Când pierzi un motor

Adevărata competență nu înseamnă să nu te prăbușești niciodată. Înseamnă să ai claritatea de a transforma o prăbușire într-o lecție de discernământ, astfel încât următorul zbor să fie mai bun.

Viața profesională și leadershipul seamănă uneori cu zborul unui avion: la început, totul funcționează perfect, energia este ridicată, proiectele cresc, relațiile se consolidează, iar organizația pare să înainteze fără efort.

Apoi, uneori fără niciun avertisment, apare ceva ce nu era în plan, pierzi un „motor”: poate este un coleg valoros care pleacă, poate este un client important, poate este un partener. Poate este propria sănătate. Poate este încrederea. Sau poate se destramă doar iluzia că totul va merge mereu la fel.

În acel moment, mulți confundă pierderea propulsiei cu sfârșitul zborului. Dar nu sunt același lucru. Un avion poate continua să zboare o perioadă și fără motoare. La fel și un lider. Diferența o face reacția.

Unii intră în panică. Consumă energie căutând vinovați, se agață de ceea ce nu mai poate fi schimbat.

Alții fac exact opusul. Acceptă realitatea, analizează rapid contextul, își conservă resursele și pregătesc următoarea mișcare. Pentru că în momentele dificile nu mai pilotezi pentru performanță, pilotezi pentru claritate.

Am observat că liderii maturi înțeleg un lucru esențial:

Pasul înapoi: distanțarea apropie.

Apropierea excesivă de o problemă te împiedică să-i vezi adevăratele dimensiuni.

Recent, la un eveniment cultural, privind lucrările expuse, am realizat din nou cât de mult seamănă arta cu managementul: dacă stai la jumătate de metru de un tablou, vezi doar textura pânzei și tușele individuale. Ca să înțelegi compoziția, trebuie să faci doi pași în spate.

În business, proximitatea exagerată față de urgențele zilnice produce orbire strategică. Atunci când ești prea aproape de o criză, un proiect sau o decizie dificilă, presiunea momentului îți îngustează perspectiva.

Ce alegi să refuzi

Multe dintre cele mai bune decizii încep cu o întrebare simplă: „Am cu adevărat nevoie?”

Performanța nu înseamnă să acumulezi mai mult; înseamnă să înțelegi ce este cu adevărat necesar.

Am observat că liderii performanți nu își măsoară succesul prin ceea ce acumulează, ci prin ceea ce aleg să ignore, să elimine sau să refuze.

Pentru că fiecare „da” consumă ceva: bani, timp, atenție, energie sau capital de încredere. Iar resursele acestea nu sunt infinite.

Comparația este una dintre cele mai scumpe forme de risipă.

Calendarul nu minte niciodată

Un CV spune ce ai făcut, iar rezultatele arată ce ai obținut. Însă felul în care îți petreci timpul liber spune cine devii.

Am observat că profesioniștii performanți tratează orele libere cu aceeași intenție cu care-și conduc activitatea profesională. Nu le consumă la întâmplare, ci le investesc conștient. Orele în care nimeni nu îți cere nimic și nimeni nu te evaluează spun despre caracterul tău mai mult decât orice prezentare oficială.

La fel se întâmplă și cu banii.

Cultura organizațională = comportamentul liderului

Cine suntem în timp ce îi conducem pe ceilalți?

Există o întrebare pe care liderii o pun frecvent:

„Cum schimb cultura organizațională?”

De fiecare dată mă întreb dacă nu cumva întrebarea corectă este alta.

„Ce văd oamenii atunci când se uită la mine?”

Cultura unei organizații nu se scrie în manuale.

Nu se lansează prin e-mail.

Nu apare într-o prezentare cu valori frumos formulate.

Se construiește, zi de zi, din comportamentele pe care liderii le repetă și pe care echipele aleg, conștient sau nu, să le urmeze. Pentru că modelele creează modele. 

Oamenii ascultă ceea ce spui. 

Urmează îndeaproape ceea ce faci.

Dar învață din ceea ce tolerezi.

Dacă graba este premiată, graba devine cultură.

Dacă lipsa de respect este trecută cu vederea, lipsa de respect devine cultură.

Dacă promisiunile sunt încălcate fără consecințe, neîncrederea devine cultură.

La fel este valabil și în sens invers.

Dacă liderul își asumă greșelile, oamenii învață că vulnerabilitatea nu este o slăbiciune și își asumă mai multe responsabilități.

Dacă liderul ascultă înainte să decidă, oamenii înțeleg că opiniile lor contează și își exprimă deschis punctele de vedere.

Dacă liderul tratează fiecare om cu respect, acesta încetează să mai fie un slogan. Devine un obicei care se răspândește în întreaga organizație. Practicat zilnic de lider devine cultură.

Când liderul oferă un exemplu autentic, organizația nu îl urmează din obligație. Îl urmează din încredere.

Astăzi nu te invit să analizezi cultura organizației.

Te invit să privești în oglindă.

Apoi să-ți pui câteva întrebări: