Motto:
”Ea: Suntem la fel!
El: Niciodată.”
Prolog:
Toată lumea face bani, are prieteni mulți și glorie online.
Libertate, liniște și zâmbete relaxate constante... mai puțini.
E ok, e normal, fiecare găsește ceea ce caută.
Aur cauți, munții ai să-i răscolești.
Toți am trecut prin mari greutăți în viață, prin furci caudine sau cumpene de nesuportat, dar puțini am păstrat capul limpede, sus și zâmbicios în ciuda vicisitudinilor.
Nu suntem la fel, niciodată n-am fost, și în vecii-vecilor nu vom fi.
Pentru că:
Tu nu poți să spui ceea ce spun eu, deși ai vrea, dar ți-e rușine.
Tu nu poți nici măcar să scrii ceea ce scriu eu, deși tare ți-ai dori, te întrebi ce va zice lumea.
Tu nu îți permiți nici măcar să dai like la ceea ce scriu eu deși îți place cum gândesc, știi că alți proști îți urmăresc pașii și nu vrei să pari rebelă.
Tu nu ai curajul să dai share la ceea ce scriu eu deși dai des share la porcării de sens contrar, de calitate net inferioară a ceea ce produc eu, doar ca să te aprobe turma și să nu fii ostracizată.
Tu nu îți permiți nici măcar să ai curajul să gândești în micuța ta cutie craniană ceea ce trăiesc, scriu și gândesc eu spunând fiecăruia cu care mă intersectez fix același lucru.
Tu nu îți permiți nici 1% din ceea ce fac, scriu, spun și gândesc eu. Tu ești doar un sclav/o sclavă, indiferent câți bani ai și câți prieteni sunt în jurul tău la bine și de nivelul ierarhic la care ai ajuns în compania multinațională al cărei rob prost plătit pe viață vei fi.
Tu ești sclav/ă propriului sistem de gândire și nefericirea ta e legată strâns de problemele de sănătate, de cele de relaționare cu cei dragi și altele sufletești, dar și de toate celelalte de care te plângi zi de zi. Problemele tale sunt legate ombilical de incapacitatea de a te vedea limpede în oglindă și de profunda și toxica dependență faț de ceea ce spun și ce cred ceilalți proști din jurul tău. Cât timp nu ai puterea să spui, să scrii și să distribui exact ceea ce simți, ceea ce gândești, ai să rămâi toată viața ceea ce ai fost dintotdeauna: un sclav și o sclavă.
Concluzie:
Dar nu te supăra, nu îți face griji, nu ești singur/singură: peste 90% din populație sunt asemenea ție. Ești ok. Ești între ei tăi. Mulți prieteni aidoma ție. Și nu, nu e turmă, ai dreptate, e doar gloată. Deciziile luate de voi se văd pe fața voastră și în privirile voastre. Ți-am tot spus: banii fac și au toți proștii, caracter mai puțini.
Post scriptum:
Nu suntem la fel, niciodată n-am fost, și în vecii-vecilor nu vom fi.
Clară?
Pentru că:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.