Francul elvețian e periculos și dăunează!

Sunt foarte vesel și relaxat astăzi după noul anunț al SNB (Banca națională a Elveției). S-a încheiat ciclul deschis în toamna lui 2011.

Am încercat să ajut și să protejez și pe alții, dar ei au considerat că se pricep și văd mai bine ca mine viitorul. Au insistat, parcă ostentativ, să facă fix invers decât făceam și sfătuiam eu, doar ca să-mi arate clar cât sunt de puternici și de trufași. Trufia este un păcat.

Acest articol a fost publicat prima dată pe un alt blog acum vreo 3 ani și ceva, mai exact pe data de 10 august 2011. Și se referea la evenimente ce s-au petrecut cu peste 7 sau 8 ani în urmă.

Astăzi, după anunțul mult așteptat al Băncii Elveției, acea poveste este din nou oportună și redevine lecție. A treia oară. 

Pentru că sunt mulți ce plâng acum și vor mai plânge lacrimi amare pentru că lăcomie, pentru că naivitate, pentru că aroganță și pentru că toate acestea se plătesc. Dar mai ales domnia...

Iată povestea din 10 august 2011:

”Francul elvețian e periculos și dăunează viitorului și prieteniei...

Sunt supărat. Foarte supărat. Din mai multe motive. De ce? Vă dau doar un unul.

Să vă povestesc succint:

Acum vreo 3-4 ani, sfârșitul lui 2007 și începutul lui 2008, doi buni prieteni și-au luat apartamente pe credit în CHF. Pe atunci, nu mai țin minte exact, cursul era mult sub dolar, adică 2,1 - 2,3 - max 2,5. 

Ambii au prins vârful bulei imobiliare și au luat apartamentele la niște prețuri exorbitante (peste 1800 euro per metru pătrat util, iar acum același metru pătrat în aceleași zone costând sub jumătate...). 

Primul dintre ei chiar m-a întrebat ce părere am de intenția lui și i-am răspuns că nu cred că-i bine ceea ce face. I-am replicat că eu fac fix invers și că mă tem că va veni o criză. Oricum francul elvețian nu este o monedă de luat credit, este bună doar pentru economisire.

Celui de-al doilea n-am mai apucat să-i mai spun părerea mea, a cumpărat foarte repede și fără să se consulte cu nimeni (decât cu un alt "bun" prieten - și el falit astăzi...). Când am aflat pasul făcut, contractul era deja semnat - aștepta doar să se mute fostul proprietar. I-am transmis și acestuia că nu cred că a fost o decizie înțeleaptă, nici măcar inspirată, pentru el și pentru viitorul lui. Mi-a răspuns ironic, tăios și arogant, că știe el mai bine ce e potrivit și bine pentru el, că și-a făcut toate calculele și că totul este sub control. 

În anii următori i-am tot sugerat, mai finuț la început sau chiar i-am spus franc în față mai târziu, certându-mă de-a dreptul cu el, că-i bine să-și facă rapid o refinanțare sau că cel mai bine este să vândă în pierdere apartamentul și să se oprească câțiva ani - piața fiind în cădere liberă. 

I-am propus ulterior chiar să nu mai plătească deloc ratele și tot ar fi fost mai bine pentru el și viitorul lui. Dar nu mi-am dat seama că vorbesc cu pereții... Ulterior, n-am mai vorbit deloc...

Pe data de 2 august 2011 scriam:

"francul elvețian, monedă exotică, a ajuns la 3,81. estimările pentru decembrie 2011, adică peste 4 luni, sunt de 4,3-4,5. eeeh? cum e?"

Astăzi francul elvețian este 4,0221 și există voci, estimări din piață, că până la începutul primăverii 2012 este posibil să treacă lejer de paritatea cu Euro. Am ajuns să-mi fie frică să mai fac previziuni, că se cam împlinesctoate. În special cele negative.

Ce pot face?

Mi-e greu sa spun mai multe. Dar sunt tare necăjit. Și mă doare faptul că am încercat să ajut două persoane, cu informațiile pe care le aveam și furnizam gratuit și nu am reușit... 

Cu siguranță ceva este în neregulă cu mine.”

Aceasta a fost povestea de atunci. Imediat, după doar câteva săptămâni, prin septembrie 2011, SNB face anunțul bombă precum că va stabili o țintă a cursului de schimb la minimum 1,2 franci per euro, pe care o va impune prin achiziția de valută străină din piață în cantități nelimitate. Cursul a scăzut imediat de la peste 4,08 lei per franc la sub 3,7. 

Am explicat că nu este nici un motiv de bucurie acest intervenționism perfid al statului în piață și că tot ce am spus și scris mai sus rămâne valabil. Am specificat că este o neașteptată și excelentă fereastră de oportunitate acest etatism găunos al SNB și că tot trebuie făcută ieșirea de pe francii elvețieni. Nu m-a ascultat nimeni. Toți zâmbeau condescendent...

Escrocheria bancherilor din anii de boom imobiliar, împingând și speculând credulitatea naivilor și a necunoscătorilor și needucaților financiar clienți - unii lacomi și proști - e adevărat, către creditele în franci elvețieni, nu absolvă cu nimic autoritățile, BNR-ul în special, de vina lor.
E ca și vina unui polițist, sau bodyguard, de cartier care vede că un pungaș bagă mâna în buzunarul victimei, dar o avertizează: să vă citiți cu atenție condițiile contractuale.

Astăzi BNR a cotat francul la 4,3287 lei. Există nenumărate voci avizate din piață care spun că paritatea francului, pentru o lungă perioadă, va fi de 1:1 cu euro, adică undeva între 4,5 și 4,6 lei.

Să fim sănătoși și cât mai liniștiți, modești și precauți putem și știm, am fost educați, fiecare. Cred că-i mai viabil și mai bine așa pentru fiecare.