”Robor-ul, cât e robor-ul? Să se dea câte una ca să ajung la tot poporul.”
De cele mai multe ori răbdarea, liniștea, zâmbetul relaxat seamănă cu un credit bancar.
Când ai mai multă nevoie de ele, când îți arde buza, nimeni nu te ”împrumută” sau nu ai de unde lua puțin pe termen scurt pentru că ori e prea scump, ori nu merită garanțiile și renunțările aferente.
Când ai de toate și nimic nu-ți trebuie și nici nu-ți lipsește, fix atunci te aglomerează toți să-ți facă oferte speciale DOAR pentru tine.
Cred că și timpul, privit ca ore libere disponibile exclusiv pentru suflețelul tău, intră și el cam în același tipar.
Zâmbetul relaxat și liniștea sunt atât de rare, ca diamantele, că de multe ori cei mai mulți nici nu le recunosc când le văd și nici nu știu să le aprecieze, să le valorizeze, cum se cuvine.
Soarta ta ești tu!
Zâmbetul tău este în mâinile tale!
❤ ❤ ❤
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.