Drumul a fost lung, dar destinația a fost superbă, a fost o sâmbătă memorabilă. Hamptons e un alt rai, am să revin la subiectul acesta altădată, probabil.
Două ore și jumătate pe drum în mașină nu-i ușor nici pentru un adult.
A plâns cam o oră la dus, aproape continuu spre final. Nimeni n-o putea îmbuna, nimeni nu avea soluție, nimeni nu voia să intervină. S-a oprit din scâncit doar cu cinci minute înainte să coborâm spre superba plajă.
Continuarea a fost fabuloasă, am să scriu curând despre Hither Hills Beach și raritățile de aici, mai ales la apus, când mă întorceam cu Maria de la plimbare din capătul plajei.
Spre noapte am mers la Serafina în East Hampton să mâncăm, apoi înapoi în mașină. Așa cum era de așteptat, la câteva minute, maxim trei-patru, am câștigat pariul, după ce s-a urcat în scăunelul ei de mașină, cu burtica plină, a adormit.
Două ore înapoi spre casă. Dormea dusă la început. Dar poziția incomodă pentru somn, capul ce-i tot cădea în față și banda ce-i ținea fruntea și-i cădea peste năsuc din mișcarea drumului, toate au creat discomfort rapid. Cu o oră înainte de destinație a început să viseze urât, dădea din picioare. Reprizele de plânsete se întețeau.
Am scos-o din scaun, dormea incomod, am luat-o în brațe punându-i capul la același nivel cu corpul. I-am pus piciorușele puțin mai sus, pe spătarul scaunului din față. O mângâiam încet pe cap. Mai adormea, iar plângea, dădea din picioare în vis, iar mieuna, adormea la loc. Mârâielile se țineau lanț, toți eram rupți de oboseală de la plajă și de la drum, autostrada era aglomerată, mai aveam aproape o jumătate de oră până acasă. Nervii tuturor erau întinși la maxim.
Știi cu este să fii rupt de oboseală de să-ți pice ochii în gură de somn și un copil de trei ani să-ți plângă denemângâiat în brațe?
Mi-am adus aminte că într-una dintre zile anterioare, când am luat-o de la grădi, în săptămânile de final de an când o plimbam cu căruciorul ca să se aerisească și ea, tot obosită era după ora de gym, m-a luat o dată de mână brusc și mi-a strâns-o la piept mirosind-o la încheietură prelung și zâmbind:
”Miroși frumos!, zice pitica.” Apoi s-a urcat în căruciorul-dormitor și a visat-buștean până acasă, singura dată.
Plânsetele se înmulțeau, în mașină e incomod să stai normal, dar cu un copil mic extenuat și urlător în brațe. Am întors-o într-o parte, ea mi-a luat brațul stâng în brațele ei mici, năsucul ei a ajuns la antebrațul meu, aproape de parfum. S-a liniștit, a dormit neîntoarsă până acasă. Aici mă-sa a pus-o în patul ei, dar mai târziu, când a reînceput să miaune, ta-su a luat-o în cameră la ei unde a dormit până la răsărit.
Dimineața s-a trezit înaintea tuturor, m-a căutat în dormitor la mine, îi auzeam pașii și-i știu traseul, apoi a venit în sufragerie, citeam pe fotoliul de la geam. Voia să ne jucăm hide and seek. Am întrebat-o dacă știe cu cine a adormit azi-noapte în brațe și unde.
” - Da, am dormit la mine în cameră. Apoi a venit tati și m-a luat în cameră la ei.”
” - Nu, sweetie, ai adormit în mașină la mine în brațe pe drum, ai plâns mult, apoi te-ai liniștit, iar ai plâns, ai visat ceva urât, cred. Într-un final ai adormit liniștită pe brațul meu.”
” - Nuuuuuu! N-am plâns! Am dormit la mine în cameră! Apoi a venit tati și m-a luat în pat cu mami.”
Din ciclul:
https://mnmlistro.blogspot.com/2018/06/neverending-love.html
Două ore și jumătate pe drum în mașină nu-i ușor nici pentru un adult.
A plâns cam o oră la dus, aproape continuu spre final. Nimeni n-o putea îmbuna, nimeni nu avea soluție, nimeni nu voia să intervină. S-a oprit din scâncit doar cu cinci minute înainte să coborâm spre superba plajă.
Continuarea a fost fabuloasă, am să scriu curând despre Hither Hills Beach și raritățile de aici, mai ales la apus, când mă întorceam cu Maria de la plimbare din capătul plajei.
Spre noapte am mers la Serafina în East Hampton să mâncăm, apoi înapoi în mașină. Așa cum era de așteptat, la câteva minute, maxim trei-patru, am câștigat pariul, după ce s-a urcat în scăunelul ei de mașină, cu burtica plină, a adormit.
Două ore înapoi spre casă. Dormea dusă la început. Dar poziția incomodă pentru somn, capul ce-i tot cădea în față și banda ce-i ținea fruntea și-i cădea peste năsuc din mișcarea drumului, toate au creat discomfort rapid. Cu o oră înainte de destinație a început să viseze urât, dădea din picioare. Reprizele de plânsete se întețeau.
Am scos-o din scaun, dormea incomod, am luat-o în brațe punându-i capul la același nivel cu corpul. I-am pus piciorușele puțin mai sus, pe spătarul scaunului din față. O mângâiam încet pe cap. Mai adormea, iar plângea, dădea din picioare în vis, iar mieuna, adormea la loc. Mârâielile se țineau lanț, toți eram rupți de oboseală de la plajă și de la drum, autostrada era aglomerată, mai aveam aproape o jumătate de oră până acasă. Nervii tuturor erau întinși la maxim.
Știi cu este să fii rupt de oboseală de să-ți pice ochii în gură de somn și un copil de trei ani să-ți plângă denemângâiat în brațe?
Mi-am adus aminte că într-una dintre zile anterioare, când am luat-o de la grădi, în săptămânile de final de an când o plimbam cu căruciorul ca să se aerisească și ea, tot obosită era după ora de gym, m-a luat o dată de mână brusc și mi-a strâns-o la piept mirosind-o la încheietură prelung și zâmbind:
”Miroși frumos!, zice pitica.” Apoi s-a urcat în căruciorul-dormitor și a visat-buștean până acasă, singura dată.
Plânsetele se înmulțeau, în mașină e incomod să stai normal, dar cu un copil mic extenuat și urlător în brațe. Am întors-o într-o parte, ea mi-a luat brațul stâng în brațele ei mici, năsucul ei a ajuns la antebrațul meu, aproape de parfum. S-a liniștit, a dormit neîntoarsă până acasă. Aici mă-sa a pus-o în patul ei, dar mai târziu, când a reînceput să miaune, ta-su a luat-o în cameră la ei unde a dormit până la răsărit.
Dimineața s-a trezit înaintea tuturor, m-a căutat în dormitor la mine, îi auzeam pașii și-i știu traseul, apoi a venit în sufragerie, citeam pe fotoliul de la geam. Voia să ne jucăm hide and seek. Am întrebat-o dacă știe cu cine a adormit azi-noapte în brațe și unde.
” - Da, am dormit la mine în cameră. Apoi a venit tati și m-a luat în cameră la ei.”
” - Nu, sweetie, ai adormit în mașină la mine în brațe pe drum, ai plâns mult, apoi te-ai liniștit, iar ai plâns, ai visat ceva urât, cred. Într-un final ai adormit liniștită pe brațul meu.”
” - Nuuuuuu! N-am plâns! Am dormit la mine în cameră! Apoi a venit tati și m-a luat în pat cu mami.”
Din ciclul:
https://mnmlistro.blogspot.com/2018/06/neverending-love.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.