Uneori când vorbesc cu diverse persoane străine eu văd în spatele cuvintelor lor. Văd mișcările din mijlocul pieptului, simt temerile care se umflă în inima și-n capetele lor, și înțeleg lucruri pe care ei nu le exprimă textual.
Uneori când vorbesc cu o femeie aud cuvintele pe care ea le omite sau nu vrea să le spună sau pe cele pe care deși le rostește de fapt ar fi vrut să le spună pe cele antagonice.
Uneori observ, la femeile tinere în special, intonații ale vocii, mișcări ale pieptului, tremurături ale mâinii, vibrații ale pleoapelor, mișcări ale buzelor, temeri ce ies din piepturi, gânduri năstrușnice și curajoase sau chiar deocheate ce li se evaporă prin ochi.
De cele mai multe ori zâmbesc și mă fac că înțeleg ce spune ea cu cuvintele ei, ce îmi arată cu degețelele ei sau ce vrea să îmi transmită prin mesajele care se aud sau se văd.
Uneori mă fac că nu înțeleg sau că ignor toate nevăzutele pe care puțin le văd.
N-ar trebui să mai fac asta, nu?