Știu că-i este greu să se
descurce cu bani mai puțini celui ce puțini și mici bănuți are sau chiar deloc
deseori. Vai de acela, vai de ea! Dar măcar este obișnuită cu greul și trece
mai ușor peste hău prin experiența adaptării ritualice zilnice.
Dar uneori mult mai greu îi este să se descurce cu mai puțin celui ce are suficient sau prea mult deseori și nu vede excesul sau prea plinul extenuant invizibil cu ochii. Ar putea vedea cu sufletul dacă l-ar avea deschis. Dar câți știm că avem și un suflet și că mai întâi de el trebuie să avem grijă...?
Cu adevărat vai! de aceștia din urmă pentru că nu simt și nu înțeleg favoarea ce li s-a făcut ca să aibă din destul. Și vai! de ei că nu se menajează și nu chivernisesc și nu drămuiesc ca să le fie bine și mai târziu când favorurile, ca și târcoalele, poate că se vor sfârși.
Suntem gregari prin
excelență, cei mai mulți dintre noi, ne place să ne adunăm cât mai asemănători
într-un loc, ne simțim bine înconjurați de alții - chiar dacă îi cunoaștem vag
sau aproape deloc, ne temem să stăm o clipă doar cu noi înșine. Și când ne-am
întâlnit așa mulți, cu asta începem - să ne plângem împreună de diverse,
fiecare își aduce aportul la discuție, și uităm binele personal de care
beneficiem într-un fel sau altul orișicare și uităm și să fim recunoscători
pentru asta.
Decât să te tot strofoci în
fiecare noapte cu mari și elaborate rugăciuni înălțate, ce te depășesc oricum
ca ritual și noimă, nu mai bine dai tu curs ziua micilor rugăminți cotidiene
care-ți stau în putere și care aduc bucurie celorlalți și pe cale de consecință
ulterior și ție?
Eu nu cunosc nici măcar una
bucată femeie cât de cât frumușică, sau măcar cumva atrăgătoare - nu boccie total
definitiv, și cu câte ceva în căpșorul de pe umeri și care să fie și singură și
nefericită concomitent. Chiar nu cunosc un astfel de specimen. Ce, cunoști tu
vreunul?!?
Marea majoritate mai sus descrisă sunt ”într-o relație” chiar dacă profund, uneori și propzd, nemulțumite de pereche și de viitorul cert gri-cenușiu. Dar nu protestează, înghit. În general în sec.
Există însă și fabuloasele piese rare care, deși cumva singure - adică fără un dobitoc oficial lângă ele, sunt deseori larg zâmbitoare, uneori bine relaxate, mereu degrabă trăitoare de viață.
Fericite!
;-)
Aaaaaaahhhh....!!!
❤
(bucățele din ”21” - iulie 2016, Ilanlâk)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.