Eu nu pot scrie exact ce cred despre ce ți se cuvine ție, sunt prea fin și prea civilizat ca să fac asta aici. Ți-aș spune față în față, nu la ureche, că de fapt ”nu ți se cuvine” nimic pe Pământul ăsta magnific. De drept, dacă stăm strâmb și judecăm limpede, consider că ți se cuvine o pulă. Atât și nimic mai mult. Pe cuvânt!
Vei vedea că am perfectă dreptate cât de curând, nu râde ca proasta la râmă.
Când ești deprimat și crezi că totul ți se cuvine citește și tu ”Amintiri din pribegie” a lui Djuvara sau ”Alexis Zorba” a lui Kazantzakis. Nu vei regreta nici un minut investit în aceste două lecturi, promit. Vei înțelege că ceea ce ai deja este arhisuficient și că ar trebui să fii fericit cu exact ceea ce ai și ceea ce ești acum.
Cel mai bine, asta este recomandarea mea de suflet, și pentru care am scris textul acesta cam lung, te rog citește ”Arhipelagul Gulag” al lui Soljenițîn. Este cea mai bună terapie în solitudine, acasă la tine, în confortul și căldura căminul tău. Plus că este și cea mai ieftină formă de terapie și pe care o poți relua, gratis, oricând. Citind ”Arhipelagul” nu-ți va trece doar depresia instant, dar s-ar putea să vezi cu alți ochi viața ta de căcat în care te complaci ca vita și să observi norocul chior pe care-l ai pur și simplu, fără ca să ai nici cel mai mic merit sau aport la el.
Soarta ta ești tu!
Zâmbetul tău e în mâinile tale!
Va fi bine!
Promit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.