Și dacă fericirea este
momentul acela dureros când, deși suferi și sângerezi, înțelegi cu precizie și
vezi clar care este sursa și motivul nefericirii tale?
❤
❤
Și dacă fericirea este
compusă, de fapt, din pauzele scurte dintre nefericirile consecutive și banale
ale vieții noastre?
❤
❤
Și dacă fericirea se găsește
foarte ușor, dar doar în lucrurile mici și simple, iar noi ne considerăm prea
evoluați și filosofi și căutăm eronat și zadarnic fericirea prin zone prea
înalte, prea elevate, prea fine, dar inaccesibile pentru 99,99% dintre noi?
❤
❤
Nu, nu știu ce-i fericirea. Nu
știu prea bine cu ce se mănâncă și când și nu știu nici cum să fac să nu mă mai
părăsească niciodată. Și nici nu cred că ar fi bine să aflu asta. Dar știu
sigur că fericirea nu-i pe Fb și niciunde este mașinărie și electronică sau
electricitate. Cel puțin nu fericirea autentică și de durată. Pe moment poți fi
fericit(ă) cu curentul, dar pe termenul lung știm cu toții că vom fi oale și
ulcele.
Cât timp scriu aici sunt un
nefericit. Sau un semi-fericit. Sau un slab fericit. Un fericit mignon. Un
fericit-ponei. Un pigmeu al fericirii.
Când n-oi mai scrie aici să te
bucuri. Să te bucuri pentru mine. Să te bucuri mult. Înseamnă că mi-am găsit
fericirea. Sau măcar o parte babană a ei. Și că am învățat și cum s-o fac să rămână
mai mult lângă mine sau măcar o perioadă mai lungă.
Dacă aș ști cu adevărat ce-i
fericirea n-aș mai fi aici. N-aș mai scrijeli baliverne și idiosincrazii și aș
trăi. Aș trăi pur și simplu fără să vreau să fac altceva.
Scrisul e durere și fericirea
n-are nevoie de ea. Fericirea, de fapt, aia autentică, n-are nevoie de nimic.
Dar dacă fericirea nu există, de fapt?
Dacă este doar un vis, o
promisiune făcută ca să avem de ce ne agăța existența mai mult sau mai puțin
plată sau ternă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.