Tot timpul am fost fascinat ce repede se adună oamenii în număr mare și foarte mare la bine și la dans, la petreceri, la nunți și botezuri, la plăcere și veselie.
Observ că la veștile rele, în momentele grele, la înmormântări, la durere, se adună și vin mult-mult mai puține persoane din fix aceleași familii și neamuri de mai sus.
Lumea multă, oameni puțini.
Știu că n-ai să înțelegi, e ok, e normal. De aia și scriu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.