sâmbătă, 27 decembrie 2014

Ce-i aia Revelion?

După iureșul de Crăciun  după cadouri pentru to(n)ți și toa(n)te, dragilor Crăciunul este despre altceva, nu despre schimbul de cadouri..., cu sălbaticele și fără noimă tăieri de brazi și porci, (chiar așa: de ce o trebui să tai brazii și apoi după doar câteva zile să-i arunci - nu poți împodobi niște crenguțe sau să faci un brad din orice altceva ai sau găsești prin casă sau prin curte?), vine o nouă perioadă de zăpăceală, alergare fără cap și coadă, și o grămadă de stress neprovocat de nimeni - zilele premergătoare Revelionului și noaptea respectivă.

Mă lasă rece Revelionul. Absolut indiferent rămân la semnificațiile acestei zile. Este doar o noapte, o singură noapte, căreia în partea asta de Europă, estică și orientală, i se dă prea multă importanță. Mult prea multă şi costisitoare.

vineri, 26 decembrie 2014

Clarificări simple

Răspund cititorilor mei dragi... :-)
Sunt mulți, foarte mulți care vor să încetinească, dar nu pot, sau vor să simplifice viețile lor, dar nu știu cum. Fiecare are niște bariere, personale, la care se mai adaugă cele sociale sau ale grupurilor în care este inclus cu sau fără voia lui. Mulți mi-au scris cu diverse probleme, cu neclarități, sau chiar cu situații concrete din viața lor - cerându-mi o părere, o soluție sau o rezolvare. Sau măcar un punct de vedere din partea cuiva care pare mai ”zen” - am citat din C.C.


Zilele trecute am primit un email de la o doamnă deosebită, ce dorește să rămână anonimă, cu care am corespondat mai susținut în ultima vreme și care are mereu ceva interesant de punctat și de menționat. Iată cu ce m-a pus la treabă

miercuri, 24 decembrie 2014

Partenerul ideal

Mulți caută rețeta fericirii în dragoste. Puțini o găsesc.
Și eu am făcut asta ani de zile. Am căutat disperat. Sunt zile când încă mai fac asta. Cum este ziua de azi. Mâine închid mustăria,  a trecut sezonul.

luni, 22 decembrie 2014

Nevastă bună

Îi plăceau poveștile, mai ales cele cu happy-end și cele ușor ireale. Sau rupte din realitate - clar, dar cu un ceva neverosimil. Cam cum este și povestea aceasta.

Se căsătorise de tânără. Încă din primul an al facultății. În anul trei avea deja primul copil. Bogdan fusese și primul ei bărbat și ultimul, cel puțin până astăzi sau din ce știm și noi. Cel puțin până acum când începuse să citească tot feluri de chestii despre femei independente și libere. Chiar dacă măritată și cu 2 copii, Ana are totuși doar 27 sau 28 de ani. Relativ tânără. Și parcă simțea cum trec ani ”degeaba” pe lângă ea. Ceva o mânca...

duminică, 21 decembrie 2014

Încă 13 (+1) povești în 6 cuvinte

  1. Goana juvenilă împiedică senectuții plimbarea relaxată.
  2. Am pierdut multe, acum apreciez puținul.
  3. Femeia naște chinuit, copilul displace grimasa.
  4. Doamnele intră, ard, fură, fugărind bărbații.
  5. Frauda minoră ieri, ioc viitor mâine.
  6. Sport azi. Gând bun mâine. Zâmbete.
  7. Cartea apără și păzește. Prosperitatea viitorului.
  8. Virtualul atrage sufletele. Cafeaua apropie trupurile.
  9. Inițial rictus. Apoi zâmbete promițătoare. Fierbințeală...
  10.  Politicieni fără meserie, popor fără ocupație.
  11.  Am bicicletă. Merg pe jos. Sănătos.
  12.  Nebunii deghizați par normali până-n discuție.
  13. Petrolul arde, bursa oscilează, pietrele rămân.

vineri, 19 decembrie 2014

Lent și calm de Sărbători

Sărbătorile ce vin zilele acestea mă obosesc înainte de vreme. În ultimii ani apropierea Crăciunului și a Revelionului crează o agitație și o turbulență pe care încerc să le evit cât de mult pot.

Sunt mulți cei care ne tot îndeamnă să ne grăbim. Să ținem pasul. Să fim ”pregătiți”. Mereu în alertă. De ce fac ei asta? Așa au fost educați de mici. Nu-i neapărat vina lor. 

Societatea noastră chiar se mândrește că se află în mileniul vitezei. Se mândrește? Chiar e o mândrie? Ce să mai zică cei mulți din spitalele arhipline de psihiatrie?

luni, 15 decembrie 2014

Fotbal de gagici

Un alt domeniu în care s-a făcut foarte mult exces și în care puțină simplitate ar fi bine-venită, până nu este prea târziu, este fotbalul. 

Așa cum se poate s-a putut observa și în recent încheiatul Campionat Mondial din Brazilia, unde am avut “așa zise” partide echilibrate, și chiar surprize, în meciurile dintre echipele mici și cele mari - considerate favorite. FIFA a adus, în megalomania ei, arbitrii din toate colțurile lumii, unii dintre ei perfect incompetenți sau timorați de anvergura la care au ajuns, greșind flagrant și extrem de ușor la faze simple, banale.

duminică, 14 decembrie 2014

Similar-identic sau "Toți la fel"

”Gol am ieșit din pântecele mamei mele, (relativ tot) gol mă voi duce la groapă.” Să crezi că iei ceva cu tine pe lumea ailaltă este hilar. O naivitate imensă.

Zilele trecute am fost la o petrecere de sfârșit de an a unei companii, invitat de o drăguță superbă (care nu știu ce vrea de la mine. :-) )
Dar să lăsăm siropoșeniile și să trecem la obiect. Am ajuns la petrecere, într-un spațiu modern și bine decorat de sezon, și, împreună cu încă un amic, am trecut la..., ghici ce?..., scanarea ofertei din piață. Na, golanii - tot golani! Pentru ce-i chemi tu şi ce se apucă ei, primul lucru, să facă?!?

luni, 8 decembrie 2014

Iubeşte-te tu pe tine mai întâi!

Nu sunt nici psiholog, nici consilier marital, nici măcar vreun guru în materia dragostei. Dimpotrivă. Dar ceva experiență în domeniu, din păcate, am. Și scriu, cum am mai spus, în principal, pentru mine.

Mie îmi place şi caut deseori singurătatea. E un refugiu pentru mine, un loc liniştit, un privilegiu. Singurătatea este locul în care mă regăsesc şi reclădesc pe mine însumi.


Singurătatea e cool. Face bine. E infinit mai bună ca gregaritatea.

Este extrem de important să știi și să poți trăi (și) singur. Să nu te sufoci când rămâi tu cu tine, să reușești să găsești chiar plăcere în solitudine. Fiind capabil de asta vei evita greșeala comună a multora de a intra în relații pentru a obloji niște răni și minusuri interioare sau anterioare.
Nu aștepta de la un partener să te facă

duminică, 7 decembrie 2014

Risipitorii

Greu, foarte greu îmi este să înțeleg cum pot unii oameni să muncească pe brânci, de dimineața până seara, în condiții de stress maxim, în corporații, în firme de stat, în antreprenoriale românești sau bugetari, să câștige totuși niște bani, puțini-mulți, nu asta contează, doar la doctor să nu-i dea, iar apoi, cu toată viteza, să meargă să dea

sâmbătă, 6 decembrie 2014

Animal vs rațiune

De când mă știu s-a dus o luptă teribilă în mine între cele două: partea animalică, instinctuală, naturală, agresivă, pură, autentică și partea cealaltă rațională, cerebrală, bazată pe educație, cultură, cizelare, rafinare (pseudo)-intelectuală - adică sub masca generală a convențiilor sociale - ca să dau doar un exemplu.

Cel mai mult îmi plac acei oameni care se arată, se dau și susțin că sunt calmi, relaxați și cerebrali. Dar, totuși, zilnic, la cel mai mic stimul, își pierd cumpătul și lasă partea instinctuală să-i manevreze după bunul plac al naturii. Nu-i ceva rău în asta, nu neapărat, dar este haios modul în care încearcă ei să ascundă realitatea intrinsecă, evidentă, naturală. Aseară m-am distrat de minune la finalul întâlnirii. Chiar dacă nu era de râs să vezi o femeie în starea aceea...


Revin. Această luptă cruntă interioară s-a dus, și se duce în continuare pe undeva, pe câteva fronturi importante și în mine. Recunosc. Eu n-am de gând să ascund asta, ba, dimpotrivă voi scrie chiar acum deschis și explicit despre asta:


1. Mâncare. Mă surprind deseori salivând după ceva apetisant, deși stomacul meu este plin-ochi. Există un ceva în interior care nu se satură doar prin sațietatea fizică, tehnică. Mai sunt și momentele în care mi-e foarte foame, sunt hămesit, și devorez alimentele pe care le am în față. Lăcomie cred că se poate numi. Mi-e foarte greu, în cele mai multe cazuri, să mă abțin și să mănânc civilizat atunci când

miercuri, 3 decembrie 2014

Prefer...


Prefer să ascult ciripitul păsărelor și vuietul vântului, eventual să-mi bubuie urechile de liniște oarbă, decât de muzica discotecilor sau decibelii absurzi ai cluburilor la modă.

marți, 2 decembrie 2014

Însărcinată! De către cine? partea a doua

continuare de aici

Au trecut Sărbătorile de iarnă, Paștele, încă un an, apoi în vara următoare Nașa trebuia să cunune ochii albaștri. La masa mare, la nuntă, la restaurant, în plasa Nașei cade, de data asta, alt mare schmecker, unul din cei trei cei mai apropiați de care ți-am vorbit la început - Omul de Gheață Topită. Eu îl vedeam ca pe un tip de piatră, rece, distant, calculat, moralmente impecabil (ce orb am putut să fiu și eu și fosta ...), dar fără nici un sentiment, totuși căsătorit, la vremea aceea, e adevărat că nu din dragoste (o poveste urmează în acest sens) - dar așa era el - un afacerist.

Omul meu, în care aveam mare încredere odată, pe vremuri, se îndrăgostește subit în acea noapte. Își pierde mințile efectiv. Ulterior aveam să aflu că nu era prima oară când se întâmpla așa, doar că ”se camufla” foarte bine. 
Nașa își face regia arhicunoscută, îi cântă în strună, Nașul nu observă, tot ca de obicei, nimic. Nuntașii își văd de ale lor, toată lumea este fericită. Mai ales tovarășul meu.

După miezul nopții schimburile de priviri se intensifică, alcoolul își face exemplar datoria, dansurile corp la corp și din ce în ce mai strânse se înmulțeau, pauzele de respiro erau din ce în ce mai mici. Până când, la un moment dat, brusc, într-o astfel de mini-pauză între dansurile fierbinți, fostul meu prieten nu mai rezistă și-i face o propunere concretă și indecentă pe sms Nașei.

luni, 1 decembrie 2014

Însărcinată! De către cine? partea întâi

Demult, tare demult, în grupul nostru de  prieteni, doar ”masculii”, eram vreo opr-nouă, poate chiar zece băieți. Mergeam împreună în excursii, în vacanțe (și cu fetele - bineînțeles, unele deja neveste), vedeam meciurile de fotbal mai importante toți grămadă, jucam diverse jocuri de societate și, în general, pierdeam, consumam sau petreceam mult timp împreună. Dar doar trei eram mai apropiați și ne vedeam sau auzeam aproape zilnic. Eu, Omul de Gheață Topită și ”Pretenarul” Non-combat. Fuseră și se duseră ... 

Toate bune și frumoase, excelente chiar aș spune, vreo cincisprezece-şaisprezece ani, până când o p!zd@ ne-a pus capac. Bine-bine, nu doar una. Una ne-a deschis capetele seci. Au fost vreo trei care ne-au convins.