Viteza maximă a unui convoi de camioane, de motociclete sau de vapoare este dată de viteza maximă a celui mai lent membru al coloanei puse în mișcare. Cel mai lent, cel mai încet, da? Acest lucru este valabil, bineînțeles, doar în cazurile normale când se merge compact, grupat, organizat, așa cum ar trebui să parcurgă un convoi disciplinat un traseu oarecare.
Niciodată cel mai performant element nu va fi pus, nu este deloc indicat astfel, în fruntea unui șir indian ce are de străbătut o distanță lungă. Viața este o călătorie mai scurtă sau mai lungă. Orice grup uman va proceda la fel, dacă vrea ca șansele de a ajunge la destinație să fie mai mari și consumurile mai mici pentru tot convoiul, pe medie. Astfel orice grup va avea ca deschizător de drumuri pe cel mai slab, sau unul dintre cei mai slab utili, dintre membrii componenți. Ceilalți vin după el, nu pentru că-l urmează, ci pentru că s-a făcut o cărare sau s-au eliminat mici sau mai mari eventuale obstacole sau pericole.
Așa este normal, așa se procedează dintotdeauna, așa este mai bine pentru toată lumea. Așa trebuie să se întâmple pentru ca toți, sau măcar majoritatea, să aibă de câștigat cât mai mult şi de pierdut cât mai puțin.
Dacă cel mai puternic, sau cel mai valoros element, ar merge primul și ar conduce coloana sau expediția, s-ar putea ca la un moment dat cei mai slabi să nu mai poată ține ritmul impus sau să cadă ori abandoneze.
Haitele de lupi sunt un exemplu edificator. Ele străbat kilometri zilnic, prin păduri sau peste dealuri, de multe ori prin zăpadă înaltă, în căutarea hranei sau a adăpostului. Se spune că primi lupi care merg în fruntea haitei ce patrulează în șir indian sunt cei mai slăbiți, bolnavii și răniții. Ei deschid poteca și sunt astfel oferiți ca posibilă pradă unor eventuali atacatori. Aceștia sunt urmați în coloană de câțiva lupi tineri, puternici, dar mai neexperimentați. După tineretul masculin urmează în șir femelele și abia apoi la coadă se aliniază în formație bărbații maturi. În general, ultimul în acest convoi de lupi este liderul, conducătorul, masculul alfa. El studiază în linişte şi siguranță ansamblul şi este astfel capabil să ia decizii chibzuite pentru haită. Nici în desenele animate de pe vremuri cu Tom şi Jerry nu cădea nimeni din prima în capcană: fiecare sonda preventiv pericolul sau teama cu un băț sau c-o momeală fără valoare.
Rareori în viață primul este cel dintâi și niciodată cel din față nu este creierul sau capul. Tacticianul și strategul vor sta mereu în umbră, mai în spate, la rece, acolo se iau deciziile cele mai bune pentru toți sau pentru majoritate.
Niciodată cel mai performant element nu va fi pus, nu este deloc indicat astfel, în fruntea unui șir indian ce are de străbătut o distanță lungă. Viața este o călătorie mai scurtă sau mai lungă. Orice grup uman va proceda la fel, dacă vrea ca șansele de a ajunge la destinație să fie mai mari și consumurile mai mici pentru tot convoiul, pe medie. Astfel orice grup va avea ca deschizător de drumuri pe cel mai slab, sau unul dintre cei mai slab utili, dintre membrii componenți. Ceilalți vin după el, nu pentru că-l urmează, ci pentru că s-a făcut o cărare sau s-au eliminat mici sau mai mari eventuale obstacole sau pericole.
Așa este normal, așa se procedează dintotdeauna, așa este mai bine pentru toată lumea. Așa trebuie să se întâmple pentru ca toți, sau măcar majoritatea, să aibă de câștigat cât mai mult şi de pierdut cât mai puțin.
Dacă cel mai puternic, sau cel mai valoros element, ar merge primul și ar conduce coloana sau expediția, s-ar putea ca la un moment dat cei mai slabi să nu mai poată ține ritmul impus sau să cadă ori abandoneze.
Haitele de lupi sunt un exemplu edificator. Ele străbat kilometri zilnic, prin păduri sau peste dealuri, de multe ori prin zăpadă înaltă, în căutarea hranei sau a adăpostului. Se spune că primi lupi care merg în fruntea haitei ce patrulează în șir indian sunt cei mai slăbiți, bolnavii și răniții. Ei deschid poteca și sunt astfel oferiți ca posibilă pradă unor eventuali atacatori. Aceștia sunt urmați în coloană de câțiva lupi tineri, puternici, dar mai neexperimentați. După tineretul masculin urmează în șir femelele și abia apoi la coadă se aliniază în formație bărbații maturi. În general, ultimul în acest convoi de lupi este liderul, conducătorul, masculul alfa. El studiază în linişte şi siguranță ansamblul şi este astfel capabil să ia decizii chibzuite pentru haită. Nici în desenele animate de pe vremuri cu Tom şi Jerry nu cădea nimeni din prima în capcană: fiecare sonda preventiv pericolul sau teama cu un băț sau c-o momeală fără valoare.
Rareori în viață primul este cel dintâi și niciodată cel din față nu este creierul sau capul. Tacticianul și strategul vor sta mereu în umbră, mai în spate, la rece, acolo se iau deciziile cele mai bune pentru toți sau pentru majoritate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.