Despre nuntă am scris detaliat aici și nu voi mai reveni asupra subiectului până când nu se va schimba ceva decisiv în accepțiunea generală. Adică niciodată în Ro.
Cum 99% dintre noi văd lucrurile fix invers decât le văd eu așa cum am descris mai sus, astăzi voi merge cu majoritarii și voi prelua întrebările firești puse de participanții cu asiduitate la astfel de evenimente. Așa numiții sponsori sau investitori.
Întreb pentru o prietenă: în ce condiții se returnează ”cadoul” dat în plic la o nuntă dacă respectiva căsnicie se destramă conform statisticilor, adică în majoritatea cazurilor în primii trei-cinci ani de la fericitul și luxosul eveniment?
Alte întrebări tot de la amica mea degrabă vărsătoare de ”cadouri” la nunți:
1. Care este dobânda anuală aplicată la sold la rambursare?
2. Cea, sau cel, care are patru-cinci astfel de ”cadouri” în plic date la nunțile ”celor mai bune prietene” în ultimii șase-șapte ani primește vreun bonus sau o primă? În ce cuantum?
3. Dacă statul taxează și legalizează și logodnele și căsătoriile, indiferent dacă ele eșuează lamentabil și previzibil în scurt timp sau ba, de ce ”pizda mamii lor de șmenari și de hoți” - am citat dintr-o domnișoară mai mult decât atrăgătoare - nu se ocupă acum și cu impozitarea rambursărilor cadourilor nunților cu căsătoriile ratate prematur? Nu se obține astfel un venit suplimentar neimpozitat și nedeclarat? Unde-i DNA-ul? Unde-i DIICOT-ul? Unde-i măcar ANAF-ul? Anafura mamii lor de speculanți din ratările altora, e adevărat, cele mai multe perfect previzibile.
De fapt trebuie să recunosc că am și doi prieteni, mari investitori la nunți și botezuri, pe lângă ea. Eu am ieșit demult din afacerea asta, nu mai investesc și nici nu voi pune oamenii la nici o cheltuială obligatorie niciodată. Chiar nu-mi permit să fiu atât de afacerist. N-am stofă.
Cum să faci nuntă și să dai de înțeles invitaților cam care este ”cadoul” și să le mai pui și plicuri gata pregătite în față cu numele lor pe ele?!?
Gizăs! Chiar suntem proști?!? Atât de înguști și limitați în mileniul trei, anul 2016?!?
Unul dintre cei doi prieteni de care ți-am vorbit mai sus este dornic încă de însurătoare, n-a fost ars încă, dar se va întâmpla cu siguranță anul ăsta, deși n-are nici cu cine și nici de ce. Dar după ce a ”investit” în vreo 12-14 nunți ale prietenilor apropiați, ale amicilor plus la toate rudele în ultimul deceniu își vede ruinat bugetul viitor.
De ce?
Pentru că observă că deja i s-a înjumătățit mulțimea plătitorilor potențiali, cei la a căror nuntă fusese și de la care aștepta implicit ”cadoul” la nunta lui, pentru că acum aceia sunt divorțați, separați sau despărțiți definitiv.
Mai am o ea, care după câteva zeci de nunți, Da! - zeci de nunți - ai citit bine!, la care a investit câteva mii bune de euro, cam cât o jumătate de garsonieră mișto în Dristor pe unde ea locuiește acum tot cu chirie și tot de peste zece ani (adică acolo unde a îngropat cealaltă jumătate de garsonieră...), vrea să se mărite cu iubitul ei nou care a cerut-o de soție după nici șase luni de când s-au futut fără să vrea, nici ea de alcool și nici el de perspectivele lanțului de cușcă inerent. Lanțul e inerent, cușca e evidentă.
Ea s-ar mărita imediat, a pus mâna pe gâscă și vrea s-o execute cât mai repede, statusul pe feisbuc nu mai are răbdare, iar pozele cu ea fericită și măritată sunt deja făcute, dar nu știe dacă se încadrează în buget cu ce are de primit de la divorțatele deja ale ei prietene, cu ce va primi cadou la nunta ei și cu ce va trebui să ramburseze după divorțul ei de peste trei-cinci ani dacă legea se va aproba mâine în Parlamentul nostru de penali.
❤
Cum 99% dintre noi văd lucrurile fix invers decât le văd eu așa cum am descris mai sus, astăzi voi merge cu majoritarii și voi prelua întrebările firești puse de participanții cu asiduitate la astfel de evenimente. Așa numiții sponsori sau investitori.
Întreb pentru o prietenă: în ce condiții se returnează ”cadoul” dat în plic la o nuntă dacă respectiva căsnicie se destramă conform statisticilor, adică în majoritatea cazurilor în primii trei-cinci ani de la fericitul și luxosul eveniment?
Alte întrebări tot de la amica mea degrabă vărsătoare de ”cadouri” la nunți:
1. Care este dobânda anuală aplicată la sold la rambursare?
2. Cea, sau cel, care are patru-cinci astfel de ”cadouri” în plic date la nunțile ”celor mai bune prietene” în ultimii șase-șapte ani primește vreun bonus sau o primă? În ce cuantum?
3. Dacă statul taxează și legalizează și logodnele și căsătoriile, indiferent dacă ele eșuează lamentabil și previzibil în scurt timp sau ba, de ce ”pizda mamii lor de șmenari și de hoți” - am citat dintr-o domnișoară mai mult decât atrăgătoare - nu se ocupă acum și cu impozitarea rambursărilor cadourilor nunților cu căsătoriile ratate prematur? Nu se obține astfel un venit suplimentar neimpozitat și nedeclarat? Unde-i DNA-ul? Unde-i DIICOT-ul? Unde-i măcar ANAF-ul? Anafura mamii lor de speculanți din ratările altora, e adevărat, cele mai multe perfect previzibile.
De fapt trebuie să recunosc că am și doi prieteni, mari investitori la nunți și botezuri, pe lângă ea. Eu am ieșit demult din afacerea asta, nu mai investesc și nici nu voi pune oamenii la nici o cheltuială obligatorie niciodată. Chiar nu-mi permit să fiu atât de afacerist. N-am stofă.
Cum să faci nuntă și să dai de înțeles invitaților cam care este ”cadoul” și să le mai pui și plicuri gata pregătite în față cu numele lor pe ele?!?
Gizăs! Chiar suntem proști?!? Atât de înguști și limitați în mileniul trei, anul 2016?!?
Unul dintre cei doi prieteni de care ți-am vorbit mai sus este dornic încă de însurătoare, n-a fost ars încă, dar se va întâmpla cu siguranță anul ăsta, deși n-are nici cu cine și nici de ce. Dar după ce a ”investit” în vreo 12-14 nunți ale prietenilor apropiați, ale amicilor plus la toate rudele în ultimul deceniu își vede ruinat bugetul viitor.
De ce?
Pentru că observă că deja i s-a înjumătățit mulțimea plătitorilor potențiali, cei la a căror nuntă fusese și de la care aștepta implicit ”cadoul” la nunta lui, pentru că acum aceia sunt divorțați, separați sau despărțiți definitiv.
Mai am o ea, care după câteva zeci de nunți, Da! - zeci de nunți - ai citit bine!, la care a investit câteva mii bune de euro, cam cât o jumătate de garsonieră mișto în Dristor pe unde ea locuiește acum tot cu chirie și tot de peste zece ani (adică acolo unde a îngropat cealaltă jumătate de garsonieră...), vrea să se mărite cu iubitul ei nou care a cerut-o de soție după nici șase luni de când s-au futut fără să vrea, nici ea de alcool și nici el de perspectivele lanțului de cușcă inerent. Lanțul e inerent, cușca e evidentă.
Ea s-ar mărita imediat, a pus mâna pe gâscă și vrea s-o execute cât mai repede, statusul pe feisbuc nu mai are răbdare, iar pozele cu ea fericită și măritată sunt deja făcute, dar nu știe dacă se încadrează în buget cu ce are de primit de la divorțatele deja ale ei prietene, cu ce va primi cadou la nunta ei și cu ce va trebui să ramburseze după divorțul ei de peste trei-cinci ani dacă legea se va aproba mâine în Parlamentul nostru de penali.
❤
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.