sâmbătă, 27 februarie 2016

Habar n-am!!!

În afaceri și-n dragoste este la fel ca la sport. E greu la orice început și intrarea în incintă e primul pas dificil. Imediat ce ai pășit în interior nu mai vrei să ieși sau să te oprești din business/treabă. Dulceața de pe degete nu se spală ușor cu limba. Apoi, după primele exerciții și repetări de serii faci febră şi doare crunt câteva ore sau chiar zile. Dar dacă vei continua să mergi la sală vor apărea curând și rezultatele și vor dispărea ca prin minune și greutatea și febra și durerea.
Ciudat este că pe parcurs, ceva mai târziu, unii vor variație pentru că nu mai crește mușchiul ce s-a obișnuit cu rutina. Masochiști-gârlă!
Acum mulți vor să schimbe sau să încerce ceva nou uitând durerile inerente oricărui debut. Ei nu știu că nimic nu-i nou sub Soare și că totu-i una și aceeași. Diferențele sunt vagi și nesemnificative. N-ar sta locului liniștit niciunul.

"Habar n-am!"

miercuri, 24 februarie 2016

Va fi bine!

Speranța este drogul gratuit și zilnic al celui mai slab, nesigur și agitat, în timp ce încrederea în forțele proprii și informațiile bine prelucrate și corect asimilate sunt motoarele reușitei celui mai puternic, calm și atent. Liniștea și concentrarea, la utilizarea unei aceleași resurse, șanse și date tehnice, fac diferența între un eșec previzibil și un succes răsunător.

sâmbătă, 20 februarie 2016

Şefi şi subalterni

Din fericire, o mare parte a micilor tirani şi despoți din birouri şi săli nu sunt decât foști bieți nevorbiți sau nebăgați în seamă de nimeni în adolescență sau mai târziu, nişte veritabili marginali obscuri, dar cărora, din stupid bun simț sau inutilă toleranță, nu li s-au tăiat, tot atunci, vorba, ideile şi "capul" definitiv.
Din păcate, ei procreează şi sunt adulați şi susținuți de cei asemenea lor.

luni, 15 februarie 2016

Liderul nu merge primul niciodată

Viteza maximă a unui convoi de camioane, de motociclete sau de vapoare este dată de viteza maximă a celui mai lent membru al coloanei puse în mișcare. Cel mai lent, cel mai încet, da? Acest lucru este valabil, bineînțeles, doar în cazurile normale când se merge compact, grupat, organizat, așa cum ar trebui să parcurgă un convoi disciplinat un traseu oarecare.

luni, 8 februarie 2016

Soarele meu!

Așa mă striga mama când eram mic: Soarele meu! Eu eram atât de fericit atunci, consideram că sunt cel mai iubit și cel mai fericit om de pe Pământ. Și chiar eram. N-aveam nici o grijă, aveam casă, masă, protecție și iubire la discreție și nu trebuia să fac nici un efort pentru asta.

Orice vorbă a mamei era literă de lege pentru mine. N-am să uit sintagma ”blond, creț și cu ochii albaștri ești, mamă!” cu care mă alinta și îmbuna de fiecare dată când veneam plângând de la joacă, la 5-7-9 ani, pentru că unii prieteni din jurul blocului mă făceau țigan și cioară.

sâmbătă, 6 februarie 2016

Alchimia

Sute de ani s-a crezut, eronat, că alchimiștii au ca obiectiv final transformarea oricărui metal ordinar în aur. Ulterior s-a aflat că alchimiștii adevărați, cei citiți și cu mintea și cu ochii deschiși, plus sufletul liber de materialism, doreau de fapt găsirea aurului inaccesibil și netentant mulțimii: aurul filozofal adică, mai exact, esența fericirii.

Evident că pentru orice om cu creierul atent la nevoile sufletului lui va considera aceasta calea de urmat. Să căutăm fericirea spirituală mai întâi, aurul fizic va veni ulterior și el, sau nici nu ne va mai trebui. Dacă suntem mulțumiți cu spiritualitatea noastră, cu eul interior, dacă sufletul este liniștit, atunci materialitatea va deveni secundară sau chiar irelevantă.

joi, 4 februarie 2016

Nebuni laolaltă uitați

- Scrii din ce in ce mai rar in ultima vreme.
- Așa este. Am fost băgat și blocat în diverse alte treburi.
- Treburi? Asa le spui tu acum muzelor?
- Muzele sunt ok. A mai rămas una singură.
- Ce-i cu tine? Avea dreptate F. Esti bolnav?
- Nu cred. Una, dar bună. E și o mică problemă cu inspirația în ultimele luni.
- Te-a parasit inspiratia?
- Care dintre ele?

Freud s-a blocat și uscat în sexualitate și în omnipotența și omniprezența acesteia în tot și-n toate, negând importanța altor valențe ale psihicului și ale mediului înconjurător și a istoriei apropiate persoanei afectate. A murit nefericit, singur și luat la ștangă de toți contemporanii și unii dintre urmași.

luni, 1 februarie 2016

Cea mai bună investiție

Primesc des această întrebare. Din păcate. Cred că de minim două-trei ori pe lună, de mulți ani de zile, mai ales în ultima perioadă după criza din 2007. Răspund mereu la fel: depinde!
Întrebarea pe buzele prea multora este: în ce este cel mai bine să investesc?

Banca Japoniei tocmai ce a dus dobânda la -0,1%, B.C.E. nu este departe de zero, iar tiparnița lui Draghi e fierbinte şi la turație maximă. Despre S.U.A. nu mai vorbesc, de la ei a început balul. Evident că dezastrul pe burse, mai întâi, şi apoi în economii este inevitabil şi iminent. Episodul 2007-2008 n-a învățat prea multe lecții pe mulți. E legitimă întrebarea de mai sus în aceste condiții şi e logică teama legate de protejarea bunurilor averii, a banilor sau, cumulat, a investițiilor fiecăruia.

Primul lucru pe care-l recomand acum tuturor, la auzul acestei întrebări este să răspundă mai întâi sincer la aceste întrebări. Să-și răspundă fiecare către sine, eu n-am nevoie de introspecțiile nimănui și ele sunt oricum necesare orișicui. Le am și eu pe ale mele, introspecțiile, și știu că nu-i ușor să-mi răspund nici mie de multe ori la anumite întrebări. Când rămâi doar tu cu tine se vede valoarea și pregătirea ta. Cu alții la grămadă și în hărmălaia aiuritoare stau to(n)ți relaxați. N-ai nevoie de nici o putere să stai în balta gregarității sterile.

După ce ai răspuns onest și complet la întrebările de mai sus ar trebui să fi făcut un pas mare înainte în aflarea celei mai bune investiții. De cele mai multe ori, dacă ești corect(ă) cu tine, nici nu va mai fi cazul să te mai gândești prea curând la asta. Acum detaliez doar pentru cei care n-au răbdare să-și arunce priviri interioare, totuși atât de necesare, și vor exemple concrete: