luni, 23 noiembrie 2015

Vae phalus nostrum

Suntem fix ceea ce gândim.
Gândim şi apoi făptuim.
După faptă şi răsplată.
Dacă suntem nemulțumiți de ceva, de noi ar trebui să fim nemulțumiți mai întâi şi mai abitir.

sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Oamenii cavernelor

Ascunderea în anonimat, sub o poză cu desene sau peisaje, e ok cât timp nu este invazivă sau agresivă față de alte persoane cu nume, prenume, poză reală.

marți, 17 noiembrie 2015

Capra vecinului și grija altuia

Toa(n)tă lumea se pricepe excelent, din gură sau din tastatură, la politică, la fotbal, la antiterorism și la imobiliare.
Puțini își fac meseria sau treaba lor onest și bine.

luni, 16 noiembrie 2015

Cadouri zilnice. Zi de zi.

Nu cred că există o zi pierdută. Absolut nici o zi nu este, niciodată, pierdută sau irosită. Atâta timp cât suntem pe pământ, nu sub, fiecare zi e câştigată. Şi este cel mai mare şi valoros dar pe care-l primim şi pe care ar trebui să-l apreciem corespunzător.

Zilele trecute am suferit de o criză de sciatică sau ceva dureri crunte în zona muşchilor lombari. Și astăzi sunt încă robot și împăiat. Am înjurat vreo două-trei zile, nici eu nu ştiu pe cine nu. Ieri seară la fotbal băieții au câștigat cu mine în poartă, adică fără mine în teren, și asta m-a durut cel mai tare. :-) 
Când sunt bolnav eu sunt ciufut şi imposibil, dificil sunt de suportat şi când sunt relativ sănătos. Chiar nu ştiu cum m-or suporta cei apropiați și cum de mă mai îngrijește a mea domniță.
Mai devreme vorbeam cu un amic şi-i spuneam că sunt bucuros că am fost nevoit să mă opresc două zile din treburile cotidiene şi să stau forțat de durere acasă la odihnă şi linişte să-mi revin. El spunea că sunt două zile pierdute. Cum spuneam mai sus: nu cred că există o zi pierdută. Absolut nici o zi nu este, niciodată, pierdută sau irosită. Atâta timp cât suntem pe pământ, nu sub, fiecare zi e câştigată. Şi este cel mai mare şi valoros dar pe care-l primim şi pe care ar trebui să-l apreciem corespunzător.

duminică, 15 noiembrie 2015

Moartea ca revelator și declanșator

Hârtia de turnesol exact asta face: arată caracterul acid sau bazic al unui lichid. Tot așa fac și situațiile critice cu oamenii. Le arată polaritatea și adevărata față. De multe ori nu ne place ce vedem, dar asta ar trebui să ne deschidă ochii pentru viitor și să ne facă mai puternici.

Caracterul unui om îl vezi în toată splendoarea lui în momentele grele ale vieții: pe front, în închisoare, la boală grea, după pierderea cuiva foarte drag sau extrem de apropiat sufletește.
Cum noi nu ne lovim prea des de astfel de momente este posibil să nu putem desluși lesne caracterul cuiva. Dar vremurile ca acestea pe care le traversăm astăzi, după tragedia din Colectiv și masacrele din Paris și Beirut din ultimele săptămâni, pot arăta mirosul pestilențial al sedimentelor și sentimentelor multor semeni. Nu ne va plăcea, cu siguranță. Dar ăștia suntem, cu ăștia defilăm.

sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Ascultă și curva și porcul

Am fost mirat să observ de multe ori în viață, la diverse negocieri de business sau personale, că mulți dintre cei cu care negociam nu-și doreau nici măcar jumătate din cât estimam eu și colegii sau echipa managerială ori familia și prietenii.

Evident că unii bărbați sunt porci. Dar nu cred că așa sunt toți. La fel și cu femeile. E rău să generalizezi, ai putea greși și pierde oameni valoroși de pe lângă tine dacă te iei după aparențe. Să sapi mai mult e obositor, dar poate și hrănitor sau satisfăcător la un moment dat.

vineri, 13 noiembrie 2015

Criterii de evaluare (empirice)

Am mai spus că orice bărbat este media aritmetică, sau chiar geometrică - ar spune unele guri rele sau realiste, a femeilor ce au trecut prin viața lui. Invers nu mă pot pronunța, nu-i treaba mea oricum, dar cred că se poate vorbi mai degrabă de cea pătratică, însă specialiștii consideră că nu are sens să faci medie unui singur număr, maxim-maximorum două. Nu?

joi, 12 noiembrie 2015

Duritatea gingășiei lipsă

O văd în oglinda retrovizoare. O aud mai întâi. Deși eram foarte departe, erau câteva sute de metri distanță, și cu casca pe cap. Era o zi călduroasă, sufocant de călduroasă, eu eram pe motor și mergeam la un amic. Aud claxoanele turbate și lungi, de la vreo trei-patru mașini ce atenționau iminența unui pericol, aud scârțâitul crâncen de roți, văd cum iese din coloană, de pe banda a doua și intră pe contrasens.
Era un SUV mare, alb, o mașină extrem de scumpă, dar des întâlnită pe străzile noastre. Unde mașinile noastre sunt mai scumpe decât locuințele în care vegetăm. Hardughia era condusă de o fetiță extrem de tânără, nu cred că avea mai mult de 22-24 de ani. Frumoasă și semănând izbitor cu Monica Belucci în prima tinerețe.

miercuri, 11 noiembrie 2015

Cum să-ți găsești rapid soție?

Săptămânile trecute veneam cu Maria, nepoata mea, de la școală. Ca de obicei vorbim despre cum a fost la școală în ziua respectivă, cât de dor ne-a fost unul de celălalt și ... eterna ei și a familiei ei întrebare...”când mă însor?” sau ”când îmi găsesc și eu o soție?”. 
Pentru că o iubesc, încă, mă alint și mă joc cu dorința ei mare de a-mi găsi o soție, prietenele mele nu sunt suficiente pentru ea, vrea să le duc și la altar și să fac nuntă cu ele, sau măcar cu una dintre ele. 

Chiar în momentul în care ajungem acasă, abia coboram din mașină, ghiozdanul ei rămăsese încă pe bancheta din spate uitat, îmi spune rapid și foarte veselă:

marți, 10 noiembrie 2015

Cerșetorii de atenție

Se plâng și își plâng de milă din varii pretexte. Nenumărate. Cei mai mulți fără motive. Și nici nu fac nimic să schimbe acea situație neplăcută. Zic ei, neplăcută.
Le place să se plângă și să fie consolați și mângâiați. Măcar verbal. Pentru că ei exact asta caută. Atenție.

luni, 9 noiembrie 2015

Boxe și sunete, idei și sentimente, bucurie!

Știi bucuria aceea mare, când simți în piept cum ți se umple sufletul de fericire și în cap creierul de adrenalină, când pui un cd bine înregistrat, eventual direct din concert sau din studio direct de pe scule profesionale, din mixer mai exact, și-l asculți pe niște difuzoare bune, niște boxe capabile, profi, hi-fi, adevărate.
Știi emoția aceea când toată puterea bașilor se relevă și-ți cutremură blând plămânii și timpanul?

duminică, 8 noiembrie 2015

Lespedea tatălui

Cu tata am avut o relație excelentă în primii mei șaisprezece-optsprezece ani de viață și execrabilă în ultimii lui trei-patru ani înainte să moară.
Motivele sunt multe, dar nu voi face aici o spovedanie. Nu acum. Am greșit și eu, că n-am avut puterea să iau mai în ușor încercările lui de a se impune în fața mea atunci când eu eram mult mai puternic decât el și fizic și psihic și ca perspective de viață. 
Cred că puțin a greșit și el, pentru că n-a avut timp și răbdare ca să mă asculte și să mă înțeleagă ca pe un adolescent și tânăr și necopt ce eram pe atunci. Deseori sunt la fel şi astăzi.

sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Revoluția trebuie să înceapă cu noi

Politicienii trag de timp, normal, protestatarii n-au direcție şi nici energie. Nici lideri. Tocmai confuzia și abundența de revendicări creează lipsa de persoane care să-şi asume responsabilitatea. Vrem multe, facem puține, putem mai nimic.
Furie şi revoltă au fost şi-n 89 (cu sute de morți), şi-n 90, şi-n 91, la mineriade, şi-n 96 cu cdr-ul, şi-n 2012. Şi ce s-a schimbat decisiv? Ei au rămas tot sus toți şi poporul a devenit tot mai sărac şi tot mai naiv.

39 de morți până azi. Degeaba!
Estimările sunt pentru 60-65 într-o săptămână - maxim două.
Timpul trece, morții se înmulțesc, absolut nimic nu se schimbă. Nimic. De ce?

Da, se fâsâie revoluția din stradă. Era de aşteptat.

Dar e mai bine așa. Ne putem întoarce la noi. La revoluția din noi. Măcar asta să nu se fâsâie. Ar fi păcat.
Păcat de cei 39+1.

Schimbarea poate începe doar cu tine. Schimbă-te tu pe tine mai întâi și apoi se vor schimba și ceilalți din jurul tău. Orice altă iluzie de schimbare pornind din exterior este doar atât: o imensă iluzie. Adică, nu există!


Așa se întâmplă de sute de ani pe aceste meleaguri. Da, de sute de ani. Avem speranțe mari de schimbare mereu, dar din partea și privindu-i pe ceilalți. Niciodată nu ne uităm și nu ne interesează să ne schimbăm noi mai întâi. Sau măcar să schimbăm felul în care votăm. Şi cu cine. Noi şi apropiații noştri.

Strada de azi, din 2015, e admirabilă, jos pălăria!, dar lipsa liderilor veritabili e evidentă şi sufocă orice dezvoltare sau rezolvare de doleanțe şi face imposibilă o schimbare efectivă în societate şi de profunzime şi de durată în mentalul colectiv.


”Nu mai da și nu mai lua șpagă!”- Ăsta mi se pare că ar fi un bun început. O adevărată revoluție.
Dar cine vrea să fie revoluționar astfel?!? Știu, nu se bagă nimeni.

vineri, 6 noiembrie 2015

Dumnezeul din tine

Sunt născut și botezat ortodox. Am fost educat în familie de ortodocși. În timp însă am observat luxul în care trăiește marea majoritate a popilor ortodocși și sărăcia lucie a majorității covârșitoare a acelora ce plătesc cu sârg absolut toate serviciile, nefiscalizate - evident, către acești reprezentanți ai bisericii ortodoxe române. Nu mi-a plăcut această discrepanță puternic rebarbativă, n-am fost mulțumit cu asta, am tot protestat și spus tuturor celor din jur, dar n-a interesat pe nimeni această diferență, și astfel am căutat altceva. Altă confesiune mai justă cu enoriașii ei. Şi mai creştină prin practică şi practica enoriaşilor săi. 
Mai multă praxis şi mai uşor cu doxa.

joi, 5 noiembrie 2015

Klaus poate scrie istorie

Azi, cel târziu mâine. Luni s-ar putea să fie târziu.

Ok, formularea ”Klaus, trezeşte-te!
Ai dormit suficient un an.” ar fi cumva cam nepoliticoasă. Admit parțial.

Dar să ferească Bunul Dumnezeu ca DOMNUL PREȘEDINTE, stimabilul, distinsul, să facă o nominalizare pentru primul ministru pe lângă linia și spiritul protestatarilor din stradă. Simt că este pe cale s-o comită grav iarăși, cum a greșit de o grămadă de ori în nici 11 luni de mandat. Asta când n-a moțăit pur și simplu ca șeful dânsului de cabinet și când n-a avut fix același gen de tupeu.

luni, 2 noiembrie 2015

11 motive pentru care nu se schimbă mai nimic decisiv de 26 de ani

A mai murit un copil din Colectiv. Sunt 31 decedați în acest moment. Sunt medici care spun că numărul deceselor va crește în zilele următoare.

Este adevărat că aceste rânduri le-am scris acum zece minute, impulsiv și furios, ca rezumat și răspuns, ultimul - promit!, la evenimentelor din ultimele zile, dar mai ales ca o consternantă constatare a reacțiilor semenilor noștri de pe aceste frumoase meleaguri:

duminică, 1 noiembrie 2015

Morții, circul și portavionul

Observ cum trece și asta. Încet, pe nesimțite, se răcește și intră în uitare. Deja s-au format tabere și se discută și se polemizează pe elemente de detaliu, de finețe. Așa cum s-a întâmplat și cu Siutghiolul, cu Apusenii, cu copii arși în maternitate, cu mineriadele și chiar cu revoluția al cărei dosar a și fost închis.