miercuri, 1 iulie 2015

Ești ceea ce vorbești

Umblă de curând o nouă teorie, veche de milenii, precum că totul pe lumea asta ar fi energie. Toate obiectele, natura, animalele, pietrele, oamenii, fenomenele meteo, tot, absolut tot ar fi o formă de energie sub diferite forme sau frecvențe. Și se mai spune că această energie se poate influența în bine sau în rău chiar prin vorbele și gândurile noastre.

Se pune accent chiar pe faptul că vorbele sunt cele mai puternice, îți mai aduci aminte de rugăciuni, de incantații, de invocații?, și că ele pot clădi un comportament, apoi un caracter și chiar un viitor și o soartă. Adică: așa cum vorbești, așa îți va merge.

Cineva îmi tot spunea în anii din urmă, când eram încă neliniștit și agresiv în limbaj, că dacă nu pot spune o vorbă bună sau un lucru drăguț ori binevoitor, eventual cu un zâmbet atașat, mai bine să rămân tăcut, liniștea face infinit mai puțin rău.

Obișnuim să criticăm. Mai toți. Eu însumi sunt un specialist în domeniu. Cel mai mare căutător de noduri în papură. Critic pe cei din jur, pe apropiați, pe prieteni, pe politicieni. Sunt cel mai bun la găsit nod în papură. Nu există altul mai cârcotaș ca mine. Sunt Number One!
Nu cred că-i bine ce fac. Ce făceam, mai precis. Nu cred că-i bine să criticăm sau să judecăm. Nu este treaba noastră. Nu ne plătește nimeni pentru asta și nici nu îmbunătățim pe nimeni și nimic. Poate că cel mai bine este să ne uităm și prin curtea noastră, fiecare cred că mai are destule de strâns, așezat sau remediat.

Mulți se dau sau sunt cumva filozofi. Se vehiculează nonșalant idei mari, lucruri înălțătoare, se dau citate într-o veselie, da! - este o adevărată modă a citatelor brute, necomentate, nedistilate, pe fb. Poptămășia salvează România. Pe lopată sau pe mătură n-ar pune mâna niciunul. Așa-i! E mai ușor să vorbești, să critici, să dai sfaturi, decât să pui efectiv osul la treabă.

Unora le place să se dea mari cu citate celebre, deștepte, dar nu le și aplică în viața lor. Dau cu share-ul pe Fb, dar nu dau cu aplicarea în existența lor. Viața ne este grea sau ruină, dar gura și tastatura nu mai contenesc să plimbe vorbe spilcuite, goale, inutile, într-o veselie. Teoria ca teoria, practica ne omoară!

Ne place să vorbim despre sport și nutriție, facem caz și conversație de ele zilnic, dar corpul și sănătatea noastră arată că doar gura este de noi. Literalmente. Plimbăm teorii prin gură și scoatem sănătatea pe partea cealaltă.

Ne place să ne lăudăm cu realizările noastre. Mari, mici, Dumnezeu știe cum or fi. Dar cei mai mulți uită să dea din gură și să precizeze și cine i-a ajutat sau împins să reușească în acele realizări.
Dăm din gură nonșalant la lauda de sine, despre care știm că nu miroase a bine, dar tăcem rușinos la recunoștință și mulțumiri.

Niciun comentariu: