Nu motivația, ci concentrarea!

La tinerețe vrei să te plimbi. E normal. Ai energie de consumat și nu știi cum s-o investești eficient și profitabil pentru tine și viitorul tău. Nici părinții n-au știut, cum să te învețe ceva bun pe tine? Clasica ”Distrează-te, maică, că o viață ai...!” a făcut ravagii în ultimii douăzeci-treizeci de ani și a prins bine inclusiv decrețeilor. Îhî, foarte bine! Stai să-i vezi când or ieși la pensie. 
Facturile se plătesc cu distracții, așa te-au învățat ai tăi, nu?!?
Alții vor profita de tine, fii pe pace, nu scapă nimeni de jug, dar tu nu vei afla asta decât peste două-trei decenii sau niciodată. Cel mai probabil niciodată, așa se întâmplă cu 99% dintre noi. Uită-te la părinții și bunicii tăi și vei înțelege mai bine ce-i cu tine.

Poți dărâma și savura cucerind multe redute, dar dacă nu te cucerești pe tine e totul degeaba.
Vor veni anii maturității când te vei uita în jurul tău și vei vedea multe, dar dacă te vei uita în interiorul tău te vei speria de goliciune și de ecoul steril. Șocul acela se mai numește criza vârstei de mijloc, depresie, deprimare, melancolie, plictiseală, pierderea motivației.

Dar, de fapt, tu n-ai pierdut motivația. Nici vorbă!
Ți-ai pierdut doar busola și reperele autentice, reale. Iar asta este cu adevărat rău.
Ți-ai pierdut și atenția și mai ales concentrarea pe lucrurile cu adevărat importante și folositoare pentru tine. Aici cred că ar trebui să lucrezi puțin dacă vrei să-ți fie puțin mai bine în curând sau în viitor: la concentrare și atenție pe lucrurile cu adevărat importante pentru tine.