Să stăm locului ca oamenii. Amândoi!

Am vorbit de dimineață la telefon, Doamne!, ce repede a trecut și vara asta, ieri te cuibăreai reîndrăgostită lângă mine, în brațele mele.

Am realizat în acele zile mirifice petrecute împreună, ce imensă surpriză! să vii tu să mă verifici și/sau să mă împaci în Ilanlâk, că prefer o relație liniștită și calmă, caldă, perfect previzibilă, liniară.

Eu n-am să mă plictisesc, niciodată nu m-au plictisit confortul și liniștea, tu trebuie să te gândești bine la ce vrei și dacă nu te va sufoca rutina mea.

Asta ar putea fi un semn de bătrânețe, faptul că-mi doresc ceva plat și sedativ în relație, eu îl accept și-l așteptam demult, dar vreau să știi că nu mai am puterea de a suporta șocurile amoroase tinerești, piscurile sau apexurile abisale în tornada de sentimente. Nici măcar simplele volte nu-mi mai sunt deloc dragi.

Am îmbătrânit, știu! Poți trăi cu bătrânețea mea?

Păcătos și inocentă

Și dacă de la pizdă, în exces și prea variată, vin toate relele și păcatele aferente?

Retragere, liniște, încetinire - zâmbet!

Cred că te poți apropia de liniște și de pace pe interior doar după ce la exterior tratezi hainele ce pe niște simple acoperitori protectoare și ca pe niște obiecte strict utile. Cred că și cu majoritatea încălțărilor e bine să procedezi la fel și cu mulți dintre ”prietenii” tăi așișderea.
Nu valoarea lor, nici sclipiciul siglei, nici ultimile modele sau mode nu-ți vor aduce niciodată zâmbetul calm și liniștit pe fățuca ta mică și drăgălașă.
Dimpotrivă!
Dar tu știi mai bine ce-ți face bine, nu te învăț eu.

Extrage-te, izolează-te, separă-te, dacă vrei să te vezi, să te cunoști, să te ridici, să te recunoști. Te poți reîntoarce mai târziu în turmă, ea nu pleacă nicăieri niciodată - tocmai asta este și problema!, și nici nu se dizolvă gloata din care ai scăpat.

Oricât te zbați, partea e deoparte.

Nu-ți fie teamă, fii liniștită!

Cine a avut va mai avea, cine a fost va mai fi (iubit(ă) de cea/cel pe care o iubește sau o va iubi liniștit(ă))!

Să ne aducem liniștiți aminte că niciuna dintre domnișoarele pe care le-ai agățat tu cu intenție declarată, vae phalus nostrum!, adică pentru care ai depus efort ca să le cucerești, n-au fost nici ceea ce credeai tu până la coadă și nici n-au rămas prea mult în viața ta, nu au adus nimic nou sau bun pe termen mediu și lung. Au fost ”cucerite”, ce noroc!, dar au venit și au plecat ca și cum n-ar fi existat niciodată.

În schimb, cele trei femei importante din suflețelul tău, din ultimii douăzeci de ani, au venit ele, singurele, exact atunci când trebuia, îngerește.

Pizdacostă? Hhmmm!

Pizdanucostă!, dar deși este evident, sunt nevoit să detaliez o poveste pentru fetișcane.

O fetiță de vreo treizeci de ani, subțireanu rău-rău, dar cu mofturi complet nejustificate, face afirmația aceasta, cu subînțeles – normal!, unui bărbat de zahăr, cuminte, civilizat și alb, care o dorea și cu care visa frumos și naiv la o relație completă:

”Pizda costă!”

Eu i-aș fi răspuns pe loc duduii, în stilul meu, vocal sunt mai concis și mai percutant decât în scris, dar el a preferat să roșească și să se retragă un pas, n-a plecat pe fentă - nu-i deloc prost, a mai dat niște târcoale cu speranță, deșartă. 
Scriu eu acum, delicat și discret, cu mult bun simț, ceea ce i-aș fi spus fufei ieftine direct în față. De ce mie nu-mi spune niciuna în față că pizda costă?!?

Simplu fapt că ea s-a rezumat și valorizat ca fiind doar o pizdă, și aici ea are perfectă dreptate!, și aia pe bani (cum se numesc acele femei care-și vând trupul?) arată că nimic altceva mai mult și mai bun n-are de oferit. În mod normal băiatul de zahăr de calitate ar fi trebuit să înțeleagă asta mai repede, dar iertatul tata nu se găsește pe toate drumurile, e în pământ acum, ca să facă mentorat cu toți băieții. Iar eu scriu aici, cât o mai scriu și eu.

Precizez că nici mie nu-mi place cuvântul acesta, "pizdă", prefer oricând dodoaşca, dar uneori e mai bine să mergem după cuvintele fetițelor pentru a fi mai naturali, aşa cum sunt ele.

Nu consider că este o afirmație neapărat complet falsă, ”Pizda costă!”, e doar o utopie, o eroare, un accident, dar sigur conține cel puțin 3+2, cinci, greșeli mari. 
Am să detaliez care sunt acestea sau, mai bine, cum ar fi fost mai onestă și mai cuprinzătoare această afirmație de mai sus a necoaptei deținătoare ilegală de vagin.

Ok, iată precizările mele, pe scurt:

Femeia și bărbatul, acțiune sau nimic.

De ce uneori femeile sunt bune și iertătoare cu cei ce le-au rănit și umilit și rele și necruțătoare cu cei ce le mângâie, protejează, ajută? De ce?

Poate că de aceea la nudism se bronzează singură, neînsoțită, cea care are pe cineva care s-o vadă goală, uniform mângâiată de Soare, și acasă, la el sau, mai ales, la ea.

Femeia, dacă vrea să fie liniștită și mulțumită, trebuie să aprecieze zâmbind și să răsplătească cu mărinimie, mai mult ca orice altceva, discreția, sinceritatea abruptă, loialitatea certificată peste ani. În nici un caz nu coaja, nu ambalajul, astea trec și nu o ajută cu nimic pe termen lung, dimpotrivă.

Creditul și fericirea, timpul liber și zâmbetul.

Motto:
”Robor-ul, cât e robor-ul? Să se dea câte una ca să ajung la tot poporul.”

De cele mai multe ori răbdarea, liniștea, zâmbetul relaxat seamănă cu un credit bancar.

Ciudații la dubioși trag și invers?

- Toți ciudații și dubioșii trag de mine. N-am parte decât de dobitoci și porci și proști.

- Ce vorbești?!? Ciudați? Nu mai spune! Dubioși? Chiar așa?

- Da, chiar așa! Ce te miri? E o surpriză pentru tine?

- Nu, nu mă mir. Nu-i nici o surpriză pentru mine. Mă miră, însă, surprinderea ta.

- Cum adică? Ce vrei să spui cu astea?

Copiii, bunicii infantili și smartfoanele nenorocite.

Statul pe telefon, tabletă, calculator și alte dispozitive deștepte cu ecrane luminoase, mai mult decât strictul necesar și util, este boală curată - fizică și psihică, alienare, dezastru pe termen mediu și lung. Dar s-ar putea ca eu să greșesc, n-ar fi prima oară. 

Sau s-ar putea să am dreptate, nici nu mai contează, eu oricum nu stau pe dispozitivele respective și petrec timp suficient în locuri verzi, regenerative. Ceea ce spun și copiilor de pe lângă mine, ăsta-i drumul pe care îi îndrum: cât mai puțin stat cu ochii beliți în nenorocirile alea de ecrane! 
Din ecranele alea puține lucruri bune vor veni, marea majoritate vor fi rele și foarte nocive.

Că avem din ce în ce mai mulți copii blocați cu năsucurile în telefoane este grav și intolerabil. Nu-i doar nesănătos, este de-a dreptul mutilant, dar nimeni nu vede asta azi. Și pe nimeni nu interesează.

Un mix bun, cu de toate.

Până nu vezi în ea pe mama, sora, prietena cea mai bună, bunica și confidenta ta, toate la un loc, în doze diferite, fii sigur că nu va fi niciodată pe termen lung nici iubita, nici amanta, nici femeia vieții tale. Eu așa cred, dar s-ar putea să greșesc. Sau nu!

Fericirea nu-i afară, e în tine.

Față: Fericirea e pe verso!

Verso: Fericirea e pe verso!

Decenii de-a rândul credea că raiul este undeva pe o insulă din Grecia, la malul mării. Experimentase fericirea a zece zile de extaz adolescentin, pur și rudimentar, undeva pe acolo și visul lui ăsta era la treizeci de ani: să vândă tot și să se mute în proximitatea apei calde. 

Ținți chestiuni intime, muierești

Nimeni nu știe ce-i în sufletul ei, dar ea va face, doar nu-i proastă, nu?, doar ceea ce-i mai bine pentru ea și viitorul ei, corect?

Tu chiar ești... piți?

Ai vocabular de pițipoancă.
Scrii ca o pițipoancă.
Te îmbraci ca o pițipoancă.

Te boiești ca o pițipoancă.

Te comporți ca o pițipoancă.

Bărbatul și femeia, variația și fericirea.

Demult credeam că viața frumoasă a unui bărbat sănătos și fericit arată ca steagul Germaniei fluturat frenetic: brunetă, blondă, roșcată; brunetă, blondă, roșcată; brunetă, blondă, roșcată...

Alimentația multora 2017

-         Ce-ai mâncat la micul dejun, copile?

Mamă bună, blândă, înțelegătoare, caut tată.

Doamne, este incredibil cât de aproape pot trece uneori doi bărbați, unul pe lângă celălalt, și să nu știe amândoi că se încarcă cu energie din aceeași priză.