Dacă-l iubești cu adevărat, ferice de tine, norocoaso!, nimic nu-ți va displăcea definitiv la el. Mai știi vorba aceea că-ți vine să-l pupi și-n fund?
Dacă nu-l placi, nu-l iubești măcar puțin sau nu-l vrei pe termen lung, adică e ok pentru tine pe termen scurt, azi-mâine, la nevoie, e bine să-l ai la nevoie prin curte, ca un câine de pază acasă când ești plecată tra-la-la ori în vacanță sau ca un tampon la lună - de exemplu, atunci multe-ți vor displăcea la el, îți vor pute vag, și deseori vei ridica nemulțumită din colțul buzei cu low-transfer, din sprâncenele alea vopsite ca să potențeze ferestrele, din buzele mereu calde și moi.
Dacă o relație are nevoie de dovezi de afecțiune, de dragoste, vai mie!, acolo nu mai este nici urmă de relație.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.