M-aș angaja oricând într-o campanie de ”free hugs”. Am văzut chiar și în România, la mine în parc, chiar anul trecut sau acum vreo doi ani o astfel de acțiune desfășurată ad-hoc de două femei cu trei fetițe mici în dreptul insulei artelor, chiar la țâșnitoarea de pe colț. Acolo intenționam să mă opresc să beau apă, îmi era teribil de sete. Bucuria din ochii lor era întrecută ulterior doar de a mea, de lacrimile de peste un minut, după ce le-am îmbrățișat pe două dintre ele și mi-am continuat fericit tura de parc. Apă n-am mai băut, am uitat, n-am mai avut nevoie, toată ziua respectivă.
Uneori cea mai bună încurajare pe care o poți face este o tăcută și prelungă îmbrățișare.
De cele mai multe ori cel mai bun ajutor este o simplă îmbrățișare fără prea multe vorbe.
Tocmai atunci când urlă, țipă, se zbate, se agită, plânge aparent fără motiv, s-ar putea ca cel mai bun medicament să fie o simplă îmbrățișare.
Am scris aceste rânduri gândindu-mă la doi copii. Apoi mi-am adus aminte de mine când eram copil. Dar sunt ferm convins că este perfect valabil și pentru mulți părinți, dar și pentru bunici. Simt că o îmbrățișare sinceră, caldă, prelungă, ar putea rezolva mai multe ca suma tuturor celorlalte paleative încercate de oameni.
Tu când ai îmbrățișat cu drag, cu căldură, cu răbdare, cu înțelegere, cu liniște, în liniște, pe cineva care avea atât de multă nevoie doar de atât de puțin de la tine?
Uneori cea mai bună încurajare pe care o poți face este o tăcută și prelungă îmbrățișare.
De cele mai multe ori cel mai bun ajutor este o simplă îmbrățișare fără prea multe vorbe.
Tocmai atunci când urlă, țipă, se zbate, se agită, plânge aparent fără motiv, s-ar putea ca cel mai bun medicament să fie o simplă îmbrățișare.
Am scris aceste rânduri gândindu-mă la doi copii. Apoi mi-am adus aminte de mine când eram copil. Dar sunt ferm convins că este perfect valabil și pentru mulți părinți, dar și pentru bunici. Simt că o îmbrățișare sinceră, caldă, prelungă, ar putea rezolva mai multe ca suma tuturor celorlalte paleative încercate de oameni.
Tu când ai îmbrățișat cu drag, cu căldură, cu răbdare, cu înțelegere, cu liniște, în liniște, pe cineva care avea atât de multă nevoie doar de atât de puțin de la tine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.