Am tot auzit frazele de mai jos în trecut și nu le înțelegeam. Mă dureau pentru că erau în avantajul meu, dar eu doream să fie bine tuturor. De ce?
Erau distructive pentru viitorul lor, se părea că scrisesem de zece ani degeaba pe blogul acesta. Nu putem mânca toți pâine, câțiva trebuie să mănânce și cozonac. Iar unii să țină post de plăcere.
Până în momentul în care le-am văzut una lângă cealaltă.
Atunci am realizat că nu-s diferențe fundamentale, este doar o chestiune de nuanță. Dar știm bine că tenta dă detenta. Ok, una are suflet, de aia "e mică" și o păstrez, cealaltă era somnambulă, moartă și neîngropată, dar nimeni nu știa asta, nici măcar ea însăși.Reține: veverițele sunt nenumărate și se înmulțesc la nesfârșit în continuu inundând piața cu marfă proaspătă zi de zi de zi, dar eu n-am decât doi nuci nu foarte tineri, deși extrem de prolifici, și o singură gură cu care mă hrănesc și două cu care glăsuiesc și de cele mai multe ori dorm într-un singur pat pe noapte. Ziua doar mai hălăduiesc, dar și așa nu am timp să dorm la prânz prea des.
Trei doamne și toate trei:
”Merit ceva mai bun!”
”Cum să știi ce îți place dacă nu guști din mai multe, dacă nu încerci diverse, trebuie să verifici mai multe ca să știi cum este și ce ți se potrivește.”
”Trebuie să dai o șansă...!”
Concluzie din anii 80, Dristor, abundență:
”Tanti mama lu' Geluțuuuuuuu, îl lăsați pe Geluțu afară la joacăăăăăăă?”
Să mergem! Avem treabă.
Toți copiii afară la joacă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.