Trebuia să mă însor. Nu știu de ce, parcă ceva mă împingea de la spate. Poate era mama, poate sor-mea, poate tata din ceruri, sau poate doar frica de singurătatea bătrâneții.
Aveam o grămadă de oferte, da, normal, clar!, era un vis, dar eu nu alegeam niciuna. Ofertele erau cu diverse şi multe atu-uri, dar totuși ceva lipsea fiecăreia. Sufletul meu nu vibra pentru niciuna, chiar dacă mintea se bucura la multe și carnea se osifica la puține.
Până într-o zi când vine la mine un tată de fată și mă invită la un restaurant.
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max