Războiul e pace, indiferența aduce iubirea, sărăcia e bogăție.

Când este o răscoală, o revoltă, o răzmeriță sau un război în desfășurare nu trebuie să mai cauți în primul rând pacea. Nu! Mai întâi pentru că va fi foarte greu să o găsești, apoi pentru că n-ai cum s-o împarți corect dacă nu-și doresc toți asta. Primul lucru pe care poți să-l faci atunci când o conflagrație se declanșează ar trebui să cauți să pui gaz pe foc ca s-o consumi cât mai repede. Lumea face deja asta și în Ucraina, după ce a făcut identic în Siria, Libia, Irak, Afganistan, Serbia/Kosovo. Abia mai apoi, mai târziu, să aplanezi revolta/răzmerița/răscoala sau războiul, să diminuezi presiunile, să aplatizezi vârfurile de tensiune, iar pacea va veni ulterior de la sine, singurică și se va cuibări liniștită în brațele celui mai puternic.

Înainte să mergi la sală trebuie să fii cât de cât într-o formă fizică bunicică. Dacă ești gras sau grasă nu trebuie să cauți în primul rând să faci sport sau efort intens fizic și cardio. Exclus! E bolnăvicios și deteriorant. Ar trebui ca atunci când ești gras/ă să corectezi mai întâi ce mănânci și cum te odihnești și ceea ce gândești și să cauți cu maximă determinare să aduci kilogramele într-un parametru bun. Ideal ar fi să poți respira ușor la un efort moderat spre mediu. Abia apoi, mult mai târziu, când kilogramele în plus vor dispărea vizibil, să faci sport și să mergi la sală.

Acolo unde există o anumită sărăcie sau austeritate nu trebuie să cauți imediat bogăția sau să introduci o abundență și o diversitate cu asupra de măsură.

Faci mai mult rău, este celebrul sindrom autodistructiv al câștigătorului la loto care va pierde tot ce a câștigat și o parte bună din ceea ce avea înainte. Și aici trebuie acționat invers la început. Dimpotrivă, în primul rând trebuie să înveți austeritatea, disciplina, rigoarea și mulțumirea cu mai puțin. Ca în fabula cu evreul, casa mică și capra, copiii cu pisica și cu cei doi căței și apoi găina. Abia după acest moment va veni și abundența și bogăția. Doar dacă vei reuși să îți controlezi cu parcimonie cheltuielile și să-ți ții bine în frâu investițiile nesăbuite și pe cele pripite, nechibzuite.

La fel si în relațiile personale, amoroase, de serviciu sau de familie defectuoase. Dacă ceva nu merge, nu funcționează ușor, și lucrurile se tensionează din nimic sau discuțiile și diferendele și diferențele de opinie și diviziunile se înmulțesc constant nu are niciun sens să cauți așa-zisa pace socială sau împăcarea ori medierea. Nu! E pierdere de vreme și de bani. Dimpotrivă, trebuie să argumentezi puțin și ferm sau să augmentezi, să mărești puternic, punctele dureroase și elementele conflictuale pentru a lămuri și pentru a elimina eventual definitiv momentele de stress. Cu timpul, tot făcând acest lucru des, și înlăturând constant și definitiv toate părțile dureroase sau conflictuale dintre voi doi, există șansa ca pe termen lung să fie bine.

Toată lumea știe că opusul dragostei nu-i ura. Indiferența este cea care arată lipsa iubirii, abia atunci când nu-ți mai pasă totul s-a terminat. Cât timp urăști ești încă implicat emoțional.

Dar dacă tot există discuții și negocieri prea multe și de mult timp șansele sunt minime spre zero să mai fii liniștit și mulțumit vreodată. Eu sunt de principiu că nu există iertare viabilă pe termen lung și nici a doua șansă. Ciorba reîncălzită și apa călduță să-ți fie mantre.

Călcatul pe bec ar trebui să-ți sfârtece carnea tălpii piciorului. Caut o poză cu rana mea din talpă făcută în lacul minunat de la Slănic și cam așa ar trebui să fie și rana ta ca să mai ai vreo șansă.

"Cu buna mană, cu buna!"