Criterii de evaluare (empirice)

Am mai spus că orice bărbat este media aritmetică, sau chiar geometrică - ar spune unele guri rele sau realiste, a femeilor ce au trecut prin viața lui. Invers nu mă pot pronunța, nu-i treaba mea oricum, dar cred că se poate vorbi mai degrabă de cea pătratică, însă specialiștii consideră că nu are sens să faci medie unui singur număr, maxim-maximorum două. Nu?

Cred că unul dintre criteriile cele mai performante prin care poate fi apreciată calitatea unei femei este compus din numărul de zâmbete și din nivelul de relaxare ale bărbatului (bărbaților) din viața ei.

Bărbații de calitate vor căuta mai repede o dantură asanată decât un silicon expansiv. Cred. Dar știu sigur că mai fericiți, pe termen lung, sunt cei ce au pe acasă mai multe periuțe de dinți și cărți, sau cratițe pline cu mâncare și flori în ghivece pe pervaz sau prin curte, nu cei care nu mai au unde să așeze accesoriile sclipicioase, gențile ”de firmă”, toaletele cu etichetă sclipicioase ”fără număr”, sau programările la solar, spa sau cluburi de noapte. La cele de zi, de sport, oricum nu calcă nimeni.

În viață nu-ți vin toate servite mereu, trebuie să mai dai şi tu la lopată uneori.

”Arâulu n-aduți dipriună maş cuțari, aduți ş-chețari.” Râul n-aduce tot timpul doar lemne, uneori aduce şi pietre. Mai tragi și lozuri necâștigătoare, mai cumperi și gioarse, de multe ori te împiedici în viață și de ciurucuri, dar și când îți intră un care de ași sau cumperi ori primești un kinder cu surprize...

Cum o fi să te îndrăgostești și să iubești pe cineva stimulat(ă) fiind de totala dăruire și implicare a îndrăgostirii aceluia sau aceleia față de tine? E ca atunci când te uiți la cineva care mănâncă înfulecând cu poftă și te apucă o foame teribilă și pe tine deși nu-ți era nici măcar sete. Sau ca atunci când te uiți la filme deocheate și-ți vine și ție cheful pe care nu-l aveai. Cred că-i ceva instinctual, natural, firesc.

A iubi înseamnă a accepta, a comunica, a ierta, dar şi a înțelege toate acestea cu zâmbetul pe buze.

Orice lucru cu adevărat valoros necesită timp. Și, implicit, răbdare.
Nimic de anvergură sau care să dăinuie nu s-a făcut peste noapte. Chiar și Doamne-Doamne s-a chinuit vreo șase zile să-și facă treaba până la capăt.
Cred că răbdarea e un ingredient rar, valoros, important. Și indispensabil celor durabile. Mai ales în chestiunile de finețe, delicate, cum ar fi cele sentimentale.
Răbdare.
Va fi bine!

Sunt însă sigur că fiecare sac își găsește la timpul potrivit peticul. Sau, mai bine zis, peticele. 
Dacă vei avea răbdare îmi vei da dreptate. 
Dacă nu vei avea răbdare...oricum vei vedea că spun adevărul.