Pistilurile au zahăr atrăgător, e adevărat, dar altruistele polenizatoare cad mereu răpuse de oboseală la un moment dat. Așa cum știm, nimeni nu ridică statuie albinuțelor harnice, în timp ce regina mamă nu mișcă un pai toată ziulica și beneficiază de tot ce-i mai bun și de toate privilegiile.
Dacă încetinești măcar puțin, dai o șansă Universului să se alinieze cu tine. Din mișcarea browniană n-a reieșit nici liniște, nici zâmbet, nici dragoste, nici avere, nici sănătate. Dimpotrivă.
Unde te grăbești în halul acesta?
Ce crezi că vei câștiga cu zelul, viteza și tumultul actual în care te bălăcești nervoasă, obosită perpetuu şi bolnavă de tânără?
Dacă tu alergi permanent cu și în viteză, și te și zbați energic în zig-zag frenetic mereu, s-ar putea ca de aia să nu reușească nici norocul și nici liniștea zâmbicioasă să te prindă și cuprindă.
Iar dragostea se așează în brațele celor liniștiți, știi asta, da?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.