Ziua 58/365, anul 1/2.
Aud din ce în ce mai des asta: ”Ai avut dreptate atunci...”
Dar sunt în continuare mult prea mulți care o fac ”a posteriori”.
Mă bucură și mă întristează în același timp să aud:
”nu credeam să fie așa, dar cum de tu ți-ai dat seama de atunci?!?”.Mă bucură pentru că încerc încă să dau ajutor.
Mă doare pentru că ”a priori” n-ar fi trebuit să mă bag.
Să-mi văd de treburile mele este dreptatea mea de acum încolo.
Prefer să fiu bine decât să tot am dreptate.
”Dreptatea mea v-o dau vouă!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.