Cu peste opt luni în urmă am scris pentru prima oară despre emigrare în două rânduri diferite aici și apoi, peste nici o săptămână, aici. Durea cumplit, dar virusul intrase. Corpul avea imunitatea bună, apărarea era puternică, lupta părea inegală. Pe moment am câștigat, așa cum era de așteptat, poate a contat și faptul că am văzut că nici acolo nu aleargă chiar toți cățeii cu covrigi în coadă, iar la robinet doar în weekend curge lapte, sâmbăta, și miere, duminica.
De câteva zile, săptămâni - de fapt, mă uit mai atent și pe piața financiară și imobiliară românească, lucrez la două proiecte dragi mie, niște planuri mai vechi cărora le-a venit sorocul. Nu-i foarte roz situația Românie, din aceste două domenii, dar este încă o pâine bună de mâncat. Românii au încă mulți bani și vor mai avea o bună perioadă din osânza ultimilor ani de creștere de după 2009-2010 până azi.
Am scris prin 2017, prin vara, despre felul cum văd eu situația în următorii cinci-opt ani dacă rămânem pe acest drum. Aici textul complet. La fel am făcut și în 2007-2008 și am avut perfectă dreptate, când mulți râdeau superior. Cei mai mulți sunt în faliment azi, sau abia au scos capul puțin peste nivelul pe care-l aveau în 2007-2008. Am avut curaj atunci și am mers cu valul, tsunami mai degrabă, și nu a fost tocmai rău. Când alții strângeau lemne de foc de pe urma dezastrului, unii încă mai ”repară barca” de peste opt-nouă ani, au fost câțiva ”nebuni” care am mâncat cozonac în locul pâinii după ce au îmbrățișat austeritatea un an, un an și jumătate. Dar binele cu forța este un păcat, așa că fiecare să facă ce l-a învățat mă-sa, că oricum la școală nu se învață nimic, iar autodidacți care să citească singuri acasă eu nu cunosc prea mulți. Dar cei pe care-i știu o duc bine și sunt liniștiți.
Emigrarea masivă va prinde contur pentru mulți în scurt timp, dacă nu apare vreo lebădă neagră și reînchid granițele. Altfel nu va mai dura nici trei-cinci ani. Anii 2019 și 2020, cu setul complet de alegeri și cu declinul accentuat al puterii de cumpărare și al perspectivelor economice în următorul deceniu, va pune în mișcare un val imens de români, 2021-2022 va fi o perioadă cruntă pentru mulți. Să sperăm că ceea ce se întâmplă acum în Franța nu va fi contagios, adică nu va inflama spiritele și în Germania sau în Italia. Pentru că dacă pârjolul nemulțumirilor față de actualul sistem și politicieni începe să cuprindă vestul, va rade din temelii clasa politică din sărmanul est. Revolta în estul Europei este mult mai profundă și mai arzătoare, nivelul de trai al fostelor țări comuniste este încă mult în urma capitaliștilor vechi, deși prețurile, legislația încorsetatoare și pretențiile nefondate sunt identice de ambele părți ale fostei cortine de fier. Ura față de hoți este imensă, doar că deocamdată mocnește, explozibilul este montat și armat, așteaptă cuminte un declanșator.
Ce fac ai noștri în acest timp? Mai nimic. Au maimuțărit un an centenar, doar prăduire de bani publici și fanfaronadă, pentru că patriotismul nostru este de paradă, n-ar fundament. Când acea televiziune nemțească a msitificat mințind grosonal despre anexarea Transilvaniei, trebuia ca un popor naționalist să sară de cur zece metri în sus. Începând cu președintele țării, cu guvernanții, liderii principalelor partide politice, reprezentanții trimiși de noi le CE și UE, televiziunile, simplii cetățeni. Ai văzut vreo reacție solidă și virulentă, corectă și țintită? Nu? Nici eu.
De aceea spun că anii următori pot aduce o hemoragie imensă a populației care mai are ceva de spus și care va găsi curaj să prindă poate ultimul tren. S-ar putea ca și eu să fiu în acestă categorie, dar încă sunt laș și slab și sper că va fi bine până la urmă. Cei care tac și îndură vor rămâne pe baricade când emigrarea va birui România apatică. Cei care dorm vor dormi în negură mulți ani după ce ușa se va închide.
Îmi tot sună în cap zilele astea o vorbă de-ale lui iertatul taică-miu:
”Dacă vezi că doarme omul, lasă-l să doarmă, nu-l deranja.”
E o lecție aspră aici, eu mă tot prefac că n-o aud. Dar o voi auzi curând.
De câteva zile, săptămâni - de fapt, mă uit mai atent și pe piața financiară și imobiliară românească, lucrez la două proiecte dragi mie, niște planuri mai vechi cărora le-a venit sorocul. Nu-i foarte roz situația Românie, din aceste două domenii, dar este încă o pâine bună de mâncat. Românii au încă mulți bani și vor mai avea o bună perioadă din osânza ultimilor ani de creștere de după 2009-2010 până azi.
Am scris prin 2017, prin vara, despre felul cum văd eu situația în următorii cinci-opt ani dacă rămânem pe acest drum. Aici textul complet. La fel am făcut și în 2007-2008 și am avut perfectă dreptate, când mulți râdeau superior. Cei mai mulți sunt în faliment azi, sau abia au scos capul puțin peste nivelul pe care-l aveau în 2007-2008. Am avut curaj atunci și am mers cu valul, tsunami mai degrabă, și nu a fost tocmai rău. Când alții strângeau lemne de foc de pe urma dezastrului, unii încă mai ”repară barca” de peste opt-nouă ani, au fost câțiva ”nebuni” care am mâncat cozonac în locul pâinii după ce au îmbrățișat austeritatea un an, un an și jumătate. Dar binele cu forța este un păcat, așa că fiecare să facă ce l-a învățat mă-sa, că oricum la școală nu se învață nimic, iar autodidacți care să citească singuri acasă eu nu cunosc prea mulți. Dar cei pe care-i știu o duc bine și sunt liniștiți.
Emigrarea masivă va prinde contur pentru mulți în scurt timp, dacă nu apare vreo lebădă neagră și reînchid granițele. Altfel nu va mai dura nici trei-cinci ani. Anii 2019 și 2020, cu setul complet de alegeri și cu declinul accentuat al puterii de cumpărare și al perspectivelor economice în următorul deceniu, va pune în mișcare un val imens de români, 2021-2022 va fi o perioadă cruntă pentru mulți. Să sperăm că ceea ce se întâmplă acum în Franța nu va fi contagios, adică nu va inflama spiritele și în Germania sau în Italia. Pentru că dacă pârjolul nemulțumirilor față de actualul sistem și politicieni începe să cuprindă vestul, va rade din temelii clasa politică din sărmanul est. Revolta în estul Europei este mult mai profundă și mai arzătoare, nivelul de trai al fostelor țări comuniste este încă mult în urma capitaliștilor vechi, deși prețurile, legislația încorsetatoare și pretențiile nefondate sunt identice de ambele părți ale fostei cortine de fier. Ura față de hoți este imensă, doar că deocamdată mocnește, explozibilul este montat și armat, așteaptă cuminte un declanșator.
Ce fac ai noștri în acest timp? Mai nimic. Au maimuțărit un an centenar, doar prăduire de bani publici și fanfaronadă, pentru că patriotismul nostru este de paradă, n-ar fundament. Când acea televiziune nemțească a msitificat mințind grosonal despre anexarea Transilvaniei, trebuia ca un popor naționalist să sară de cur zece metri în sus. Începând cu președintele țării, cu guvernanții, liderii principalelor partide politice, reprezentanții trimiși de noi le CE și UE, televiziunile, simplii cetățeni. Ai văzut vreo reacție solidă și virulentă, corectă și țintită? Nu? Nici eu.
De aceea spun că anii următori pot aduce o hemoragie imensă a populației care mai are ceva de spus și care va găsi curaj să prindă poate ultimul tren. S-ar putea ca și eu să fiu în acestă categorie, dar încă sunt laș și slab și sper că va fi bine până la urmă. Cei care tac și îndură vor rămâne pe baricade când emigrarea va birui România apatică. Cei care dorm vor dormi în negură mulți ani după ce ușa se va închide.
Îmi tot sună în cap zilele astea o vorbă de-ale lui iertatul taică-miu:
”Dacă vezi că doarme omul, lasă-l să doarmă, nu-l deranja.”
E o lecție aspră aici, eu mă tot prefac că n-o aud. Dar o voi auzi curând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.