vineri, 10 iulie 2015

Rochițar torid topit

Bine, bine, recunosc! Nu sunt chiar fustangiu. Nu d-ăla veritabil. Cel puțin nu vara.
Vara sunt rochițar. Şi să ştii că nu mi-e uşor nici aşa. Mai ales cu alea uşor transparente şi moi, alunecăcioase... Iar cele cu nasturi în față de sus până jos... chiar n-ai milă?

 Eu zic s-o luăm mai uşor, că-i cald şi se transpiră abundent. La mine chiar nu se gândeşte nimeni? Habar n-ai cât îmi e de greu...

 Eu cred că rochițele ar trebui interzise. Măcar pe perioada verii. Iar alea cu spatele gol ar trebui oprite din producție. Definitiv. Măcar generațiilor următoare să le fie verile mai liniştite.

Hi, I'm Max.

I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.

For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.

If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.

Thank you for reading and for helping keep this work independent.

— Max

at

8 comentarii:

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)