duminică, 4 septembrie 2016

Da! Există viață tihnită!

Nu, nu este o singură cale. 
Nu, nu este munca pe brânci și evident mâncătoare de sănătate unica variantă de a propăși. Nici vorbă! Ba chiar este cea mai proastă alegere pentru tine și viitorul tău.
Nu, nu sunt nici consumerismul și nici extravaganța și luxul exuberant în tot și-n toate niște simboluri ale reușitei. 
Nu! 
În nici un caz. Nu pe termen lung. Dimpotrivă. 


Discreția, simplitatea, modestia sunt asociate celor cu adevărat puternici, încrezători și stabili cu acestea și care nu simt nevoia s-o exhibe.
Nu sunt creditele singurele variante de a avea un acoperiș deasupra capului și de a rămâne în același timp liber, liniștit, zâmbitor. Exclus!
Civilizația și viața tihnită nu sunt dedicate exclusiv orașelor. Există viață și chiar liniște cu mult mai multă sănătate și în mediul rural sau departe de urbanul atât de supraevaluat și hypervalorizat eronat. Da, se poate trăi mult mai bine chiar, excelent uneori, refăcându-ți neplăcerile și nemulțumirile mestecate ușor din buze sau înghițite de atâtea ori în sec, mult departe de malluri, internet, aglomerație, turmă, mass-media.
Nu, nu sunt excursiile din depărtări, mereu altele, nici vacanțele exotice în zone al căror nume nici nu știm să-l pronunțăm corect și nici gregaritatea continuă și sterilă soluții pe termen lung ale fericirii, împlinirii și liniștii noastre. Nici gând! Dimpotrivă. 
În interiorul tău și fără să cheltui nici un leuț (te) vei găsi și (te) vei minuna de comoara adevărată, din totdeauna existentă și atât de ușor descoperită.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.