duminică, 27 decembrie 2015

Femeia are mereu dreptate

Sunt uşor matolit. Cherchelit, de fapt. De fericire. Cred. Am percutat două pahare de vin roşu de țară făcut de Neluțu - să-i dea Dumnezeu putere să treacă peste durerile de zilele astea. M-am plimbat o tură de parc cu el şi am reînțeles cât de fericit trebuie să fiu.

Azi am aflat că Andreea, cea care spărgea prin primăvară cănile de cafea pe scară, după ce-mi pătase tot dormitorul cu zaț, se mărită. L-a cunoscut de vreo două luni şi merge la sfat cu el. Deci am gura aurită şi mână bună! Îmi deschid afacere.


Tot azi am citit un mesaj. Acum câteva minute. Nu ştiu dacă să râd sau să plâng:

Bunătăți şi bunăciuni

Nu de mâncare şi creier duc lipsă unii credincioşi de varii confesiuni. Este evident la sărbătorile fiecăruia.
Lipsa cruntă este de hrană şi de suflet. De suflete lângă suflete, nu doar trupuri lângă trupuri ca sardelele. Poate nici nişte mângâieri calde n-ar strica la răstimpuri. Şi în post şi după, şi pe carne şi pe inimă.


sâmbătă, 26 decembrie 2015

miercuri, 23 decembrie 2015

Crăciun de nebun(i)

Nu cred că sărbătoarea Crăciunului este despre mâncare multă şi variată, alcool în valuri, cumpărături furibunde, mall-uri şi spectacole, fugă hăituită şi agitație sterilă, cadouri diverse şi cheltuieli obligatorii peste puterile noastre bugetar-lunare.

marți, 22 decembrie 2015

Minunile de lângă noi

Dulce şi de păstrat cât mai mult prin preajmă este persoana care reuşeşte, prin magie cumva, probabil, să facă din acru şi posac un om zâmbitor şi optimist.
Rara avis, pui mic, suflețel.

Timpul nu trebuie grăbit, dar nici lăsat să zboare fără folos. Te plimbi, nu te plimbi, vremea sandalelor trece. Dacă nu faci azi ce trebuie să fie făcut azi, mâine s-ar putea să facă altul sau alta treaba ta sau poate va fi imposibil să mai întorci din drum vaporul plecat să se scufunde.

duminică, 20 decembrie 2015

Rugăciunea

Unii îi spun Dumnezeu, alții Allah sau Buddha, mai sunt câțiva care-l numesc Mama-Natură, Liberul Arbitru, Energia Supremă, Karma sau Soarta.
Oricum i-am spune noi, el este unul singur. Și nu este undeva în norișori roz sau mov, nici printr-un iad utopic plin de smoală fierbinte, ci este fix în sufletul nostru, în inima noastră.

vineri, 18 decembrie 2015

Ăsta-s io!

N-am cum să-mi ascund complet mușchii. Nu pe toți. Nici măcar pe ăia fleșcăiți. N-am cum să calc altfel, n-am cum să mă mișc altfel, decât așa cum o face orice alt fost sportiv de performanță și o actuală persoană care face mișcare zilnic. Mai pun câte un tricou mai larg, o cămașă mai mare, sub costum toată lumea arată la fel - bine, dar cine știe să se uite și să măsoare sau să cântărească din priviri, înțelege ce-i dedesubt.

miercuri, 16 decembrie 2015

Te voi iubi toată viața! Minciunică...

Este ușor riscant și neserios, zic eu, să promiți cuiva că-l vei, sau c-o vei, iubi toată viața ta. Eu cred că-i doar o altă minciună, nevinovată sau intenționată. Sub pavăza dragostei sau sub siguranța unor acte de la sfat se fac multe afaceri și se semnează multe polițe. Unele dintre polițe se și plătesc mai devreme sau mai târziu. Poliția și/sau IML-ul a certificat deseori asta. Din păcate.

luni, 14 decembrie 2015

Așchia neagră sare departe de trunchiul alb

M-am îndepărtat de neamurile mele demult. Nu mai aveam prea multe în comun de peste doi-trei ani de zile înainte de momentul în care am realizat că sunt îndrăgostit lulea, de fapt o iubeam nebunește, definitiv și fără leac, de o moldoveancă țigancă. Aveam până în douăzeci de ani pe atunci, dar de la acel moment am realizat clar două lucruri:

sâmbătă, 12 decembrie 2015

Magia dulce a îndrăgostirii

Este binecunoscut că de cele mai multe ori oamenii nu se îndrăgostesc de omul despre care spun ei că s-au îndrăgostit. Dacă lucrurile ar sta așa ar fi superb și raiul va fi coborât deja pe Pământ.
Se pare că cei mai mulți, cu sau fără voia lor, se îndrăgostesc de imaginea idilică pe care o au despre un partener de viață perfect. Și atunci când întâlnesc un semen care are câteva din caracteristicile deja schițate în minte, și asta se întâmplă des, ei completează tot din plăsmuire diferența și gata îndrăgostirea.

vineri, 11 decembrie 2015

Care-i rostul neplăcerii?

Evident că nu-mi place arșița verii și nici gerul năpraznic al iernii. Extremele mi-au displăcut tot timpul. Vara mă topesc, doar știi că sunt de zahăr, iar iarna, uneori, simt cum îmi îngheață zahărul din sânge. În perioada caldă transpir abundent și nu mă plâng, asta este, știu că va veni vremea răcoroasă și foarte plăcută curând și inevitabil. În perioada rece dârdâi des, fac uneori ca pickamerul, dar gândul că va veni primăvara îmi mângâie și încălzește puțin greul iernii. Toți trebuie să trecem prin momentele grele ale fiecărui sezon, nu putem sta doar la aer condiționat vara și doar la gura sobei iarna. Nici n-ar fi bine, n-ar fi deloc sănătos, imunitatea noastră ar scădea.

Toate au un rost, nimic nu-i întâmplător.

marți, 8 decembrie 2015

Multiiubiri

Soarele a răsărit de dimineață fără să aibă nevoie de aprobarea iubirii vieții mele sau a vieții tale sau a altuia sau alteia. Pur și simplu anumite lucruri au drumul lor și nimic nu poate opri evoluția firească, naturală. Inclusiv relațiile interumane au traiectorii similare deseori ușor predictibile.

luni, 7 decembrie 2015

Liniștit și bucuros

”Ce faci? Cum ești?” - astea-s două întrebări pe care le primesc și dau mai departe zilnic. Răspunsurile variază. Evident.

De mâine eu voi răspunde:

sâmbătă, 5 decembrie 2015

Antrenament bunicel

Tocmai ai terminat o oră sau două de sport. Orice fel de sport. Fizic, nu doar al minții. Părăsești zona de efort, după ce în prealabil ai lăsat-o în urmă pe cea de confort, și mergi agale spre vestiar.

Acum, te rog spune-mi:

miercuri, 2 decembrie 2015

luni, 23 noiembrie 2015

Vae phalus nostrum

Suntem fix ceea ce gândim.
Gândim şi apoi făptuim.
După faptă şi răsplată.
Dacă suntem nemulțumiți de ceva, de noi ar trebui să fim nemulțumiți mai întâi şi mai abitir.

sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Oamenii cavernelor

Ascunderea în anonimat, sub o poză cu desene sau peisaje, e ok cât timp nu este invazivă sau agresivă față de alte persoane cu nume, prenume, poză reală.

marți, 17 noiembrie 2015

Capra vecinului și grija altuia

Toa(n)tă lumea se pricepe excelent, din gură sau din tastatură, la politică, la fotbal, la antiterorism și la imobiliare.
Puțini își fac meseria sau treaba lor onest și bine.

luni, 16 noiembrie 2015

Cadouri zilnice. Zi de zi.

Nu cred că există o zi pierdută. Absolut nici o zi nu este, niciodată, pierdută sau irosită. Atâta timp cât suntem pe pământ, nu sub, fiecare zi e câştigată. Şi este cel mai mare şi valoros dar pe care-l primim şi pe care ar trebui să-l apreciem corespunzător.

Zilele trecute am suferit de o criză de sciatică sau ceva dureri crunte în zona muşchilor lombari. Și astăzi sunt încă robot și împăiat. Am înjurat vreo două-trei zile, nici eu nu ştiu pe cine nu. Ieri seară la fotbal băieții au câștigat cu mine în poartă, adică fără mine în teren, și asta m-a durut cel mai tare. :-) 
Când sunt bolnav eu sunt ciufut şi imposibil, dificil sunt de suportat şi când sunt relativ sănătos. Chiar nu ştiu cum m-or suporta cei apropiați și cum de mă mai îngrijește a mea domniță.
Mai devreme vorbeam cu un amic şi-i spuneam că sunt bucuros că am fost nevoit să mă opresc două zile din treburile cotidiene şi să stau forțat de durere acasă la odihnă şi linişte să-mi revin. El spunea că sunt două zile pierdute. Cum spuneam mai sus: nu cred că există o zi pierdută. Absolut nici o zi nu este, niciodată, pierdută sau irosită. Atâta timp cât suntem pe pământ, nu sub, fiecare zi e câştigată. Şi este cel mai mare şi valoros dar pe care-l primim şi pe care ar trebui să-l apreciem corespunzător.

duminică, 15 noiembrie 2015

Moartea ca revelator și declanșator

Hârtia de turnesol exact asta face: arată caracterul acid sau bazic al unui lichid. Tot așa fac și situațiile critice cu oamenii. Le arată polaritatea și adevărata față. De multe ori nu ne place ce vedem, dar asta ar trebui să ne deschidă ochii pentru viitor și să ne facă mai puternici.

Caracterul unui om îl vezi în toată splendoarea lui în momentele grele ale vieții: pe front, în închisoare, la boală grea, după pierderea cuiva foarte drag sau extrem de apropiat sufletește.
Cum noi nu ne lovim prea des de astfel de momente este posibil să nu putem desluși lesne caracterul cuiva. Dar vremurile ca acestea pe care le traversăm astăzi, după tragedia din Colectiv și masacrele din Paris și Beirut din ultimele săptămâni, pot arăta mirosul pestilențial al sedimentelor și sentimentelor multor semeni. Nu ne va plăcea, cu siguranță. Dar ăștia suntem, cu ăștia defilăm.

sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Ascultă și curva și porcul

Am fost mirat să observ de multe ori în viață, la diverse negocieri de business sau personale, că mulți dintre cei cu care negociam nu-și doreau nici măcar jumătate din cât estimam eu și colegii sau echipa managerială ori familia și prietenii.

Evident că unii bărbați sunt porci. Dar nu cred că așa sunt toți. La fel și cu femeile. E rău să generalizezi, ai putea greși și pierde oameni valoroși de pe lângă tine dacă te iei după aparențe. Să sapi mai mult e obositor, dar poate și hrănitor sau satisfăcător la un moment dat.

vineri, 13 noiembrie 2015

Criterii de evaluare (empirice)

Am mai spus că orice bărbat este media aritmetică, sau chiar geometrică - ar spune unele guri rele sau realiste, a femeilor ce au trecut prin viața lui. Invers nu mă pot pronunța, nu-i treaba mea oricum, dar cred că se poate vorbi mai degrabă de cea pătratică, însă specialiștii consideră că nu are sens să faci medie unui singur număr, maxim-maximorum două. Nu?

joi, 12 noiembrie 2015

Duritatea gingășiei lipsă

O văd în oglinda retrovizoare. O aud mai întâi. Deși eram foarte departe, erau câteva sute de metri distanță, și cu casca pe cap. Era o zi călduroasă, sufocant de călduroasă, eu eram pe motor și mergeam la un amic. Aud claxoanele turbate și lungi, de la vreo trei-patru mașini ce atenționau iminența unui pericol, aud scârțâitul crâncen de roți, văd cum iese din coloană, de pe banda a doua și intră pe contrasens.
Era un SUV mare, alb, o mașină extrem de scumpă, dar des întâlnită pe străzile noastre. Unde mașinile noastre sunt mai scumpe decât locuințele în care vegetăm. Hardughia era condusă de o fetiță extrem de tânără, nu cred că avea mai mult de 22-24 de ani. Frumoasă și semănând izbitor cu Monica Belucci în prima tinerețe.

miercuri, 11 noiembrie 2015

Cum să-ți găsești rapid soție?

Săptămânile trecute veneam cu Maria, nepoata mea, de la școală. Ca de obicei vorbim despre cum a fost la școală în ziua respectivă, cât de dor ne-a fost unul de celălalt și ... eterna ei și a familiei ei întrebare...”când mă însor?” sau ”când îmi găsesc și eu o soție?”. 
Pentru că o iubesc, încă, mă alint și mă joc cu dorința ei mare de a-mi găsi o soție, prietenele mele nu sunt suficiente pentru ea, vrea să le duc și la altar și să fac nuntă cu ele, sau măcar cu una dintre ele. 

Chiar în momentul în care ajungem acasă, abia coboram din mașină, ghiozdanul ei rămăsese încă pe bancheta din spate uitat, îmi spune rapid și foarte veselă:

marți, 10 noiembrie 2015

Cerșetorii de atenție

Se plâng și își plâng de milă din varii pretexte. Nenumărate. Cei mai mulți fără motive. Și nici nu fac nimic să schimbe acea situație neplăcută. Zic ei, neplăcută.
Le place să se plângă și să fie consolați și mângâiați. Măcar verbal. Pentru că ei exact asta caută. Atenție.

luni, 9 noiembrie 2015

Boxe și sunete, idei și sentimente, bucurie!

Știi bucuria aceea mare, când simți în piept cum ți se umple sufletul de fericire și în cap creierul de adrenalină, când pui un cd bine înregistrat, eventual direct din concert sau din studio direct de pe scule profesionale, din mixer mai exact, și-l asculți pe niște difuzoare bune, niște boxe capabile, profi, hi-fi, adevărate.
Știi emoția aceea când toată puterea bașilor se relevă și-ți cutremură blând plămânii și timpanul?

duminică, 8 noiembrie 2015

Lespedea tatălui

Cu tata am avut o relație excelentă în primii mei 16-18 ani de viață și execrabilă în ultimii lui 3-4 ani înainte să moară.
Motivele sunt multe, dar nu voi face aici o spovedanie. Nu acum. Am greșit și eu, că n-am avut puterea să iau mai în ușor încercările lui de a se impune în fața mea atunci când eu eram mult mai puternic decât el și fizic și psihic și ca perspective de viață. 
Cred că puțin a greșit și el, pentru că n-a avut timp și răbdare ca să mă asculte și să mă înțeleagă ca pe un adolescent și tânăr și necopt ce eram pe atunci. Deseori sunt la fel şi astăzi.

sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Revoluția trebuie să înceapă cu noi

Politicienii trag de timp, normal, protestatarii n-au direcție şi nici energie. Nici lideri. Tocmai confuzia și abundența de revendicări creează lipsa de persoane care să-şi asume responsabilitatea. Vrem multe, facem puține, putem mai nimic.
Furie şi revoltă au fost şi-n 89 (cu sute de morți), şi-n 90, şi-n 91, la mineriade, şi-n 96 cu cdr-ul, şi-n 2012. Şi ce s-a schimbat decisiv? Ei au rămas tot sus toți şi poporul a devenit tot mai sărac şi tot mai naiv.

39 de morți până azi. Degeaba!
Estimările sunt pentru 60-65 într-o săptămână - maxim două.
Timpul trece, morții se înmulțesc, absolut nimic nu se schimbă. Nimic. De ce?

Da, se fâsâie revoluția din stradă. Era de aşteptat.

Dar e mai bine așa. Ne putem întoarce la noi. La revoluția din noi. Măcar asta să nu se fâsâie. Ar fi păcat.
Păcat de cei 39+1.

Schimbarea poate începe doar cu tine. Schimbă-te tu pe tine mai întâi și apoi se vor schimba și ceilalți din jurul tău. Orice altă iluzie de schimbare pornind din exterior este doar atât: o imensă iluzie. Adică, nu există!


Așa se întâmplă de sute de ani pe aceste meleaguri. Da, de sute de ani. Avem speranțe mari de schimbare mereu, dar din partea și privindu-i pe ceilalți. Niciodată nu ne uităm și nu ne interesează să ne schimbăm noi mai întâi. Sau măcar să schimbăm felul în care votăm. Şi cu cine. Noi şi apropiații noştri.

Strada de azi, din 2015, e admirabilă, jos pălăria!, dar lipsa liderilor veritabili e evidentă şi sufocă orice dezvoltare sau rezolvare de doleanțe şi face imposibilă o schimbare efectivă în societate şi de profunzime şi de durată în mentalul colectiv.


”Nu mai da și nu mai lua șpagă!”- Ăsta mi se pare că ar fi un bun început. O adevărată revoluție.
Dar cine vrea să fie revoluționar astfel?!? Știu, nu se bagă nimeni.

vineri, 6 noiembrie 2015

Dumnezeul din tine

Sunt născut și botezat ortodox. Am fost educat în familie de ortodocși. În timp însă am observat luxul în care trăiește marea majoritate a popilor ortodocși și sărăcia lucie a majorității covârșitoare a acelora ce plătesc cu sârg absolut toate serviciile, nefiscalizate - evident, către acești reprezentanți ai bisericii ortodoxe române. Nu mi-a plăcut această discrepanță puternic rebarbativă, n-am fost mulțumit cu asta, am tot protestat și spus tuturor celor din jur, dar n-a interesat pe nimeni această diferență, și astfel am căutat altceva. Altă confesiune mai justă cu enoriașii ei. Şi mai creştină prin practică şi practica enoriaşilor săi. 
Mai multă praxis şi mai uşor cu doxa.

joi, 5 noiembrie 2015

Klaus poate scrie istorie

Azi, cel târziu mâine. Luni s-ar putea să fie târziu.

Ok, formularea ”Klaus, trezeşte-te!
Ai dormit suficient un an.” ar fi cumva cam nepoliticoasă. Admit parțial.

Dar să ferească Bunul Dumnezeu ca DOMNUL PREȘEDINTE, stimabilul, distinsul, să facă o nominalizare pentru primul ministru pe lângă linia și spiritul protestatarilor din stradă. Simt că este pe cale s-o comită grav iarăși, cum a greșit de o grămadă de ori în nici 11 luni de mandat. Asta când n-a moțăit pur și simplu ca șeful dânsului de cabinet și când n-a avut fix același gen de tupeu.

luni, 2 noiembrie 2015

11 motive pentru care nu se schimbă mai nimic decisiv de 26 de ani

A mai murit un copil din Colectiv. Sunt 31 decedați în acest moment. Sunt medici care spun că numărul deceselor va crește în zilele următoare.

Este adevărat că aceste rânduri le-am scris acum zece minute, impulsiv și furios, ca rezumat și răspuns, ultimul - promit!, la evenimentelor din ultimele zile, dar mai ales ca o consternantă constatare a reacțiilor semenilor noștri de pe aceste frumoase meleaguri:

duminică, 1 noiembrie 2015

Morții, circul și portavionul

Observ cum trece și asta. Încet, pe nesimțite, se răcește și intră în uitare. Deja s-au format tabere și se discută și se polemizează pe elemente de detaliu, de finețe. Așa cum s-a întâmplat și cu Siutghiolul, cu Apusenii, cu copii arși în maternitate, cu mineriadele și chiar cu revoluția al cărei dosar a și fost închis.

sâmbătă, 31 octombrie 2015

Corupția ucide!

Atenție! Mai jos sunt poze și vorbe care v-ar putea afecta emoțional!

Corupția ucide! La propriu.

Nu, nu-i nimic de comentat sau discutat post-factum în legătură cu tragedia din club. E de meditat. Adânc. Și prelung.
Sunt lucruri ce trebuiesc făcute preventiv. Înainte. Mult înainte. Ca să nu se ajungă în astfel de situații. Să discuți și să acuzi după este ușor și absolut inutil.
Ne vom apuca de treabă după această imensă tragedie?
Vom deschide măcar puțin ochii cu privire la viitorul ce ne este periclitat de către corupție și corupții din Ro?

Nota bene: Felul în care se dau autorizațiile de funcționare, felul în care se permit organizarea de astfel de evenimente fără prea multe măsuri de siguranță, organizarea și dotarea ambulanțelor și a spitalelor de urgență, stocurile de sânge, ustensile, pansamente, soluții și alte materiale similare, pregătirea instituțiilor statului pentru situații de urgență, etc... - astea ar trebui să ne preocupe pregnant și zilnic. 
Ar trebui să ne preocupe faptul că peste 90% din cluburile, barurile, restaurantele și alte spații dedicate organizării de evenimente în Ro nu sunt corect autorizate.
Ar trebui să ne preocupe faptul că este infernal de greu pentru antreprenori să facă investiții de calitate, cum ar fi fost cazul de față al unei structuri fonoabsorbante ignifuge, dar este arhicunoscut mediul economic dificil și caracterul permanent impredictibil al legislației în domeniu.
Ne preocupă treburile astea? Nu?!? 
Atunci de ce suntem ipocriți azi când au murit cei 26 de copii nevinovați?!?

joi, 29 octombrie 2015

”Vezi-ți de-ale tale! Ți-am mai zis.”

Am un comentator pe blog, Donjoe, la articolul meu de aici. Deși este tânăr, are în jur 32-34 de ani, el divinizează comunismul criminal și urăște visceral capitalismul actual.
Se pare că nu este un caz izolat. El este doar ceva mai curajos și și-a scris punctul de vedere la mine pe blog.
Se pare să sunt mulți asemenea lui. Foarte mulți. Majoritari.
Vă rog luminați-vă fețele! Să vă vadă și nenea...

- cum mah tu de-abea acum afli? Glumesti nu? stiai si te faci ca nu stii..
- Nu. Nu glumesc absolut deloc. Habar nu aveam de regretele majorității poporului român. Chiar nu știam, crede-mă.
- Marea majoritate a romanilor sunt nostalgici dupa ceausescu si vor inapoi in comunism. cum iti explici eternele 40 la suta de procente ale psdului?

sâmbătă, 24 octombrie 2015

Pietrele de moară din cârcă

Eu cred că rău nu este când respingi oameni nocivi ție sau apropiaților tăi. Nici vorbă. Este un act de curaj, asta este adevărat, dar devine și un exercițiu de curățare. Este ca un serviciu sanitar. Mediul tău, jur-împrejurul tău, sufletul tău, toate vor deveni mai aseptice astfel, prin renunțare.

joi, 22 octombrie 2015

Dictatura lui Gelu cel Rău

Zilele trecute am primit niște replici neinspirate și pe blog și pe email și pe fb. De la persoane ce s-au ars grav în trecut și care proiectează în scrisul meu rănile și suferința lor. Am blocat respectivele persoane și am șters prietenia electronică de pe fb sau accesul la blog.


La mine pe pagină sau pe blog nu-i democrație. E o dictatură crâncenă. Eu sunt cel mai deștept și cel mai frumos și cel mai devreme acasă aici. Cui nu-i place...ușa e deschisă.
Ce spun eu este bine, iar tu, dacă vrei să scrii la mine în casă mai întâi trebuie să-mi vorbești calm, cald, frumos și respectuos.

miercuri, 21 octombrie 2015

Zi și tu ca el o dată! Nu-ți cade tronul.

Garantez. Dimpotrivă. S-ar putea să ți se ridice statuie. La propriu.

Afară e miezul nopții și întuneric beznă. Beznă-smoală. Nici o stea, nici o lună, nici un bec aprins, îți poți scoate singură ochii dacă nu ești atentă cum umbli cu degetele. Plus că-i frig de crapă pietrele. Aproape zero grade. Congelator. Doar e octombrie, nu?

El zice brusc:
- Afară e zi. E amiază. Și e lumina puternică de la prânz într-o zi călduroasă de vară.

duminică, 18 octombrie 2015

Ce contează în viață?

Este magică perioada de două-trei zile când eşti răcit-cobză, când nu poți respira cum trebuie şi nu te odihneşti nopțile, nu poți mânca nimic pentru că ți-e greață în continuu, te dor toate oasele şi toți muşchii, capul îți roteşte toată casa cu tot cu tine, vomiți de două ori într-o zi în care n-ai băut decât ceai.

vineri, 16 octombrie 2015

Deconectarea de la țară

Am o căsuță undeva la deal spre munte. Este într-o zonă retrasă, necomercială, departe de tumultul și agitația bolnăvicioasă a stațiunilor consacrate de pe valea Prahovei.

joi, 15 octombrie 2015

Mă iubeşte... femeile

- Frustrant pt mine...ma regasesc f mult in ceea ce scrii...ori am eu probleme serioase ( ceva nou pt mine 😉
)), ori esti tu un narator...wow.  Si nu, nu te " vrajesc" ..
😜.   PS: hello!

miercuri, 14 octombrie 2015

Domnii, civilizații și graba

Tot timpul îi vedem pe ”ei”. Ne uităm constant la pai, rareori observăm bârna.

În schimb, noi și ai noștri, ”civilizații”, n-avem nici o problemă să ”ciupim” câte un roșu după ce constant am călcat în picioare galbenul. 

marți, 13 octombrie 2015

Vraja

Sunt sătul de vrăjeli. De toate felurile şi din mai toate mediile.
Am podul plin de vrăjeli şi de vrăjeală. Şi de-alea bune, rare, valoroase, unice, dar şi de ciurucuri. Caşbeckuri sunt oricum toate.

marți, 6 octombrie 2015

Mirajul zânei bune

Am fost convins că de picior pe Dumnezeu l-am apucat,
Nici lista de caracteristici nu te cuprindea toată,
Dar era prea frumos să fie adevărat,
Iar tu și eu să ne-nălțăm apropiindu-ne deodată.

luni, 5 octombrie 2015

Profa de mate din generală

”G răbit mereu, pe fugă, în pripă,
  E cel ce intră în ultima clipă,
  L iniștea orei se rupe-n fâșii,
  U șa se crapă, cine o fi?”

vineri, 2 octombrie 2015

Fercheși și putrezi. Și bogați și pe interior.

Mulți dintre prietenii, amicii sau cunoscuții mei sunt bogați. Foarte bogați. Putrezi de bogați. Da, putrezi. Din păcate așa sunt și pe interior. Putrezi. Inclusiv sistemul auditiv este compromis. Ei nu mai aud. Nici pe mine, nici pe alții care îi mai trag de mânecă. Nu-și mai aud prietenele, soțiile, amantele și nici mamele. Nici măcar nu mai văd ce li se întâmplă.
Am fost și eu ca ei, cu ei, lângă ei. Oare am fost și eu atât de orb? Atât de surd? Ca în alegoria lui Platon?

joi, 1 octombrie 2015

Îndrăgostită

O vezi că este des zâmbitoare. Mult mai des și cumva continuu, parcă ar fi băut ceva tare sau ar fi băgat un cui baban. Este toată un zâmbet și nu numai pe față. Parcă din pieptul ei iese ceva cald, nu știi prea bine ce, pentru că nu se vede cu ochiul, dar seamănă cu un zâmbet plin de iubire ce-i acaparează tot corpul. E ca o lumină caldă ce-i învăluie chipul, trupul, creierul și sufletul.

marți, 22 septembrie 2015

Iubirea se-nlănțuie

Iubeşti, deci te vei despărți la un moment dat.
Te desparți, vei suferi puțin.
Suferi, dar vei uita durerea la un alt moment viitor.
Uiți, curând îți va reveni cheful.
Vine cheful, te apuci şi iubeşti din nou.

Concluzia:

luni, 21 septembrie 2015

Dă-i pace!

E greu momentul acela când afli sau îți dai seama că suflețelul ei bate după altă pendulă sau oră fixă, dar nu ale tale - în niciun caz. 

duminică, 20 septembrie 2015

Vie, iubitoare şi fericită

Cele două domnişoare ce au vrut să se sinucidă zilele trecute, dar sunt multe altele zeci și sute asemenea, aveau MII (multe mii) de "prieteni" pe feisbuci şi sute de "urmăritori".
În clipele cu adevărat grele n-au avut pe nimeni alături. 
PE NIMENI! Absolut pe nimeni...

miercuri, 16 septembrie 2015

Tatuajul e mângâiere

Eu n-aş considera tatuajul o aşa mare problemă. În fond e vorba de o simplă zgârietură. O vezi cu ochiul, o scoți cu laserul.

luni, 14 septembrie 2015

Imigranții râvniți și refugiații huliți

Sunt creștin. Vreau să-mi ajut aproapele. Fac diverse în acest sens zi de zi. Puțin, dar ajut altora din cât pot și știu. Încerc să ajut din aproape în aproape. Dacă vecinul meu are nevoie de ajutor, cel care este gard în gard cu mine, îl ajut. În nici un caz nu-l las pe vecinul meu de lângă mine înglodat în probleme și datorii ca să merg să dau sprijin unuia din altă stradă, localitate sau țară. Când voi fi terminat cu rezolvarea tuturor problemelor celor apropiați mie, poate atunci voi merge ceva mai departe cu dăruitul de ajutor.

Scriu repede astăzi, dar voi fi foarte scurt și încerc și la obiect. 
Să mă ierte Bunul Dumnezeu dacă greșesc cu ceva prin prezentul articol. Intenționez doar să deschid niște ochi, poate chiar pe ai mei. Vom vedea.
Scriu și eu, deși m-am abținut tare mult în ultimele săptămâni, pentru că văd că mari formatori de opinie, cu vizibilitate colosală și priză fantastică la publicul larg și tânăr, scriu și răspândesc o stare de spirit dăunătoare și fac apel la o umanitate la care n-au făcut referire timp de 25 de ani când a fost vorba de semenii lor amărâți, apropiați, din imediata noastră proximitate. Cei din România.

duminică, 13 septembrie 2015

Înțeleaptă

Este bine și reconfortant că e deșteaptă, școlită, educată, erudită. E plăcut să ai cu cine să vorbești, să povestești, să filozofezi relaxat și ușor. Ai un partener de discuții pe potrivă și asta nu-i puțin lucru, mai ales în ziua de azi. 
Satisfacția schimbului de replici fine este neprețuită. Rară. Din ce în ce mai greu de găsit astăzi. Extrem de greu! Creierele pline sunt puține, ochii deschiși niște briliante. Le găsești ori dacă ai bani foarte mulți, ori le moștenești din familie sau neam, ori ești mega-bulănos, adică te iubește Dumnezeu și ți le face cadou. 
Dar mai bine ar fi, cred eu, dacă ea ar avea înțelepciunea să admită că lucrurile cu adevărat importante în viață nu le vezi și nici nu le poți atinge și nici rezolva cu mintea.

sâmbătă, 12 septembrie 2015

Pizdificarea masculului

Pe mine nu mă mai sperie ideea că sunt fustangiu. M-am cam obişnuit cu ideea, sunt sub terapie şi-mi iau ”medicamentele” regulat.
Mă înfioară faptul că sunt mulți pantalonişti. Sau pantalonari, tot aia. De ambe sexe. Şi sunt din ce în ce mai mulți, nu fac tratament, nu vor să ia nici o pastilă. 
Atenție! 
N-am făcut, nu fac și nici nu voi face prea curând, nici o referire la cei altfel decât hetero. Am prieteni din toate taberele. Și dintre bărbați gay și dintre femei lesbiene. Sunt oameni ca toți oamenii, unii chiar mai buni la suflet. Dar ăsta e alt subiect.
Azi mă refer doar la masculii hetero efeminați din proprie inițiativă sau sub presiunea modei sau a partenerelor de viață.

joi, 10 septembrie 2015

Meteorica

Schimburile de emailuri se întețeau. Își scriau zilnic și pe fb, pe mesagerie, dar și pe sms-uri la un moment dat. Când se auzeau pe telefon accentul și specificul vocii ei, chiar dacă nu perfect feminină, îl topeau. Ea nu se emoționa niciodată. Nici pe telefon, nici în scris. Se proteja în avans pentru eventuale răni. Probabil că știa exact ce avea să urmeze și unde va tăia brutal firul.

miercuri, 9 septembrie 2015

Siropoșenie

- Iubita mea, mănânc acum mâncare făcută de mânuțele tale.
- Poftă bună! Offff...ce mă bucur!
- Sărut mâna!
- Aş fi vrut să fiu acum lângă tine...

marți, 8 septembrie 2015

Amintiri frumoase

Păstrez relații bune cu mai toate fostele. Sau cu marea majoritate. Cu care se poate și care și-au mai dorit. Ne auzim de zilele aniversare, de Sărbători sau oricând una sau alta vrea să mă audă sau să-mi scrie. Nu resping pe nimeni definitiv, am câte o bucățică din mine în fiecare din fostele mele prietene. Cineva ar putea să mă cunoască, fără ca măcar să mă vadă sau audă vreodată, fie doar și dacă ar vedea și înțelege pe fiecare dintre ele și durata pe care ele au petrecut-o cu mine.
Un bărbat este media aritmetică ponderată a femeilor din viața lui. 

sâmbătă, 5 septembrie 2015

Pilonii fericirii viitoare. Pensionarea.

Mulți trăiesc exclusiv ziua de azi. Cheltuie tot azi, mănâncă tot azi, beau tot azi, mut chiar tot azi. Parcă mâine n-ar exista. Puțini sunt cei care se gândesc că după seara aceasta superbă va veni dimineața și o nouă zi. În care va trebui iarăși mâncare, acoperiș, iubire.

Eu am început deja să mă gândesc la pensie. De fapt la pensionare. Încă de acum vreo 8-9 ani. Este adevărat că am avut un profesor în acest domeniu. Dar sămânța a prins sol fertil la mine, n-a căzut pe stâncă precum la alții.

vineri, 4 septembrie 2015

Vara din toamnă

Cred că ar trebui savurată fiecare rază de Soare. Şi prețuită cu totul. Cu totul tău. Cu mintea, trupul, cu sufletul tău cald.
Băile în mare să fie dese şi prelungi. Poate sunt ultimele pe anul ăsta.
Să lăsăm aerul cald şi sărat să ne ventileze toate fosele.
Vara nu trebuie gonită chiar dacă încă apasă canicula sufocantă.
Să nu cerem noi răcoarea. Nu încă. Toamna vine singură. Nechemată.



Ia-mă de mână!

Brunețelul a făcut pasiune pentru ea încă din prima clipă când a văzut-o. Minionă, slabă, atletică, fund bombat, păr lung drept, agilă, energică. Felină. Săracul n-a avut nici o șansă. Chiar dacă era sportiv și experimentat. 
De cele mai multe ori ți-o furi cel mai tare de la adversarii pe care-i crezi mediocri. Ea a observat asta și la taxat imediat. Era aproape liberă, încă mai negocia, de amorul artei, ultimele detalii ale separării de fostul concubin, așa că privirile lui se așezară liniștite pe acceptul ei imediat.

Ea îl cunoscuse mai demult. Prin intermediul unei prietene comune care-i povestise multe despre negruț. Prietena comună fusese iubita sportivului, sau altfel spus, el fusese amantul ei. Așa că, deși era prima lor întâlnire ”oficială”, zarurile erau aruncate și cărțile fuseseră făcute demult.

”Ia-mă de mână!” - spuse ea delicat și-l emoționă pentru prima oară atunci în parc. El vedea pe cei doi vârstnici ținându-se de mână și asta îi tăia de fiecare dată picioarele. Și-ar dori și el pe cineva cu care să împărtășească această bucurie cândva. Ea, jumătate-om, pentru că avea aproape jumătate din kilogramele lui, știa să speculeze astfel de momente. 
”Ia-mă de mână!” - acela venise la momentul și locul potrivit.

joi, 3 septembrie 2015

Mijul nu diferă? Depinde.

Ca și bananele. La prima vedere par la fel toate. Par. Da* nu-s.

Țiganul avea dreptate atunci. Doar era fratele meu. Nu de culoare. El era blonziu și alb la ten. Eu eram, de fapt, ”Țiganu”. El era Grasu. Dar au trecut peste douăzeci de ani de atunci. Pe atunci luai ce găseai. Și cu bananele era la fel. Le luai și așteptai câteva zile să se coacă. Sau să crească. Ce vremuri! Fiecare cu ce-i lipsea sau câtă răbdare avea. Încă se mai practică obiceiul ăsta. Iei corcodușa acră-strepezitoare și speri că se va coace. Sau că va crește. Pfff... Săracul Marius...

miercuri, 2 septembrie 2015

Portocala și maimuța, vulpea și sacrificiul

Știi bine experimentul acela când unei maimuțele închise într-o cușcă cu zăbrele dese i se oferă din exterior o portocală sub presiunea unei urgențe (de exemplu: dacă nu reușește să tragă portocala în câteva secunde, un îngrijitor va sancționa cu durere orice parte a corpului ieșită în exteriorul cuștii). Maimuța poate băga mâna printre gratii să apuce portocala, dar când vrea s-o bage în interiorul cuștii ca s-o mănânce constată că nu poate trece mâna ei cu tot cu portocala înăuntrul cuștii. Iar din acest moment intervine și presiunea timpului până la pedeapsa inevitabilă dacă nu știm să ne retragem la timp sau să executăm extrem de rapid soluția corectă în situația dată.

marți, 1 septembrie 2015

Creierul este ZERO față de suflet

Am trei prietene foarte bune cu care port discuții fără limită de kilometri și perdea. Toate trei au un intelect excelent. Briliante, fără cusur în logică. Fiecare foarte bună în domeniul ei de activitate. Ele împart zi de zi sănătatea, dreptatea și banii. Cerebrale, calculate, reci, implacabile, liniare, atrăgătoare. Piese. Pe-afară. Și în creier. Mai departe n-am prea reușit să pătrund sau găsesc.

vineri, 28 august 2015

Țicniți, cât vezi cu ochii

Eu am (tot) recunoscut că sunt nebun. Boala mea n-are vindecare și cred că nici n-aș fi fericit altfel. Nu neg evidența, nu vreau  să (mai) dovedesc nimic, mă complac zâmbitor în buza peșterii mele pe butucul de lemn privind liniștit cerul azuriu.

joi, 27 august 2015

Sună la sonerie! Tare!

Îl vezi deseori, dar parcă acum ai ochii deschiși. L-ai văzut de atâtea ori, dar doar acum îl percepi ca ființă pentru prima oară. Deși v-ați intersectat de multe ori, abia acum îl descoperi ca prima oară. De data asta ca bărbat. Ca bărbat-os, nu bărbat-coleg.

miercuri, 26 august 2015

Tigrișor sau vițel?

Boii sunt așa de blânzi... Pasc singuri și liniștiți pe orice pajiște, iarbă găsești oriunde, poți să-i pui și în staul fân, unde-i lași dimineața acolo îi găsești și seara. Au și ochii ăia blânzi, calzi, umezi. Cum să nu-i iubești? Nu se înfurie niciodată, stau la mângâiat cu orele, nici nu te bagă în seamă când îi atingi. Nu reacționează mai niciodată. N-au reacții rapide, nu te șochează cu nimic, n-au nimic agresiv în ei sau în comportamentul lor. Se duc cuminți și în uniformă la ninetofive, disciplinați, aduc banul acasă, unii mai cu coarnele ascuțite urcă prin corporații până aproape de top management, și, cel mai important: 
”Ce ne dă văcuța nouă? Carne, lapte, brânză, ouă.”
Suine, ovine, bovine, galinacee - toate-s liniștite și le găsești prin toate gospodăriile. Sunt animalele cele mai răspândite, e și normal, așa și trebuie să rămână, fiecare gospodină are așa ceva prin bătătură. Ușoare de întreținut, fără bătăi de cap, productive, liniștite, viață tihnită de la țară.

luni, 24 august 2015

În oglindă, miroase adânc din ghenă!

Cred că este important acel moment. Chiar dacă-i grav şi greu. Este important pentru că după el te poți elibera şi poți respira liber. Aer curat. Mai curat. Vei fi liberă să fii tu. Şi cred că asta este cu adevărat valoros.
Este vorba de momentul în care te uiți în oglindă, cu adevărat te uiți şi te şi vezi. Te observi tu pe tine în toată mizeria ta. Da, mizeria, nu splendoarea, pentru că puțini suntem sfinți în viață.

duminică, 23 august 2015

Bărbații fieroşi

Cred că bărbații poartă aur şi argint. Normal că poartă și ei. De ce să nu poarte? Nu-s egali cu femeile? Nu asta-i moda? Nu asta se cere? Femeile cer, aprobă și acceptă asta cu nonșalanță. Și asta primesc, doar ei sunt niște gentlemani și fac femeii toate plăcerile, nu?

sâmbătă, 22 august 2015

Autoprotecție

Nu te-am blocat ca să te țin departe pe tine, ci ca să mă protejez pe mine. Doar ştii că sunt hipersensibil, borderline, şi n-ai fi putut să mă tratezi o perioadă sau toată viața. Cunosc, am mai auzit asta de câteva ori.

vineri, 21 august 2015

Delicatețuri de final

- Ai văzut, prostănacule? Toate femeile tale, marile tale fane, tot mie mi-au dat dreptate.
- Am văzut. Dar nu-s fane, sunt amice. Prietene.
- Şi ce concluzii tragi?

joi, 20 august 2015

Nu există dezastru din senin

Nici un avion nu se prăbușește în câteva secunde după ce zbura lin și liniștit la viteza și înălțimea de croazieră.
Nici o clădire nu se prăbușește pur și simplu după ce a fost proiectată și executată ca la carte.
Nici o relație nu se întrerupe brusc, pe neașteptate, după ce cu o seară în urmă se făceau planuri de dragoste și declarații fierbinți de afecțiune perpetuă.
Este clar că pe undeva s-a greșit de la bun, rău - defapt, început. Sau ceva a fost eronat din plecare, din proiectare sau proiecție. Și răul s-a perpetuat din lipsa de acțiune pentru reparare urgentă sau din deficitul de atenție al celor direct implicați sau direct răspunzători.

luni, 17 august 2015

Iart-o!

- Iart-o! Fii şi tu o dată bun şi conciliant.
- Nu pot.
- De ce?
- E nebună.
- Păi asta vă apropie. Vă asemănați. Şi tu eşti nebun.
- Da, dar eu recunosc.

joi, 13 august 2015

Suave nocturne

- Mi-e dor de tine!
- Bine. Zi ce vrei!
- Cu cine te-ai întâlnit azi? Era ziua noastră, joia.
- Nu-i treaba ta.
- Nouă sau din cămară?
- Nouă.
- Fetiță sau femeie?
- Femeie, dar alintată mai ceva ca o fetiță.
- Te face fericit?
- Foarte.
- Te însori?
- Nu. Nu cred.
- Şi cât mai stai cu ea?

Ostentația confirmă și întărește lipsa

Faptul că ai la profil poza cu partenerul tău, sau partenera ta, poate spune multe. Schimbarea deasă a acestei poze mai comunică niște chestiuni. Postarea regulată de alte poze cu perechea ta peste tot, având zâmbete largi, de cinema, ostentative, aparent fericite, poate arăta că în realitate lucrurile nu stau chiar așa.

miercuri, 12 august 2015

Când râzi la glumele tuturor

Dacă orişicine reuşeşte să te facă să râzi cu gura până la urechi, e bine. Unele bloguri chiar îndeamnă lumea să râdă la cam orice spune partenerul. E bine dacă reușești să te prefaci în modul ăsta, pentru că celălalt se poate crede haios, sclipitor sau irezistibil. Sau poate începe să-și pună niște întrebări. Oare sunt chiar așa de amuzant? Sau orice aș spune eu sau oricare altul...

marți, 11 august 2015

Dragostea te surzeşte. Orbi suntem mai mulți

- Ține-ți mintea mereu ocupată cu ceva. Mereu altceva. Fă sport până la epuizare, munceşte peste normă, fă mereu o activitate care te pasionează. Orice, numai să nu te mai gândeşti la ea. Nu-ți face bine. Te-a rănit, e rea, trebuie s-o uiți!
- Şi la ea când mă mai gândesc, măcar puțin?

sâmbătă, 8 august 2015

Alcovul la douăzeci de ani

A fost prima mea iubire. Poate cea mai mare, cu siguranță cea mai impresionantă. La nouăsprezece ani toate senzațiile sunt accentuate, totul pare roz, fiecare sentiment atinge cote amețitoare.

Am petrecut acel plăcut Revelion împreună, ne-am iubit precipitat în apartamentul prietenei ei plecate din țară, apoi ne-am început relația liniștiți.

vineri, 7 august 2015

joi, 6 august 2015

Depozite colaterale

S-ar putea să nu existe "suficiente" mângâieri pentru o femeie îndrăgostită.

Odă superbelor femei din viața mea

Mulțumesc mamei mele că m-a născut (relativ) sănătos, m-a alăptat cât și cum a putut, mi-a dat o educație puternică și o încredere stabilă, m-a îndrumat către școală, carte, modestie, altruism și bunătate, mi-a arătat de mic și mereu valoarea incomensurabilă și incontestabilă a femeilor în viața mea.
”Fii bun, mamă!” - așa-mi spunea mama mereu.

marți, 4 august 2015

Jurământ solemn

"- Jură-te că nu mai faci. Dar pe ceva sfânt. Altfel îi las pe băieții ăştia să-ți rupă mâinile.
- Jur! Să moară mama! Nu mai fur niciodată.
- Şmeckere, am zis pe ceva sfânt pentru tine. Nu mă-ta. Nu te jura ca pe castraveți.

Întrebări esențiale

Iată doar trei întrebări, dar sunt mai multe, fiecare și le știe pe celelalte mai importante, pe care orice om ar trebui să și le pună zilnic sau măcar înainte de câte o decizie grea sau un eveniment important din viața lui/ei. 
Eu asta fac de vreo douăzeci de ani şi nu mă pot plânge că mi-a fost rău. Dimpotrivă.

Cum am mai spus: nu dau lecții nimănui, nu sfătuiesc pe nimeni, ci doar scrijelesc pentru fi-miu ori fi-mea și/sau nepoatele mele.

sâmbătă, 1 august 2015

Sfânta treime

Dacă ceva a fost o dată, s-ar putea să nu mai fie şi a doua oară.
Dar dacă a fost de două ori, sigur va fi şi a treia oară.

marți, 28 iulie 2015

Transfăgărășan-Cheia-Slănic 2015

Din șaua calului toate se văd altfel. Viteza te face atent la detaliile vitale și ignoră nesemnificativul. Lipsa centurii de siguranță este cel mai sigur mod de a trăi viața. Abia atunci înțelegi că trebuie să fii și atent și precaut și liber și lacom. 
Iar când te oprești, după ce realizezi că ești viu în continuare deși cauciucul e utilizat pe 90% din semirotundul lui, abia dacă a mai rămas sub un centimetru dreapta-stânga, deși te-ai mângâiat cu doamna cu coasa pe obraz, vezi mult mai clar natura, omul de lângă tine, cerul. Parcă vezi cerul pentru prima oară. Ești ca ieșit dintr-o cavernă după mulți ani.
Da! Cerul ți se pare fantastic de frumos. Iar din el, din cer, cecerfrumos!, parcă, ți se revarsă în sânge bucuria de a trăi. Știi cum e să râzi pe munte ca și cum tocmai ai băgat un cui baban? Bucuria care ar trebui să-ți fiu singur scop și țel în viață.
Aerul tare de la 2000 de metri te îmbată. Când scoți casca, te bucuri de trei ori:

miercuri, 22 iulie 2015

Răbdarea pasiunii amoroase

Greu e până o porneşti. Foarte greu. Infernal. De aia trebuie să ai răbdare. Mereu şi oricând. Tot timpul să aştepți să se coacă. Matură e mai gustoasă decât verde-strepezitoare.

marți, 21 iulie 2015

Estivală matinală mieroasă

Cred că așa este frumusețea vieții: ca să poți să ajungi să savurezi răcoarea îmbătătoare a răsăritului de Soare, trebuie mai întâi să treci prin furcile caudine ale arșiței dinaintea apusului.

luni, 20 iulie 2015

Priviri de sus, perspective interioare

Se poate verifica sufletul, inima, caracterul și integritatea morală a unui om prin felul în care tratează un inferior, de oricare fel ar fi el. Fie valoric, ori tehnic, fizic, moral, ierarhic sau spiritual. Mai ales spiritual. Este una dintre cele mai pure evaluări ale unui om. Cea care nu dă greş niciodată.
”Dă-i puterea lui Ion, sau lui Andrei... și ai să vezi ce fel de om e.” - așa suna, aproximativ, o vorbă din bătrâni.

duminică, 19 iulie 2015

Prezentul este tot ce contează

Ignoră orice altceva. Concentrează-te cât poți, știu că nu-i ușor pentru că nici mie nu-mi reușește mereu, doar pe ”acum” și ”aici”. Pe momentul prezent.
Sună banal. Știu asta. Chiar așa și este. Dar câți și conștientizăm asta? Câți înțelegem cu adevărat valoarea colosală a prezentului? Câți și aplicăm în viața de zi cu zi? Câți suntem mereu, zi de zi, atenți la momentul prezent și la aici?

sâmbătă, 18 iulie 2015

Lasă coaja, vezi mai întâi ce gust are!

Când primești un cadou, frumos și civilizat este să desfaci ambalajul pe loc și să te uiți să vezi imediat ce ai primit. Pe mine mama așa m-a învățat. Că mulțumești sau nu ulterior, că schițezi un zâmbet de bucurie sau nu, astea chiar nu mai contează acum.

De aceea, te rog din inimă:

vineri, 17 iulie 2015

Adoratele

De mic copil mi-a plăcut mult ploaia. Acum, măgar bătrân, încă îmi plac ploile de vară. Sunt puternice, de scurtă durată în general, răcoritoare, relaxante, liniștitoare în mijlocul caniculei clasice din anotimpul cald. 

miercuri, 15 iulie 2015

Viață nouă

Am fost un ștrengar, ca să nu zic un fustangiu, și nici o femeiușcă n-a riscat să-și lege viața și viitorul de mine. Și câteva au avut dreptate. Copilele, fetițele.
Cum să te legi la cap de un zănatic, de un zăpăcit, de un aiurit, de un infantil, când nici tu nu ai toate problemele rezolvate? E de înțeles și de apreciat maturitatea și inteligența unora. 

marți, 14 iulie 2015

Cea mai grea perioadă

Momentele cu adevărat dificile sunt mereu cele imediat premergătoare întâlnirii, luptei, examenului, meciului, confruntării. Sunt acele săptămâni, zile, minute sau chiar secunde, fix înaintea evenimentului la care trebuie să fii parte sau actor.

Pregătirea unui astfel de eveniment presupune muncă. Multă-multă muncă.

duminică, 12 iulie 2015

Ciudat, cumva unic, dar potrivit

Dureros nu este neapărat atunci când te desparți, ci mai degrabă momentul când constați că celălalt și-a găsit ușor și rapid fericirea în brațele altcuiva.
Trist nu este că ești singur(ă) o vreme, este chiar util și bine, ci să nu știi să trăiești și să apreciezi beneficiile indiscutabile și rare ale solitudinii.
Grav nu este să tot întâlnești mereu parteneri nepotriviți, rău este să te oprești din a da altora, și a-ți da și ție mereu, șanse.

sâmbătă, 11 iulie 2015

Să-ți placă negativele mai întâi

Cred și simt că este mai important și cu adevărat valoros și util să accepți și eventual să înghiți defectele, părțile întunecoase și micile derapaje ale persoanei iubite. Dacă o iubești.

Părțile frumoase, zonele luminoase și aspectele iubibile sunt perfect vizibile tuturor și le vor îndrăgi toți și toate. Aia știu și eu...

Atent(ă)

Caracterul unui om îl poți cunoaște cu adevărat doar în momentele grele: pe front, în închisoare, la boală grea, după pierderea cuiva foarte drag sau extrem de apropiat sufletește. 
Dar cum noi nu ne lovim prea des de astfel de momente este posibil să nici nu putem desluși lesne caracterul cuiva. 

joi, 9 iulie 2015

Taie din ele, nu băga ca înecatul!

De cheltuieli vorbesc aici. Da, ar fi super să găsești puterea să tai din ele.
Și cred că este bine să nu bagi muncă, valabil la orice altceva, precum înecatul. Tot ce-i prea mult strică. Dar tu știi asta deja.

Erau prieteni din copilărie. Se cunoșteau foarte bine unul pe celălalt. Și-au petrecut mare parte din timp împreună, au învățat cam aceeași școli, au atins aproximativ aceleași poziții de management în corporații, au avut cam același genuri de afaceri pe care le-au încercat, au câștigat mai mereu cam aceeași bani în viață, dar unul a agonisit imobile și zâmbete pe buze în timp ce celălalt a cheltuit într-o veselie pe haine scumpe, vacanțe în locurile cele mai exotice, femeile cele mai atrăgătoare și mașinile cu cei mai mulți cai. Acum, ”mână largă” are o nevastă drăguță, nu manechin, dar drăguță - am zis, care-l întreabă zilnic, mai în glumă, mai în serios: 

miercuri, 8 iulie 2015

Noi, ai noștri

De ce nu mă cert și nu intru în polemici inutile cu cei care atacă și/sau resping sau ironizează gratuit și fără argumente orice idee sau stil de viață propus de către cineva? 

marți, 7 iulie 2015

Sunt alții mai meseriaşi. Şi incognito

Nu mă mai miră şi nici nu mă mai deranjează faptul că eu sunt golan, fustangiu şi ostentativ uneori. Cred că m-am cam obişnuit cu viruşii. Şi chiar aşa: cum altfel să fiu...?!?

Ciudat, distractiv şi interesant este atunci când constat, cu bucurie, că există bărbați "cuminți", "de casă",  care îmi dau "clasă". 
Lecțiile le-am luat deja. Eu. Sper că și ea.


luni, 6 iulie 2015

duminică, 5 iulie 2015

vineri, 3 iulie 2015

Temătoare iubitoare

Simți cum pierzi controlul. Înțelegi ce urmează.
Simți cum se rupe aderența. Auzi pârâitul sinistru.
Ești ca pe derdeluș la vale pe gheață, n-ai cum să te oprești până jos. N-ai cum!
Simți că frânele nu mai țin, deși pedala este zdrobită de podea, viteza parcă se mărește în contră.