În mireasma dimineții, cafegioaică din povești,
Tu te uiți prea blând la mine, caldă, moale și calină,
Răbdătoare stai și amesteci și prea dezgolită ești,
Toate-mi merg în sus de-acuma, nu-mi doresc decât să stai.
Spui că mă dorești prea lesne, că eu sunt al tău sortit,
Dar tu știi că din fustangerie n-au prea fost prea mulți salvați.
Eu tot spun că-i tare greu un actor prea mult plătit
Fix de-o scenă prea călcată să se agațe neîncetat.
Te aprinzi roșie toată, mă verifici la străini,
Când tu știi că eu mi-s câine, liber și cu zgarda-n clin,
Plec ușor, revin degrabă, urlu-n lună, te ador,
Mă admiri superioară, râzi și plângi iubind din plin.
În trecut eram străini, ne hrăneam să viețuim,
Acum suntem una-doi, ne atragem și trăim,
Viitorul nu-l cunoaștem, mierea zilei ni-i de-ajuns,
De ce trebuie să facem planuri când atâta am tot plâns?
Iată vine acum și vara, carnea freamătă a cald,
Tu te cam îndrepți agale către alte buze dulci,
Eu degrabă întorc mintea la a mea lucie pustnicie,
Zâmbești singură-n vecie lângă altul dintre mulți.
Tu te uiți prea blând la mine, caldă, moale și calină,
Răbdătoare stai și amesteci și prea dezgolită ești,
Toate-mi merg în sus de-acuma, nu-mi doresc decât să stai.
Spui că mă dorești prea lesne, că eu sunt al tău sortit,
Dar tu știi că din fustangerie n-au prea fost prea mulți salvați.
Eu tot spun că-i tare greu un actor prea mult plătit
Fix de-o scenă prea călcată să se agațe neîncetat.
Te aprinzi roșie toată, mă verifici la străini,
Când tu știi că eu mi-s câine, liber și cu zgarda-n clin,
Plec ușor, revin degrabă, urlu-n lună, te ador,
Mă admiri superioară, râzi și plângi iubind din plin.
În trecut eram străini, ne hrăneam să viețuim,
Acum suntem una-doi, ne atragem și trăim,
Viitorul nu-l cunoaștem, mierea zilei ni-i de-ajuns,
De ce trebuie să facem planuri când atâta am tot plâns?
Iată vine acum și vara, carnea freamătă a cald,
Tu te cam îndrepți agale către alte buze dulci,
Eu degrabă întorc mintea la a mea lucie pustnicie,
Zâmbești singură-n vecie lângă altul dintre mulți.
Frumos,dar trist...
RăspundețiȘtergereSi cand se ajunge asa, ce e de facut ?!
Libertatea nu-i tristă. E dură. Dar frumoasă. 😘
ȘtergereDe făcut e doar dragoste. ☺
ȘtergereDragoste in libertate e un fel de.. fiecare pe unde apuca ?!?
RăspundețiȘtergereNu neapărat. Unde vrea sau unde-i mai bine şi mai linişte. 😊
ȘtergereSi eu iubesc libertatea, dar asa cum o pui tu in pagina nu ti se pare ca suna mai mult a oportunism ?!
RăspundețiȘtergereNu. Nici vorbă.
ȘtergereDimpotrivă. 😆
Inseamna ca oportunismul are mai multe definitii si cel putin una am ratat-o..
RăspundețiȘtergereNu înțeleg. La ce te referi?
ȘtergereMa refer la faptul ca libertatea inteleasa ca a te duce acolo unde e "mai bine" mie tot imi suna a oportunism..
RăspundețiȘtergerePentru ca mereu va exista un "mai bine", luat ca un tot sau doar pe bucati :mai frumos(oasa), mai destept(apta), mai atent(a), mai tanar(a) mai devreme acasa.. mai.. mai..
Asa nu se poate construi mai nimic, nu crezi ?!
Nu există iubire adevărată fără libertate. Asta este părerea mea. Am tot scris despre asta.
ȘtergereTu te referi, probabil, la posesivitate şi egoism. E altceva. Aia nu-i dragoste, e sclavie.
Fiecare este liber să-şi caute fericirea. Trăim în democrație, e libertate, nu suntem la puşcărie, nu?
Iar liniştea sufletului împăcat cu alegerea făcută este neprețuită. Să trăieşti alături de un dobitoc din obişnuință sau comoditate este stupiditate pură.
Viața este prea scurtă s-o irosim cu persoane nepotrivite, nu?
❤
Iubirea adevarata contine libertatea, problema e ce face fiecare cu libertatea aia.. ;)
RăspundețiȘtergereExact! ☺
ȘtergereDe acord! 😆
Chiar asa ?!?
RăspundețiȘtergerePe bune ?
Nu, pe rele. 😂
Ștergere