Nu de mâncare şi creier duc lipsă unii credincioşi de varii confesiuni. Este evident la sărbătorile fiecăruia.
Lipsa cruntă este de hrană şi de suflet. De suflete lângă suflete, nu doar trupuri lângă trupuri ca sardelele. Poate nici nişte mângâieri calde n-ar strica la răstimpuri. Şi în post şi după, şi pe carne şi pe inimă.
Oare ce este mai rapid atrăgător de milă, silă, nedumerire? Un cap frumos, având mobile variate puse claie peste grămadă, dar fără creier ordonat şi mereu degeabă şi "degrabă de sânge vărsătoriu"? Sau un trup plăcut, tânăr şi suplu, având în piept o inimă împietrită, lipsită de sentimente calde şi calme, dar plină de judecăți rapide şi prejudecăți nemestecate?
Este foarte bine să-ți mai țeşi din când în când o cămaşă uşor uzată sau să-ți cârpeşti la cizmar pantofii de anul trecut, astea-s chiar acțiuni frumoase şi de bani salvatoare.
Este rău să-ți tot prelungeşti creditele de consum şi să-ți rostogoleşti mereu datoriile făcute pentru susținerea distracțiilor atâta timp cât eşti sănătos la trup şi întreg la mansardă, astea-s treburi chiar urâte şi meschine.
Toți ne zbatem, zi şi noapte, ca peştii energici în năvodul inundat din barca pescarului, pentru:
1. O bucată de pâine mai albă, deşi nici cea neagră nu-i rea;
2. O bucățică de cărniță sau un suflet cât mai fragede sau mai os sau cu care să poți lega liniştit(ă) o discuție cu miez şi eventual viitor;
3. O cunună de lauri, nimeni nu vrea o coroană de spini;
4. Accesul efemer într-un închipuit pod profesional sau vesel cerc social;
5. Plăcerea de a sluji un zeu sau altul, pictat, scris, modelat sau doar plăsmuit de slăbiciunea noastră fizică, morală sau intelectuală.
Sufletul nu are nevoie de zbateri şi căutări, el are deja tot ce-i trebuie!
Lipsa cruntă este de hrană şi de suflet. De suflete lângă suflete, nu doar trupuri lângă trupuri ca sardelele. Poate nici nişte mângâieri calde n-ar strica la răstimpuri. Şi în post şi după, şi pe carne şi pe inimă.
Oare ce este mai rapid atrăgător de milă, silă, nedumerire? Un cap frumos, având mobile variate puse claie peste grămadă, dar fără creier ordonat şi mereu degeabă şi "degrabă de sânge vărsătoriu"? Sau un trup plăcut, tânăr şi suplu, având în piept o inimă împietrită, lipsită de sentimente calde şi calme, dar plină de judecăți rapide şi prejudecăți nemestecate?
Este foarte bine să-ți mai țeşi din când în când o cămaşă uşor uzată sau să-ți cârpeşti la cizmar pantofii de anul trecut, astea-s chiar acțiuni frumoase şi de bani salvatoare.
Este rău să-ți tot prelungeşti creditele de consum şi să-ți rostogoleşti mereu datoriile făcute pentru susținerea distracțiilor atâta timp cât eşti sănătos la trup şi întreg la mansardă, astea-s treburi chiar urâte şi meschine.
Toți ne zbatem, zi şi noapte, ca peştii energici în năvodul inundat din barca pescarului, pentru:
1. O bucată de pâine mai albă, deşi nici cea neagră nu-i rea;
2. O bucățică de cărniță sau un suflet cât mai fragede sau mai os sau cu care să poți lega liniştit(ă) o discuție cu miez şi eventual viitor;
3. O cunună de lauri, nimeni nu vrea o coroană de spini;
4. Accesul efemer într-un închipuit pod profesional sau vesel cerc social;
5. Plăcerea de a sluji un zeu sau altul, pictat, scris, modelat sau doar plăsmuit de slăbiciunea noastră fizică, morală sau intelectuală.
Sufletul nu are nevoie de zbateri şi căutări, el are deja tot ce-i trebuie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.