De pe Fb adunate şi înapoi la blog redate:
...
E greu pentru cel care are inima plină, dar stomacul gol.
E şi mai încercător de dificil pentru cel care are stomacul plin, dar inima goală sau sufletul nemângâiat.
Cel mai rău e de cel ce are şi inima searbădă şi stomacul strâns. Când şi mintea este nemobilată sau rătăcită, atunci acela este năpăstuit.
Cumplit este pentru cei cu creierul brici ce au inimile de piatră şi intestinele-ghem. E îngrozitor!
Ferice de cel care are şi inima plină şi mațul umflat, dar a cărui mână caldă hrăneşte o gură, o minte, un suflet.
...
Companion mi se pare azi cea mai potrivită alegere onomastică.
Fie şi pentru faptul că acest cuvânt, companion, vine din latinescul "con panem", adică "cu pâine".
O felie de pâine şi un pahar de apă...ar trebui să ajungă uneori dacă sufletele sunt una sau liniştite.
...
Mie îmi place de ea, dar ea e îndrăgostită... de muncă.
♡
...
Într-o baltă pestilențială să nu te miri de gunoaie.
Miră-te de vei găsi nufărul.
...
Ironia sorții este atunci când cineva agitat şi prea încrezător îşi vopseşte părul şi-şi îmbracă cele mai bune haine pentru a impresiona pe altcineva liniştit şi interesat de interior şi interioare.
Cinismul vieții este dorința celui din urmă de a-i arăta primeia că din coajă nu se aprinde focul care să țină.
Elegant şi pragmatic ar fi fost ca cei doi să discute la concret aşteptările şi dorințele. :-)
❤
...
- Ce-ți place la ea? E cam urâțică...
- I-ai văzut tu sufletul?
...
Da, să spui lucrurilor pe nume este un lux pe care cei mai mulți nu şi-l permit.
Să spui exact ce gândeşti, sau ce ai pe suflet, este o rara avis sau fata morgana.
:-)
...
E greu pentru cel care are inima plină, dar stomacul gol.
E şi mai încercător de dificil pentru cel care are stomacul plin, dar inima goală sau sufletul nemângâiat.
Cel mai rău e de cel ce are şi inima searbădă şi stomacul strâns. Când şi mintea este nemobilată sau rătăcită, atunci acela este năpăstuit.
Cumplit este pentru cei cu creierul brici ce au inimile de piatră şi intestinele-ghem. E îngrozitor!
Ferice de cel care are şi inima plină şi mațul umflat, dar a cărui mână caldă hrăneşte o gură, o minte, un suflet.
...
Companion mi se pare azi cea mai potrivită alegere onomastică.
Fie şi pentru faptul că acest cuvânt, companion, vine din latinescul "con panem", adică "cu pâine".
O felie de pâine şi un pahar de apă...ar trebui să ajungă uneori dacă sufletele sunt una sau liniştite.
...
Mie îmi place de ea, dar ea e îndrăgostită... de muncă.
♡
...
Într-o baltă pestilențială să nu te miri de gunoaie.
Miră-te de vei găsi nufărul.
...
Ironia sorții este atunci când cineva agitat şi prea încrezător îşi vopseşte părul şi-şi îmbracă cele mai bune haine pentru a impresiona pe altcineva liniştit şi interesat de interior şi interioare.
Cinismul vieții este dorința celui din urmă de a-i arăta primeia că din coajă nu se aprinde focul care să țină.
Elegant şi pragmatic ar fi fost ca cei doi să discute la concret aşteptările şi dorințele. :-)
❤
...
- Ce-ți place la ea? E cam urâțică...
- I-ai văzut tu sufletul?
...
Da, să spui lucrurilor pe nume este un lux pe care cei mai mulți nu şi-l permit.
Să spui exact ce gândeşti, sau ce ai pe suflet, este o rara avis sau fata morgana.
:-)
...
Aseară târziu, chiar înainte de ploaia puternică, mi-a trecut o mâță vagaboandă prin curte. Mai exact pe lângă gard pe la poarta mare. Frumoasă, tigrată, înaltă, liniștită. Mergea încet pe lângă hotar, prin iarba netunsă, călcând cu atenție, ca pe ouă, aruncându-mi când și când niște ochiade galeșe. Părea rușinoasă sau speriată. Cred că era doar sfioasă.
N-am rezistat, recunosc. Am chemat-o, am pis-pisăit-o, am momit-o cu niște carne, i-am oferit și niște lapte, am făcut câțiva pași către ea încercând s-o prind și s-o mângâi. Degeaba! Nici o șansă.
Nu venea, n-a stat, nu părea interesată de relaționare cu străinii. Într-un final s-a oprit lângă șură sub streașină și s-a pus să se spele. Am abandonat proiectul tigrat și m-am întors la treburi în casă, lăsând totuși carnea pe scările de la intrarea din spatele casei.
Azi dimineață deschizând ușa din spate am observat că lipsește carnea, dar pisica stă jos pe prima treaptă uitându-se fix la mine. O trezisem din somn, dormise pe pragul ușii. Acum mieuna de zor, cerea mâncare. I-am adus altă bucată de carne, a mâncat-o încet și delicat.
Când a terminat de halit s-a apucat din nou de spălat blana, dar de data asta pe a treia treaptă lângă ușa casei, la doar un metru de mine.
M-am apropiat s-o mângâi din nou, n-a mai fugit, dar s-a oprit din igienizare și s-a lăsat în jos lipindu-se de sol, ușor într-o parte, temătoare. După ce am atins-o s-a lăsat total pe-o parte și mă fixa neliniștită cu privirea alertă, cu capul ridicat pe diagonala corpului, deși stătea la mângâiat nemișcată. Doar vârful cozii mișca încet.
Am lăsat-o în pace. S-a ridicat greoi, ca după un somn adânc, s-a spălat lingându-se prelung, iar după vreo oră n-am mai găsit-o prin curte.
A reînceput și ploaia.
:-)
...
Pe uliță, în ploaie discretă de toamnă, mocănească, discutând cu un moș ramolit în coajă, dar brici la mansardă.
...
Rog doamnele să se hotărască.
Misogin ≠ afemeiat, muieratic.
Ori, ori. :-)
Adică: ori la bal, ori la spital.
Eu voi merge pe o cale de mij loc...
Cuminte. Cu minte.
❤
...
- Te pune pe gânduri? Te face des să zâmbeşti?
- Nu prea, nu în ultima perioadă.
- Îți pune sângele în mişcare, îți tremură carnea de plăcere?
- Rar, foarte rar.
- Îți mângâie măcar sufletul cum nimeni n-a făcut-o?
- Doar demult s-a întâmplat asta. Azi nu mai este cazul.
- Eşti măcar într-o stare generală de linişte, simți o mulțumire?
- Asta a durut. Nu trebuia să presari sare.
...
Nu există iubire adevărată fără libertate. Asta este părerea mea. Am tot scris despre asta.
Tu te referi, probabil, la posesivitate şi egoism. E altceva. Aia nu-i dragoste, e sclavie.
Fiecare este liber să-şi caute fericirea. Trăim în democrație, e libertate, nu suntem la puşcărie, nu?
Iar liniştea sufletului împăcat cu alegerea făcută este neprețuită. Să trăieşti alături de un dobitoc din obişnuință sau comoditate este stupiditate pură.
Viața este prea scurtă s-o irosim cu persoane nepotrivite, nu?
❤
N-am rezistat, recunosc. Am chemat-o, am pis-pisăit-o, am momit-o cu niște carne, i-am oferit și niște lapte, am făcut câțiva pași către ea încercând s-o prind și s-o mângâi. Degeaba! Nici o șansă.
Nu venea, n-a stat, nu părea interesată de relaționare cu străinii. Într-un final s-a oprit lângă șură sub streașină și s-a pus să se spele. Am abandonat proiectul tigrat și m-am întors la treburi în casă, lăsând totuși carnea pe scările de la intrarea din spatele casei.
Azi dimineață deschizând ușa din spate am observat că lipsește carnea, dar pisica stă jos pe prima treaptă uitându-se fix la mine. O trezisem din somn, dormise pe pragul ușii. Acum mieuna de zor, cerea mâncare. I-am adus altă bucată de carne, a mâncat-o încet și delicat.
Când a terminat de halit s-a apucat din nou de spălat blana, dar de data asta pe a treia treaptă lângă ușa casei, la doar un metru de mine.
M-am apropiat s-o mângâi din nou, n-a mai fugit, dar s-a oprit din igienizare și s-a lăsat în jos lipindu-se de sol, ușor într-o parte, temătoare. După ce am atins-o s-a lăsat total pe-o parte și mă fixa neliniștită cu privirea alertă, cu capul ridicat pe diagonala corpului, deși stătea la mângâiat nemișcată. Doar vârful cozii mișca încet.
Am lăsat-o în pace. S-a ridicat greoi, ca după un somn adânc, s-a spălat lingându-se prelung, iar după vreo oră n-am mai găsit-o prin curte.
A reînceput și ploaia.
:-)
...
Copil fiind în anii comunismului eram trimis să cumpăr pâine. Luam cam 3-4 bucăți franzele albe și erau mereu proaspete, calde. O jumătate de pâine, cel puțin, o mâncam goală până acasă, adică în aproximativ 3-5 minute de mers pe jos. Era o imensă plăcere să mănânci pâine albă goală proaspătă.
Astăzi unor copii li se dă pâine cu porția, cu felia, doar la anumite mese și cu zile de pauză. Unora li se interzice definitiv mâncatul de pâine albă. Mulți copii în 2016 au probleme cu greutatea și diverse afecțiuni interne la vârste fragede, afecțiuni care celor din generația mea li se păreau anormale și erau extrem de rare în anii 80.
Pâinea să fie de vină? Mult hulita pâine a lui Ceaușescu era mai bună decât cele de azi?
Sau problema este, de fapt, în altă parte?
Sau problema este, de fapt, în altă parte?
...
Pe uliță, în ploaie discretă de toamnă, mocănească, discutând cu un moș ramolit în coajă, dar brici la mansardă.
Rezum, așa cum îmi aduc aminte, adică destul de vag :-) :
Deciziile cele mai bune, adică având șansele cele mai mari de reușită, sunt cele care îndeplinesc o singură condiție:
Sunt bine chibzuite strategic și corect executate tactic.
Atât!
...
În 1812 au încercat francezii și și-au rupt gâtul chiar la Moscova pe val.
În 1914 au încercat și nemții și și-au fracturat coloana pe aceleași meleaguri.
În 2016 se pare că vor și americanii să-și încerce norocul în Rusia. Să sperăm că măcar ei știu ceva istorie și că nu-s pripiți.
Cum era aia?
Bine chibzuite strategic și corect executate tactic.
Da. :-)
Rog doamnele să se hotărască.
Misogin ≠ afemeiat, muieratic.
Ori, ori. :-)
Adică: ori la bal, ori la spital.
Eu voi merge pe o cale de mij loc...
Cuminte. Cu minte.
❤
...
- Te pune pe gânduri? Te face des să zâmbeşti?
- Nu prea, nu în ultima perioadă.
- Îți pune sângele în mişcare, îți tremură carnea de plăcere?
- Rar, foarte rar.
- Îți mângâie măcar sufletul cum nimeni n-a făcut-o?
- Doar demult s-a întâmplat asta. Azi nu mai este cazul.
- Eşti măcar într-o stare generală de linişte, simți o mulțumire?
- Asta a durut. Nu trebuia să presari sare.
...
Nu există iubire adevărată fără libertate. Asta este părerea mea. Am tot scris despre asta.
Tu te referi, probabil, la posesivitate şi egoism. E altceva. Aia nu-i dragoste, e sclavie.
Fiecare este liber să-şi caute fericirea. Trăim în democrație, e libertate, nu suntem la puşcărie, nu?
Iar liniştea sufletului împăcat cu alegerea făcută este neprețuită. Să trăieşti alături de un dobitoc din obişnuință sau comoditate este stupiditate pură.
Viața este prea scurtă s-o irosim cu persoane nepotrivite, nu?
❤
...
Hazliu este că ne fute grija cum se fut alții în privat în timp ce noi suntem violați zilnic în public de statul corupt, incompetent, demagogic, hrăpăreț.
Suntem futuți şi cu banii luați de douăzecişişase de ani de către politicienii de toate culorile fără să crâcnim vreodată protestând uniți, dar noi ne adunăm stive degrabă să luptăm împotriva curcubeului cvasiminoritar.
Ne speriem de amorul a celor cu acelaşi sex, dar nu ne atinge moartea semenilor din revoluție, mineriade, lipsa infrastructurii, nosocomiale, furturi de milioane de euro, sărăcia omniprezentă, toate provocate şi întreținute de religie habotnică, conducători infractori şi educație, justiție şi sănătate precare.
Soarta ta eşti tu!
❤
...
Asta este una dintre acele zile minunate când realizezi că nu are nici cea mai mică importanță cine va câştiga alegerile.
Din păcate.
...
Toți vrem să ştim "tot" adevărul.
Câți suntem pregătiți să-l aflăm?
Şi când ni se spune ceva şi pare halucinant de ce nu zăbovim oleacă să judecăm?
Dar oare faptul că avem ochi şi urechi ne ajută cu ceva să şi înțelegem realitatea adevărului proaspăt aflat?
...
Suntem futuți şi cu banii luați de douăzecişişase de ani de către politicienii de toate culorile fără să crâcnim vreodată protestând uniți, dar noi ne adunăm stive degrabă să luptăm împotriva curcubeului cvasiminoritar.
Ne speriem de amorul a celor cu acelaşi sex, dar nu ne atinge moartea semenilor din revoluție, mineriade, lipsa infrastructurii, nosocomiale, furturi de milioane de euro, sărăcia omniprezentă, toate provocate şi întreținute de religie habotnică, conducători infractori şi educație, justiție şi sănătate precare.
Soarta ta eşti tu!
❤
...
Asta este una dintre acele zile minunate când realizezi că nu are nici cea mai mică importanță cine va câştiga alegerile.
Din păcate.
...
Toți vrem să ştim "tot" adevărul.
Câți suntem pregătiți să-l aflăm?
Şi când ni se spune ceva şi pare halucinant de ce nu zăbovim oleacă să judecăm?
Dar oare faptul că avem ochi şi urechi ne ajută cu ceva să şi înțelegem realitatea adevărului proaspăt aflat?
...
E în regulă să te hrănești din când în când cu amintiri. Acolo sunt rădăcinile și energia primordială.
E ok și să trăiești doar din amintiri. Bine că le ai, cei mai mulți n-au prea multe frumoase sau de admirat în trecut.
E bine să ai un meniu diversificat, așadar: de ce n-ai trăi acum, cu nasul în mireasma dulce a aducerilor aminte și cu coada ochiului la vesela și ofertanta surpriză a viitorului?
...
Poți scoate melteanul din mahala, dar nu vei scoate niciodată mahalaua din joasa speță a melteanului.
Cu meltencele trebuie avută răbdare. ;-) ❤
Poți scoate melteanul din mahala, dar nu vei scoate niciodată mahalaua din joasa speță a melteanului.
Cu meltencele trebuie avută răbdare. ;-) ❤
...
Eu cred că e mai bine să râdem şi să ne iubim trei sau patru sau cinci decât să ne umilim, snopim, şantajăm în doi.
Dar ce ştiu eu, majoritatea are dreptate. Doar e democrație, chiar şi în nefericire.
Să fie liniştea şi zâmbetul relaxat apanajul rar al unor privilegiați?
...
Întreb şi eu pentru un prieten, sper să nu ne audă, cum se numeşte substanța aceea de alinat dorul? :-)
Aveam o rețetă cândva, dar moş fiind am rătăcit-o. ;-)
💘
❤
P.S.:
Plimbări lungi şi dese face deja.
:-)
...
Astăzi am primit trei, da 3(trei), mesaje de încurajare că am abandonat scrisul despre politică şi economie şi scriu şi "altele". ;-)
Nu ştiu ce să zic. Chiar atât de slab eram la chestiunile la care eu aveam impresia că mă pricepeam? :-) Întreb, nu dau cu parul. Încă.
Acum tot pentru prietenul meu de mai devreme, am primit o sugestie să se ducă la mare să vadă un răsărit sau un apus ca să-şi mai ostoiască dorul. Vă întreb iar: unde la mare să-l trimitem? Şi cu cine? :-)
Fiți buni! Că de deştepți nefericiți geme Pământul.
❤
Eu cred că e mai bine să râdem şi să ne iubim trei sau patru sau cinci decât să ne umilim, snopim, şantajăm în doi.
Dar ce ştiu eu, majoritatea are dreptate. Doar e democrație, chiar şi în nefericire.
Să fie liniştea şi zâmbetul relaxat apanajul rar al unor privilegiați?
...
Întreb şi eu pentru un prieten, sper să nu ne audă, cum se numeşte substanța aceea de alinat dorul? :-)
Aveam o rețetă cândva, dar moş fiind am rătăcit-o. ;-)
💘
❤
P.S.:
Plimbări lungi şi dese face deja.
:-)
...
Astăzi am primit trei, da 3(trei), mesaje de încurajare că am abandonat scrisul despre politică şi economie şi scriu şi "altele". ;-)
Nu ştiu ce să zic. Chiar atât de slab eram la chestiunile la care eu aveam impresia că mă pricepeam? :-) Întreb, nu dau cu parul. Încă.
Acum tot pentru prietenul meu de mai devreme, am primit o sugestie să se ducă la mare să vadă un răsărit sau un apus ca să-şi mai ostoiască dorul. Vă întreb iar: unde la mare să-l trimitem? Şi cu cine? :-)
Fiți buni! Că de deştepți nefericiți geme Pământul.
❤
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.