitte este ca un frate pentru el, au crescut împreună, am suferit împreună și erau amândoi aproximativ la fel: cu un suflet imens, emoționali deși extrem de raționali, familiști în sensul clasic al cuvântului, au trecut amândoi prin niște necazuri mari în viață absolut nevinovați.
Eu n-am frate, deși am căutat asta în fiecare dintre prietenii, tovarășii, șefii sau superiorii de suflet ori asociații mei. N-am avut norocul acesta până azi.
Lali Bitte are un băiat, Alex, văr de-al doilea cu mine după acte, el n-are nici frate și nici soră. De azi este fratele meu mai mic, fie că-i place, fie că nu. Alex e norocos.
Azi lali Bitte s-a dus să se întâlnească cu tata, am resimțit o durere mai mare în piept doar acum treisprezece ani. Parcă și văd ce distracție va fi acolo sus la ei. Parcă îi și aud cum râd cu poftă împreună, tata va cânta la acordeon și amândoi cu vocea și se vor ”machi” până dimineață dansând ținându-se de umeri ca frații.
Știu exact și cu melodie își încep petrecerea diseară:
Ziua 3/365
Știi bine că cel mai negru punct al nopții este fix cel de dinaintea răsăritului de Soare.
Ziua 2/365
Dacă ai gânduri de suicid, dacă te gândești să-ți oprești superba experiență pe acest minunat Pământ, dacă treci prin cea mai grea perioadă sau cel mai insuportabil moment al vieții tale, te rog sună un prieten, o rudă, un amic cu care să-ți împărtășești și înjumătățești greutatea durerii. Sau dă-mi mie un telefon, scrie-mi un mesaj, caută-mă să stăm puțin de vorbă, îți promit că vei vedea lucrurile altfel după ce discutăm o vreme.
Toți trecem printr-un moment de cumpănă la un moment dat în viață.
Toți avem momente în care nu mai vedem luminița de la capătul tunelului într-o situație sau alta.
Dar de cele mai multe ori, dacă nu în toate cazurile, gravitatea sau severitatea dificultății este exclusiv în capul nostru, nu are nici o legătură cu realitatea care va păstra mereu ceva fabulos pentru noi în viitor.
Va fi bine, știi bine, doar ți-am promis. Când ți-am promis eu ceva și nu m-am ținut de cuvânt?!?
Repet și închei:
Poți pierde totul și să te regăsești pe tine. Ce comoară!
Poți eșua colosal și falimenta incredibil când totul părea atât de sigur și stabil și totuși să-ți revii. Pasărea Phoenix e rară, dar există.
Poți crede că totul s-a sfârșit, că nimic nu mai are rost și de abia de aici încolo să înceapă cea mai minunată fabuloasă parte a vieții tale. Miracole există și se întâmplă multora, în special acelora care cred în ele.
Minunile revenirilor se întâmplă și se întâmplă des. Cu o singură condiție:
Portretul soției ideale, dacă o fi vreodată să vrei să te mai însori, dacă ai mai avea 35-40 de ani și toate problemele puse la punct (eu nu recomand, niciodată n-am fost un amator în domeniu, este exclus în condițiile actuale ale căsătoriei, societății și familiei, dar ai putea avea tu mai mult noroc):