- Dacă nu-ți zic, sunt nemulțumită. Dacă-ți zic, știu că ai să râzi de mine, știu că nu ții la astea, dar simt că te bucuri undeva în sinele tău. Cum să procedez cu tine?
- Cum vrei. N-am pretenții. Sunt liniștit oricum.
- În regulă atunci. Vin să-ți arăt diseară, ca să fiu și eu împăcată, dar nu scot un sunet, ca să fii și tu satisfăcut în copilăria ta.
- Chiar nici un sunet?!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.