”Mai binele” ca rău nevăzut.

În expresia, locuțiunea, vorba ”Iubitul meu!” este și liniște și groază. Mă liniștește ”Iubitul”, dar mă sperie că-s al tău.

Chiar sunt al tău?
Ești sigură?

Pentru cât timp?

Și vei avea grijă de mine?

Te vei preocupa îndeaproape de noi?

Promiți?

Oare?

Toți sperăm din adolescență și căutăm permanent alergând haotic doar două brațe calde și liniștite în care să ne cuibărim și să ne refugiem din calea tăvălugului cotidian. Cei mai mulți însă, imediat după ce printr-o minune le-au găsit pe binefăcătoare, acel liniştitor spre sedativ piept, reîncep frenetic goana dementă după nimic altceva mai bun.

Pentru că nu reușim să înțelegem că liniștea, sănătatea și pacea se regăsesc în aceste cuvinte simple:

”Mai binele” este cel mai mare dușman al binelui.