De când mă știu s-a dus o luptă teribilă în mine între cele două: partea animalică, instinctuală, naturală, agresivă, pură, autentică și partea cealaltă rațională, cerebrală, bazată pe educație, cultură, cizelare, rafinare (pseudo)-intelectuală - adică sub masca generală a convențiilor sociale - ca să dau doar un exemplu.
Cel mai mult îmi plac acei oameni care se arată, se dau și susțin că sunt calmi, relaxați și cerebrali. Dar, totuși, zilnic, la cel mai mic stimul, își pierd cumpătul și lasă partea instinctuală să-i manevreze după bunul plac al naturii. Nu-i ceva rău în asta, nu neapărat, dar este haios modul în care încearcă ei să ascundă realitatea intrinsecă, evidentă, naturală. Aseară m-am distrat de minune la finalul întâlnirii. Chiar dacă nu era de râs să vezi o femeie în starea aceea...
Revin. Această luptă cruntă interioară s-a dus, și se duce în continuare pe undeva, pe câteva fronturi importante și în mine. Recunosc. Eu n-am de gând să ascund asta, ba, dimpotrivă voi scrie chiar acum deschis și explicit despre asta:
1. Mâncare. Mă surprind deseori salivând după ceva apetisant, deși stomacul meu este plin-ochi. Există un ceva în interior care nu se satură doar prin sațietatea fizică, tehnică. Mai sunt și momentele în care mi-e foarte foame, sunt hămesit, și devorez alimentele pe care le am în față. Lăcomie cred că se poate numi. Mi-e foarte greu, în cele mai multe cazuri, să mă abțin și să mănânc civilizat atunci când
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max