sâmbătă, 19 octombrie 2019

Tu ești cu tine, el este doar oglinda ta.

Când îmi citești un text, tu te citești pe tine, nu pe mine. Altcineva poate citi cu totul altceva parcurgând fix aceleași litere identic aliniate. În căpșorul tău mic se fac niște conexiuni unice în lume și de aceea tu ești specială.


Când îți place de cineva, de fapt și de drept, îți place mai întâi de tine cum te simți în preajma lui. Altele în aceeași ipostază au fugit mâncând pământul sau udând așternutul mai rapid ca o ploaie de vară. Tu te placi pe tine cum ești lângă mine, nu pe mine ca atare, de aia nu durează prea mult relațiile insuficient fundamentate și slab discutate.

Când hotărăști să-i ”dai o șansă”, tu de fapt ”te” hotărăști tu pe tine, îți dai hotar, îți pui ție o speranță și o dorință să fii fericită cu el. 

Adică îți dai ție însuți o șansă, pui mic, suflețel!, nu-i dai lui nimic. 
N-are nevoie el de șansele tale.
El are tot ce-i trebuie, tu ai nevoie ca de aer de el și să-ți dea el ”o șansă sau două”...!

Go ahead!
Just do it!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.