Influensării sunt ZERO barat!

”Acum vreo un an am zis să-mi lărgesc puțin bula mea că poate sunt alții mai luminați sau măcar c-o făclie mai mare și aprinsă. Am dat like și follow la mai mulți făcători de opinii, lideri ai societății românești, analiști renumiți, deontologi prestigioși, bloggeri faimoși și scriitori și artiști arhicitiți și apreciați de mulți și multe. I-am citit o perioadă pe fb și pe blogurile lor pe toți, sau măcar pe cei mai renumiți dintre influesării români, și atunci am realizat, încă o dată, că sunt un ratat. Majoritatea acelora cu mii de laicuri per postare și cu vizualizări de mii și zeci de mii de ori ale articolelor lor erau doar niște buni traducători din română în română pentru cei mai mulți. E ok, are nevoie poporul și de aducători pre limba lor, dar pasul în față nu-l putem face cu târșeloși și nici cu cei lipsiți de viziune sau intuiție şi în nici un caz cu caracterele de mucava sau cu cei cu coloana vertebrală de gumă. 

Dacă eu aveam atâția cititori zilnic câți au cei mai mulți dintre zeii și zeițele de pe fb, plus miile de laicuri la fiecare postare, și țara era tot în haznaua în care e acum și cu perspective infime de a ieși prea curând din ea, adică dacă toate scrierile mele vizualizate de sute de mii și milioane de oameni ar fi rămas fără ecou și fără schimbare majoră de trai și speranțe, îți spun sincer, mă spânzuram de prima grindă sau de prima creangă mai solidă din parcul pe care-l frecventez săptămânal. Ca să n-avem vorbe neclare: 90% din influesării şi răscitiții şi răslăicuiții de pe fb sunt zero barat. 
ZERO! 
Dar asta vei constata şi tu ceva mai târziu, evident că n-ai cum să-mi dai crezare: eu sunt un ratat, pe mine nu mă citește prea multă lume, dar poate că este mai bine așa.

Slavă Bunului Dumnezeu că pe mine nu mă citește mai nimeni! Zilele trecute am șters toate aceste conexiuni și m-am refugiat înapoi în bula mea mică și sinceră. Bulă pe care cred că am s-o și părăsesc curând, pentru că simt deseori că pierd vremea și-mi irosesc inutil vorbele care-mi zboară în van. Sunt citit, nu-s cinic și nici ironic, dar de o mână de oameni timizi și retrași, așa ca mine. Ori așa nu putem schimba nimic, din cutie cu capacul pus nu iese nici puiul, nici pisoiul. Cu hienele trebuie să fii câine ca să ai o șansă să câștigi, cu timiditatea și obscuritatea nu rezolvăm nimic. Poate nici nu trebuie să schimbăm nimic, în România lumea este fericită cu starea asta, cu societatea asta așa cum este, ca și mine - poate, de altfel. Eu recunosc că-s fericit ca un ratat autentic ce mă simt de ieri și azi. Mâine este o altă zi, alte energii, alte prize.

Mă uit în spatele meu și nu vin prea mulți. Sunt singur pe drumul meu și nu mă deranjează asta, așa trebuie ca fiecare să-și urmeze calea ce-l/ce-o face liniștit(ă). Dar mă uit la ceilalți, majoritarii, că au apucat pe drumuri diferite și mai văd că mulți nu-s nici chiar fericiți, nici chiar liniștiți, nici măcar zâmbitori făcând fix ce a vrut societatea de la ei, fără ca ei să conștientizeze asta ca pe o sclavie.
Am ratat și aici, pentru că n-am știut cum să-mi calibrez mesajul și nici cum să-mi prezint clar, atrăgător și concis gândurile și planurile. 
Am ratat în atâtea că mi-e și rușine să mai continui.”

Finalul ratat al textului despre un ratat necunoscut: 
https://mnmlistro.blogspot.ro/2017/07/salut-sunt-gelu-am-40-si-sunt-un-ratat.html