Dacă i-ar păsa cu adevărat, și știu cum este aia, știi și tu, sigur ai trăit-o, ar durea-o atunci când te doare și pe tine, dar tu suferi în tăcere, zici tu, dar ea simte tot. Abia atunci ea e de păstrat pe termen lung, când simte și înțelege chiar fără să vadă sau să audă: când chiar îi pasă.
Cei mai mulți le vor supuse, docile, submisive. Ei consideră, și parțial au dreptate, că așa sunt feminine și că așa le arată clar că îi iubesc necondiționat. Posibil, puțin probabil, incomplet, dar aproape de adevăr: pentru că nu există iubire necondiționată, n-am stabilit asta o dată?
Ce contează? S-o intereseze, s-o doară, să se implice: să-i pese.
Cred că așa ea te place, te vrea, te dorește, este mai mult a ta decât cu atenția la public: atunci când îi pasă de tine cu tot corpul și sufletul ei. Atunci când ființa ei este afectată și suferă aproape egal cât suferi tu, bărbate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.