Oare există vreo legătură directă între tinerele ce visează cai verzi pe pereți cu prinți moștenitori călare și lacrimile în valuri plus durerile constante ce le învăluie regulat pe cele mai multe dintre ele?
Sau ne putem mai degrabă întreba de ce cele pragmatice, realiste și cu picioarele pe pământ, dar cu inima sus, cu nimic mai feminine decât naivele visătoare cu capetele tapate în nori, și crăpate pe sol, sunt mult mai des zâmbitoare, mai mereu liniștite și mult mai fericite constant?
Eu cred că atunci când ești onestă și darnică cu tine, cu sufletul și trupul tău, sigur abundența se va întoarce la tine negreșit. De unde dai și Dumnezeu îți dă! Atunci când tu doar aștepți și ceri stând pe spate ca o prințesă ce te crezi, la pretenții nu ne întrece nimeni!, dar fix atunci, va apărea un ofertant aparent generos care să-ți dea exact ceea ce ceri, prețul fix ca răsplată a serviciilor, și să-și ia apoi înzecit înapoi ca să-și amortizeze ”investiția”.
Așa apar lacrimile amare ale deziluziei tinerelor, așa se nasc poveștile ireale cu ”toți bărbații e porci” și așa se învârte roata sentimentelor când mândria este mare și nejustificată și când nici mama nu te-a modelat acasă, iar strada cu ai ei străini este nevoită să te învețe minte arzându-te la exterior, în carne, ca să nu te mai temi la interior, de focul inimii.
(extras din fostul ”21”, culese de pe nisip în 2016)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.