Recunoștința și smerenia aduc liniște și pace.

N.B.: ”Totul este bine exact așa cum este.”

Recunoștința și smerenia îți pot schimba dramatic calitatea vieții. Aici intrând și liniștea, și zâmbetul, și sănătatea ta. Ambele pot schimba aproape totul.

Trebuie doar să te muți din paradigma lui ”mai mult”, ”mai mare”, ”mai bine” către aprecierea a ceea ce ai. Și-ți garantez că ai multe și pentru care alții ar da orice să fie în locul tău.

Been there, done that.

În momentul în care vei deschide ochii și vei observa zilnic ceea ce ai și vei aprecia și te vei bucura de tot ce Bunul Dumnezeu ți-a dăruit, vei începe o nouă viață.

O viață nouă în care sănătatea ta va evolua pozitiv, relațiile se vor îmbunătăți, tensiunea și stresul toxic vor dispărea, somnul te va odihni și reîmprospăta, diminețile vor fi minunate și tari, iar bucuria vieții per ansamblu va reveni la tine zi de zi.

Eu cred că n-ai nevoie de altceva, de mai mult. Dimpotrivă, ai nevoie de mai puțin. Puțină recunoștință și smerenie și atenție la ceea ce din abundență ai deja.

P.S.:
Da, niciodată să nu judeci pe nimeni, nici măcar pe tine. Ceea ce se întâmplă este exact ceea ce trebuie să se întâmple. Va fi bine, dar nu atunci și așa cum vrei tu, ci atunci când trebuie și așa cum îți este cel mai de folos pentru tine pe viitor.

Totul se întâmplă? 99% sunt orbi.

Totul se întâmplă. Civilizația este un mit. Nu ”facem” noi nimic exclusiv din voința și concepția noastră. Doar ni se întâmplă lucrurile aproape de care suntem și pe care le îmbrățișăm.

Omul, în esența sa, fiecare dintre noi, este neschimbat de sute, poate de mii de ani.

Așa zisa politețe, ~civilizația~, este doar o poleială, o fațadă, o mască, pentru a ne putea atinge mai ușor și mai imprevizibil obiectivele noastre, care sunt ancestrale și perpetuu neschimbate.

Majoritatea oamenilor sunt doar niște roboței. Niște roboței îmbrăcați, „civilizați”, eventual „educați”. Dar tot niște roboței, tot niște orbi. Care trec prin viață fără să vadă. Been there, done that.

Unii dintre ei nu observă niciodată frumusețea incredibilă pe care această lume o oferă. Indiferent de volumul de informații de avere sau de putere, pe care cei mai mulți dintre oameni le obțin, toate acestea nu le garantează liniștea, zâmbetul, relaxarea și savurarea pe deplin a vieții. Din păcate, din contră. 

Cei mai mulți dintre cei mai avuți, cei mai deștepți și cei mai puternici oameni ai zilei sunt tot niște orbi. Niște orbi bogați, niște orbi puternici, dar tot niște orbi. 

Foarte citiți sunt unii dintre ei, dar tot orbi care nu reușesc ”să vadă” niciodată dincolo de limitele oferite și impuse de societate. Cărțile îi deschid către lume, dar îi închid către interior, către ei înșiși.

Foarte puțini trăiesc viața pe care și-o doresc și fac zi de zi activitățile pe care inima și sufletul lor le doresc visceral. În dauna creierului. Cu nestăvilită ardoare. Am fost și eu acolo, am greșit, n-avea cine să-mi spună asta.

Acum eu scriu aici, tu citești? Tu vezi ceva?
Ce?
Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc.

Succes.

Cred că succes valoros și stabil ai doar în momentul în care ești împăcat și senin. Am înțeles târziu că ai succes cu adevărat doar dacă ești liniștit și calm, zâmbitor.

În momentul în care ești calm, constant, ești și liniștit. În momentul în care ești limpede, atunci când vezi clar în față și devii împăcat.

Atunci când privești trecutul cu toleranță, accepți înțelegător greșelile și savurezi ponderat reușitele. 

Dar trăiești în momentul de față, acum, aici, în prezentul din această secundă. Doar acum și aici. Ești 100 (sută) % concentrat la clipa pe care cu bunăvoință și larghețe,  generozitate și iubire ne-o oferă Dumnezeu? 

Și viitorul este bun fix așa cum va veni. Planurile pe care le face Doamne-doamne! Sunt cele mai bune, sunt perfecte. Și știi foarte bine că dacă iese cum vrei tu, este voia Domnului. Dacă nu, dacă nu merg lucrurile cum ți-ai propus, atunci este protecția divină bună.

 
Succesul este atunci când nu mai e grabă. Succesul este atunci când nu mai ai tensiune, crispări, griji închipuite. 

Succesul este atunci când ești așezat. Senin. Zâmbitor. Liniștit.

Pasiune sau obișnuință? Dorință sau protejarea afacerii?

În ultimii douăzeci și cinci de ani am văzut multe afaceri și relații pornite din pură pasiune și iubire răvășitoare reciprocă. Dar atunci eram tânăr și totul părea roz. Aveam niște ochelari opaci pe ochi, dreapta-stânga nu observam mai nimic. Nu vedeam mai departe nici de lungul nasului. Cei mai bătrâni și mai experimentați, cei care știau „joaca”, vedeau și-mi spuneau mai pe ocolite, niciodată direct, dar eu nu înțelegeam. Mă făceam că nu înțeleg, ca să nu mă doară.

Anii au trecut și ochelarii de cal pe care îi purtam zilnic i-am pierdut într-o bună zi. Am început să văd și asta a durut crunt. Lumina și vizualizarea jocului ostentativ mă usturau pe retină și ochii îmi lăcrimau continuu, chiar și atunci când eram fericit și mulțumit. 

Voiam să închid ochii la loc, dar nu se mai putea. Odată ce ai început să vezi, nu mai poți să nu vezi - vizualizarea e permanentă și ostentativă. Nu mai există cale de întoarcere, poți doar să te obișnuiești cu durerea și să înveți cum se procedează corect și sănătos pe termen lung.

Mă uitam la cupluri aparent fericite și la afaceri aparent profitabile din exterior, până am înțeles că în multe cazuri este vorba doar de aparențe. Se stă împreună nu din dragoste reciprocă, ci doar din frica de nou, de necunoscut, de performanță - care poate fi dură sau dureroasă.

Te uiți din afară și vezi zâmbetele fericite, vacanțele minunate, carierele strălucite în continuă ascensiune, averea familiilor crescând și similar în business: vânzări și achiziții și dezvoltare.
Dar în interior lucrurile nu stau chiar așa, dimpotrivă.
Belește ochii sau belești punga. (În română: Deschizi ochii sau deschizi punga.)

Test de soliditate a relațiilor și de viitor

Cum afli dacă dorința de a continua mai este acolo?

Cum verifici dacă a mai rămas motorină în rezervor?

Cum ești sigur că mai merită efortul, dedicarea, atenția neprecupețită?

E simplu, dar nu va fi ușor. Și în 99% dintre cazuri va durea crunt. Pentru că așa este făcută lumea azi, pe consum și haos, nu pe construcție și structură bine organizată.

Ești într-o relație, fie ea amoroasă sau de business, ori ești doar angajat undeva și vrei să afli dacă mai dă cineva doi bani pe tine sau dacă a rămas în relație cu tine din inerție sau până găsește ceva mai bun. Faci testul original, simplu: totul sau nimic. Dar să fii bine pregătit/ă pentru ambele. Pentru că tu știi bine care va fi răspunsul, în 99% dintre cazuri.

Dacă iubita/iubitul/soțul/soția, partenerul de afaceri sau angajatul/angajatorul este pus în fața despărțirii/separării/demisiei, va reacționa sincer, natural, instinctual de cele mai multe ori, în 99% dintre cazuri. 

Dacă te vrea, dacă într-adevăr vede valoare în tine și potențial în viitorul din relația voastră, și dacă găsește importanță în prezența ta prin preajmă zilnic, atunci va face absolut orice este nevoie să te păstreze. Orice!
Va încerca tot ce trebuie încercat ca să nu te piardă, va plăti oricât este nevoie să plătească, va acorda spațiu sau resurse suficiente solicitate, dacă va considera că înlocuirea ta va fi costisitoare sau chiar imposibilă la același nivel de calitate, liniște și satisfacție.

Da, știu, 99% nu fac asta niciodată, sunt prea târșeloși să afle adevărul crunt. Preferă să rămână înăuntrul pușcăriei de aur, compromițându-și sănătatea, onoarea, sufletul.

Ce zici? O facem? Miercuri, sau joi, cel mai târziu vineri, după marele talcioc.

Trei valori (monede/valute forte)

Ai doar trei instrumente utile în viață:

1. Banii.

2. Cunoștințele (cunoașterea) 3. Timpul.

Sunt puse în ordinea inversă a importanței, da.

Iar dacă ai nevoie de una dintre ele, poți face rost de ea combinându-le pe celelalte două.

Ne combinăm resursele?

Hai!

P.S.: Ideal ar fi să fii mulțumită cu ceea ce ai, cu ceea ce te-a cadorisit din abundență Bunul Dumnezeu, și să nu irosești nimic căutând inutil altceva în altă parte: ai tot ce-ți trebuie în tine.

Bogăția despre care uităm să vorbim

Te-ai întrebat vreodată cât valorează o dimineață în care pur și simplu... nu te doare mai nimic?

Avem acest obicei ciudat de a crede că sănătatea este un drept pe viață, un fundal static care ne este datorat. E normal, suntem încă tineri, n-avem frică. Ne facem planuri pe zece ani, ne stresăm pentru facturi sau pentru că mașina s-a zgâriat în parcare. Dar adevărul, cel pe care îl șoptesc coridoarele spitalelor sau aleile morgilor, este mult mai tăios: sănătatea se poate perima în câteva săptămâni. Uneori, în câteva zile, totul se poate degrada abrupt și ireversibil.

Fiecare zi în care te ridici din pat fără un „cost” imens de durere sau neputință nu este o zi banală. Este o zi fabuloasă, un bonus dăruit de Dumnezeu, o victorie pe care nu am făcut nimic să o merităm, dar pe care o primim din abundență, gratis. Apreciază și mulțumește, e imens ceea ce ai!

Putem pierde totul într-o clipită. Tot ce am construit, tot ce am adunat, devine irelevant în fața fragilității noastre biologice. Carnea este trecătoare, și trece repede.

Așa că, data viitoare când simți că „nu ai destul”, respiră adânc. Dacă ești bine, ești deja un om bogat. Să învățăm să mulțumim pentru acest „bine” cât timp îl avem, pentru că liniștea corpului tău este cel mai mare lux pe care îl posedăm.

Prețuiește-ți abundența de astăzi. E mai rară decât crezi.

Arta de a nu muri „agățat” de un suflet: Între magia iubirii și pragmatismul supraviețuirii

Există oameni care, printr-o magie greu de explicat, transformă amărăciunea în zâmbet. Sunt acele „rara avis”, suflete-resursă pe care am vrea să le oprim în loc. Dar timpul nu negociază cu nimeni. Vremea sandalelor trece, indiferent dacă ai ales să mergi la plimbare sau ai rămas în casă.

Dacă nu bei astăzi apa din izvorul care îți curge prin curte, mâine s-ar putea să descoperi că alții și-au potolit setea acolo, în timp ce tu te mulțumeai cu apă îmbuteliată.

Capcana atașamentului total

Se spune că trupurile se pot despărți, dar sufletele care s-au sudat rămân undeva, într-o dimensiune a lor, imposibil de dezlipit. Este un gând romantic, dar pentru un bărbat care iubește fără limite, poate deveni o condamnare.

Femeile au, adesea, o forță interioară superioară în procesul de „detoxifiere” sentimentală. Bărbatul, în schimb, dacă nu învață să pună o frână sănătoasă, riscă să fie spulberat de obișnuință.

Marin Preda o spunea cel mai brutal și mai onest:  „Primejdia în care se află un bărbat care iubește total o femeie seamănă cu aceea a unui om care a atins un fir de înaltă tensiune… dacă nu se smulge în chiar clipa când a fost zgâlțâit, moare agățat acolo fără scăpare.”

Cum supraviețuiești când se rupe legătura?

Când o relație se oprește brusc, durerea nu e doar mentală. E viscerală. E ca atunci când schimbi o coroană dentară, dar multiplicat la scara întregului corp: simți cum ți se dezlipește pielea de pe tine.

Secretul supraviețuirii? O rezervă de energie. Nu este vorba de cinism, ci de autoconservare. Trebuie să ai mereu un domeniu de maxim interes, o pasiune sau un scop unde să-ți poți canaliza atenția atunci când „înalta tensiune” te scutură. Un loc unde să-ți alinți durerea până când devii, din nou, întreg.

Miracolele de lângă noi (pe care le ignorăm)

Fiecare dintre noi are în preajmă „minuni de oameni” și miracole zilnice, mici sau mari. Avem izvoare de apă proaspătă chiar sub ochii noștri, dar uităm să ne aplecăm să bem.

Apreciază-i astăzi. Observă-i acum. Pentru că, dacă tu alegi să rămâi orb la valoarea lor, nu-ți face griji: cu siguranță se va găsi altcineva care să vadă clar ceea ce tu ai ignorat.

Viața e frumoasă și trece imediat. ”Restul” nu contează.

Timpul este resursa care s-a epuizat în secunda doi. Dacă ai pierdut timpul, ce păcat!, ai pierdut tot. Nu ți-l mai poate aduce nimeni niciodată înapoi.

Sănătatea este cea mai importantă, cea mentală în primul rând. Cu bani mulți și cu ajutorul Bunului Dumnezeu poți recupera câte ceva din sănătate, dar foarte greu și pe termen lung.

Libertatea, de toa(n)te felurile, este tot ceea ce un om împlinit și împăcat ar trebui să caute.

Libertatea și frumusețea, da! Cum să uit de frumusețe.

” - Și restul?!?

- Restul nu contează, n-am stabilit asta o dată?”

Cele două închisori și singura ieșire: Tu cât de liber ești?

Libertatea nu e ceea ce crezi.

Majoritatea oamenilor cred că libertatea înseamnă să faci ce vrei, când vrei. O definiție simplă, dar care ascunde o capcană imensă. În realitate, suntem prinși între două lumi, iar marea majoritate dintre noi nici măcar nu observă gratiile.

1. Libertatea exterioară: Lupta cu „Zgomotul”

Este libertatea la care visăm cu to(n)ții: fără șefi autoritari, fără rate la bănci, fără așteptări sufocante din partea familiei sau presiunea socială de a fi într-un anumit fel. Este evadarea din mecanismul exterior. Mulți își consumă întreaga viață încercând să o obțină, însă puțini realizează că, odată cucerită, ea nu garantează fericirea, nici măcar liniștea. Este doar primul pas spre afara cuștii aurite.

2. Libertatea interioară: Adevăratul Sanctuar

Aici lucrurile devin interesante. In interiore hominem habitat veritas — adevărul locuiește în interiorul omului.

Libertatea interioară nu este despre ce se întâmplă în jurul tău, ci despre detașarea totală de haosul din mintea ta. Este capacitatea de a privi un gând sau o emoție negativă fără să te lași controlat de ele. Să alegi cu fermitate esențialul dintr-un ocean de zgomot mental nesemnificativ. Aceasta este singura libertate cu adevărat stabilă. Să fii mulțumit cu ceea ce ai, să fii împăcat cu ceea ce ești și să admiți că ai și ești fix ceea ce-ți trebuie în acest moment.

Radiografia unei lumi „înlănțuite” și ”evadații”:

Dacă privești cu atenție în jur, vei observa trei tipuri de oameni:

• Majoritatea: cei care nu au niciun fel de libertate și, paradoxal, nici nu par să și-o dorească. Trăiesc pe „pilot automat”. Serviciu-familie-casă-somn-concedii-serviciu din nou.

• Luptătorii: Cei care au reușit, cu eforturi titanice, să se elibereze de constrângerile exterioare, dar lucrează în continuare la cele interioare. Sunt puțini.

• Rarii: Cei liberi și în interior, sunt și mai puțini. Îi vei recunoaște imediat: sunt acei oameni cu o liniște magnetică, un calm neclintit și un zâmbet care pare să vină dintr-o altă lume. Zâmbetul acela relaxat și liniștit care nu cere nimic. Dar care îți oferă multe...

Te-ai gândit vreaodată la asta: E posibil să nu fi fost niciodată liber?

Chiar dacă ai timp.
Chiar dacă ai opțiuni.
Chiar dacă faci ce vrei.

Pentru că libertatea reală nu începe în exterior.

Nu ține de job.
Nici de bani.
Nici de program.

Ține de un lucru mult mai incomod și mai greu de obținut: Poți să stai liniștit în propria ta minte și doar tu cu tine?

Libertatea interioară înseamnă să nu fii tras de gânduri și de dorințe în toate direcțiile.
Să nu reacționezi automat la fiecare emoție.
Să vezi clar ce contează — și să ignori restul.

Tu în care categorie te regăsești astăzi? 

Și, mai important, unde vrei să fii mâine?

Sau pușcăria de aur este tot așa de dulce ca acum douăzeci de ani...?

Când pierzi, uită-te la câștig mai întâi

Nu există pierdere (sau înfrângere) absolută și nici câștig (sau victorie) totală.

Când pierzi o casă (sau două!), bucură-te că ți-a rămas puterea și plăcerea muncii.

Când pierzi o ființă dragă (sau două), bucură-te că ți-a rămas afecțiunea pentru frumusețe și pentru vizuina iepurelui.

Când pierzi o afacere mare (sau două), bucură-te că ți-a rămas sănătatea fizică și mentală, cei mai mulți și le pierd și pe acestea împreună deodată.

Când pierzi un prieten foarte bun (sau doi), bucură-te că ai scăpat de șerpii de la sân și acum vezi mai clar și mai profund oamenii.

Orice pierdere este o plată anticipată pentru o lecție valoaroasă care-ți va aduce o răsplată mult mai mare în viitor.

Promit!

Va fi bine! Doar ți-am promis.

Ți-am promis eu ceva vreodată și nu m-am ținut de cuvânt?

Folosește aceeași oca, caută binele mereu.

Noi obișnuim să-i judecăm degrabă pe ceilalți după acțiunile lor și pe noi înșine după intenții.
Ca să fim onești și să putem progresa, cred că ar trebui să facem fix invers.

Da, exact fix invers:

Să-i judecăm pe ceilalți după intențiile lor (care pot fi bune, chiar dacă nu așa pare la prima vedere) și pe noi înșine după acțiuni (chiar dacă altceva avem în plan).

Pentru că știm că drumul spre iad este pavat cu bune intenții, dar până la Dumnezeu te mănâncă sfinții.

Mândria, aroganța și îngâmfarea

Mândria este un păcat biblic. Să fii mândru este un prim pas greșit, care te poate duce mai aproape de capcana ce-ți poate prinde și zdrobi glezna. Și te poate reține o lungă perioadă în locuri pe care nu ți le dorești aproape. Mândria poate avea și o parte pozitivă, dar nu-i momentul să discutăm aici despre ea. Been there, done that.

Aroganța este următorul pas spre pierzanie. Pentru că pierzi contactul cu realitatea și consideri că ceilalți îți sunt inferiori și să nu le acorzi respectul cuvenit. Mare greșeală. A doua mare greșeală. Suntem toți una, Dumnezeu este în fiecare dintre noi. Aroganța trădează nesiguranță internă pe care încerci s-o maschezi în public prin contrabalans negativ. Been there, done that.

Îngâmfarea este cea mai rea dintre toate cele trei enumarate până aici. Să crezi că ești miezul din dodoașcă, că meriți ce alții nu merită, și să ai pretenția ca ceilalți să și accepte și să și admire ostentativ asta. Îngâmfarea este dublu păcătoasă. Și triplu dăunătoare. Been there, done that.

Fiind mândru, arogant și/sau îngâmfat mai faci o mare greșeală: pierzi ambiția. Nu mai ai fundamentul credinței că poți realiza mult mai mult, că poți fi mult mai bine, că poți ajuta mult mai amplu. Ambiția lui 5%, care va fi minim 10%, remember? Poate fi și 20%, lejer, doar să-ți dorești asta.

Revăd ultimii mei douăzeci de ani și, din anumite puncte de vedere, nu sunt deloc bucuros cu ceea ce văd în viața mea. Dar faptul că am (re)deschis ochii mă bucură, chiar dacă doare.
Umilitatea și recunoștința mă pot salva, sper, dacă le-aș practica zilnic.

Am plătit scump lecții valoroase, acum e momentul perfect să reiau victoriile în lanț.

Va trebui să recitim împreună acest text, mai des, măcar o perioadă.


~Remain silent. Keep fighting. You ain't shit yet.~

Succesul/soluția este (în) gândirea ta. Generozitatea aduce prosperitate și liniște.

Lunile trecute am traversat o perioadă mai grea.
Săptămânile trecute am verificat absolut toate punctele slabe unde aș putea greși sau proceda suboptimal. 
Zilele trecute am încheiat raportul.

Concluzii:

0. Cine (te) vede și (te) apreciază, să-l vezi și tu înapoi și să-l apreciezi corespunzător. De unde dai și Dumnezeu îți dă.

1. Totul începe și pleacă din tărtăcuță. Dacă sus ești bine și liniștit, toate celelalte se așează liniștite la locul lor. Dacă la cap ai neliniști, oricât te-ai zbate cu trupul, vei întârzia, vei greși, vei rata. Mai întâi fă tot ce-ți stă în putință să-ți recapeți zâmbetul relaxat și împăcat, apoi continuă cu reparatul de probleme și făcutul de bani.

2. Să te bazezi pe o echipă de tovarăși capabili este esențial, determinant. Să ai pe lângă tine masculi care se descurcă în diverse domenii și care au rezolvări și-ți generează liniște îți dă mai multă încredere să te concentrezi la proiecte mai mari, mai ample.

3. Trebuie să plătești generos pe cei care te ajută și care-ți salvează timp și nervi prin rezolvările lor. Ei îți bagă bani în buzunar preluându-ți din stress și probleme, fii și tu boier cu ei înapoi, îți promit că nu vei regreta. Este important să ai oameni experimentați în preajma ta, în echipa ta, în grupul tău.

4. Recunoștință - spunea iertatul tata - să aștepți doar de la Bunul Dumnezeu. Dar tu să fii recunoscător pentru toate, pentru că ai multe, foarte multe, și Bunul Dumnezeu are minunatul obicei de a lua darul de la cel nemulțumit și nerecunoscător.

5. ”Cine a fost o să mai fie, cine a avut o să mai aibe.” Dacă ai făcut-o o dată, îți va reuși și a doua oară. Sprijină-te pe cei care se sprijină pe tine, ai încredere în cei care au încredere în tine, oferă înapoi dublu celor care îți oferă cu dragă inimă și largă generozitate.

Va fi bine! Cu răbdare.

Recunoștința constantă

Recunoștința mă ghidează de ani de zile, de decenii de fapt. Sigur sunt recunoscător activ și conștient din 2006–2007. Știi tu acel moment care m-a făcut să deschid încet-încetișor ochii cusuți cu sârmă pe afară și având obturatoarea perdea groasă pe interior.

O viață fericită, liniștită, împăcată

Cred că poți considera o viață fericită exact viața cea mai simplă:
Să ai o familie care să te iubească așa cum ești și să te ia și accepte fix așa cum ești. Și familia să simtă că este iubită de către tine înapoi și că se poate baza pe tine la greu.

Să ai un corp sănătos, cu care să poți să te miști în voie, să faci cam ce vrei tu, ce-ți place, fără să-ți faci rău.

Să ai o minte limpede și să poți dormi noaptea ca un prunc legănat de vise. Să-ți păstrezi buna dispoziție, zâmbetul discret și seninătatea chiar în clipele grele.

Să ai un scop, o țintă, să ai mereu pe cine ajuta și cui să-i aduci sprijin, alinare, rezolvare. Când ajuți pe ceilalți ajuți pe Dumnezeu.

Să-ți câștigi pâinea de zi cu zi, să muncești la ceva sau undeva unde ai liniște a minții și faci cu plăcere ceea ce faci zi de zi.

Să simți permanent prezența Bunului Dumnezeu în inima ta și protecția Maicii Domnului în fiecare clipă. Ambele să-ți mângâie și aline sufletul mereu. Și niciodată, dar niciodată, să nu te îndoiești de planurile bune pe care le au cu tine.

Fericirea n-o găsești în mai multe sau în agitație sau stress. Exclus!
O viață liniștită și sănătoasă o găsești în mai puține și lăsându-l pe Bunul Dumnezeu să-ți arate și ghideze calea.

Va fi bine! Cu răbdare...

Save yourself first!

"Nu te-am trimis acolo ca să-i salvezi pe ei, ci ca să te salvezi pe tine (mai întâi)."

Detaliem în privat.

P.S.:

"Pe ei oricum ai să-i salvezi, știu că ești bun și valoros, dacă și ei acceptă, văd și vor asta."

Cea mai pură recunoștință

Cea mai bună formă de recunoștință nu este cea în care apreciezi și mulțumești pentru ceea ce ai. Ci cea în care-ți imaginezi viața FĂRĂ ceea ce ai.

În continuă mișcare, variația, diversitatea.

Când te antrenezi este benefic să ai un partener pe potrivă. Care să-ți răspundă, să te pună în dificultate, să boxeze cel puțin agresiv, dacă nu chiar pozitiv-ofensiv uneori. Doar așa poți învăța, lovind și fiind lovit înapoi. Să ți-o iei peste bot te învață mai multe ca orice sac. Sacul nu-ți răspunde, nu te pune în dificultate.

Cine te va mângâia pe cap pe patul morții?

Azi am doar două întrebări simple, retorice:

1. Știi cine vrei să te mângâie pentru ultima dată înainte să te vezi cu Bunul Dumnezeu?

2. Cine te-ar mângâia azi, dacă ar fi cazul, ți-ar oferi alinarea și împăcarea după care tânjim cu to(n)ții în pragul morții?

Știi bine că nu aștept răspunsuri de la tine.

Pentru că știu foarte bine că nu ești gata să le dai.

Eu am luat (încă) o lecție dură, dar minunată, zilele trecute.

Soarta ta ești tu. Zâmbetul tău e în mâinile tale.

Calul și husa lui.

Motocicletele trebuie să facă ceea ce știu ele mai bine să facă: să alerge, să câștige, să depășească, să cucerească, să tragă cât mai sus și apoi se întorc acasă spre seară obosite, turate și cu anvelopa din spate uzată pe aproape 90% din suprafața sa. Cel puțin cel din spate... 

Atunci când intră în curte, când intră în casă, motocicleta, după o zi de cursă tare, ea așteaptă un singur lucru: să fie cuprinsă, învăluită și mângâiată de către husa sa.

Discret, modest. Ins3sizabil.

Niciodată nu arăta câți bani ai sau faci celor nerecunoscători, faliți sau în curs de falimentare. Financiară sau morală.
Când aceștia află sau înțeleg cât valorezi de fapt, crunt moment, toate așteptările lor față de tine se schimbă dramatic și instantaneu.
Dacă nu le dai bani ești sau devii rapid ”zgârcit” în ochii pierzătorilor.

Dacă le dai o dată, mare greșeală!, devine o obișnuință și nu mai scapi niciodată. Dacă te oprești vreodată din a le da ajungi la punctul de mai devreme, recitește cu un rând mai sus. Generozitatea ta devine normală, așteptată, obligatorie. În scurt timp se va schimba în ură.

Dar dacă nu știu nimic despre tine?

Atunci oricum nu știu nimic despre tine, nici de bine, nici de rău.

Uneori văd nevăzutele

Uneori când vorbesc cu diverse persoane străine eu văd în spatele cuvintelor lor. Văd mișcările din mijlocul pieptului, simt temerile care se umflă în inima și-n capetele lor, și înțeleg lucruri pe care ei nu le exprimă textual.

Uneori când vorbesc cu o femeie aud cuvintele pe care ea le omite sau nu vrea să le spună sau pe cele pe care deși le rostește de fapt ar fi vrut să le spună pe cele antagonice.

Uneori observ, la femeile tinere în special, intonații ale vocii, mișcări ale pieptului, tremurături ale mâinii, vibrații ale pleoapelor, mișcări ale buzelor, temeri ce ies din piepturi, gânduri năstrușnice și curajoase sau chiar deocheate ce li se evaporă prin ochi.

De cele mai multe ori zâmbesc și mă fac că înțeleg ce spune ea cu cuvintele ei, ce îmi arată cu degețelele ei sau ce vrea să îmi transmită prin mesajele care se aud sau se văd.

Uneori mă fac că nu înțeleg sau că ignor toate nevăzutele pe care puțin le văd. 

N-ar trebui să mai fac asta, nu?

Cele mai luxoase luxuri

1. Libertatea. De absolut toate felurile și în cantitate maximă.

2. Timp liber la discreție.

3. Sănătatea, fizică și mai ales (liniștea) psihică.

4. Să dormi bine și liniștit noaptea. 

5. Să te plictisești, să muncești cu calm, și să te odihnești când și cât vrei ziua.

6. Să mănânci sănătos, cât vrei și când vrei, iar mâncarea să fie făcută în tihnă.

7. Să iubești nonșalant și dezinteresat și să fii iubit cu disperare înapoi.

Atât.
Și restul?
Restul nu contează, n-am stabilit asta o dată?

Cel mai bun profesor: viața!

Viața este frumoasă și dură în același timp. Și are minunatul obicei de a-ți oferi și morcovul și biciul pe rând, alternativ, până îți detectezi drumul și îți găsești liniștea.

Încearcă prima dată cu vocea blândă, cu zăhărelul: ți se arată de mic ceea ce-ți place, la ceea ce ești bun, ceea ce vrea lumea de la tine și pentru ce ești foarte bine plătit. Pasiunile, dorințele de nestăvilit, lucrurile pe care le faci cu o ușurință incredibilă pentru ceilalți, timpul care nu știi când trece când faci ceva ce-ți place cu adevărat - toate acestea sunt comori care ți se oferă cu o singură condiție. Știi care este aia, da?

Dar la un moment dat nu mai asculți, apare rebeliunea și nu mai vrei să-ți fie bine.

Viața va folosi imediat cealaltă metodă de a te aduce pe drumul cel bun: bâta, zbierătele, durerea, tumultul și agitația. Și le va folosi până când vei auzi din nou chemarea și ți-o vei asculta și urma din nou.

Dar nu se va opri până ce nu-ți vei reveni. Tu vei putea numi această perioadă ghinion, ratare, neșansă. Nu este! Este doar felul Bunului Dumnezeu de a-ți spune că nu ești pe drumul cel bun și că trebuie să schimbi ceva.

Toată durerea din aceste perioade neplăcute nu reprezintă nici o pedeapsă pentru vreo vină auto-închipuită. Nu, nici vorbă! Toată această tortură este auto-imaginată și reprezintă doar o formă de modelare prin care să te poți potrivi ulterior în viitorul proiect, relație sau activitate care să-ți readucă izbăvitor zâmbetul pe buze.

Să învinovățești pe altcineva, viața sau soarta pentru neîmplinirile tale este, cred eu, tot o eroare. Nimeni nu-ți vrea răul, doar tu ești singurul manufacturier al prezentului tău. Soarta ta este în mâinile tale, mai ții minte?

Când se va opri ”suferința”? Atunci când îți vei fi învățat lecția și când vei fi deveni ceea ce trebuia să fii de la început. Ikigai, știi bine, da? 

Știu că e greu să mergi prin ploaie, desculț, în bezna nopții. Dar tu continuă să mergi. Pentru că în curând va răsări Soarele și totul va fi bine!

Zâmbetul tău este exclusiv manopera ta.

Oriunde vrei tu!

”- Iubita mea, intru la duș?
- Intră unde vrei tu numai intră...!!!” 

”Mă fuți o dată...”

 ”- Putulosule!

- Ulâto! Îmi dai niște cereale cu kefir?

- Nu. Hai la plimbare!

- Îmi dai niște cârnați cu legume?

- Nu. 

- Trebuie să-mi dai ceva...

- Nu vrei niște pizdă?”

Ecaterina Nunumai (*Scârbalovici, din neamul Scorpilenkovițelor)

Motto: "Mă confunzi..."

Nu vorbește pe munte, că trebuie să respire, că i-a spus ei nu-știu-ce dobitoc că nu se vorbește în drumeție.

Nu ”dansează” la prima întâlnire.

Eu o trag de bazin spre mine, ea tensionează scurtând lombarii.

Eu îi spun rochiță, ea vine în blugi. PTSD blugi, never-ever again.

”Ce înseamnă să fiu supusă? O să mă doară? Îmi face rău?!?”

Sămânță pură din familia Scârbalovici, cu rădăcini puternice și mlădițe tinere până la a treia generație de Skorpilenkoviță.

Teoretic era exact modelul invers. Acolo de unde trebuia și fugit.

Semnele erau peste tot.

Totuși ceva m-a reținut.

Ce?

De ce?!?

Trec zilele, săptămânile, lunile...

Ecaterina Nunumai, cea care zicea că ea nu aia și nici ailaltă, stă acum noaptea, aproape în fiecare noapte, de planton cu mâna pe armă să nu i-o fure alta. Literalmente.

05.30 este cea mai periculoasă oră din zi, pentru că este încă noapte, paza este non-stop și trează.

Da, din hiene nemiloase și inconturnabile se mai fac pisici blânde și docile. Corect: Doar dresorii experimentați reușesc asta.

Zece ani diferență sunt puțini. Half plus seven. Aristotel style.

Există în acest moment o teorie controversată a ”naturaleții” și sănătății pe termen lung a relațiilor heterosexuale. Ea este unanim acceptată de profesioniști și experți ca fiind perfect validă. Conform ei, diferența de vârstă cea mai sănătoasă pentru cea mai solidă și perenă relație între un bărbat autentic și o femeie fericită, ar fi situată undeva între cinci și șapte ani. Nimeni nu vorbește sau nu pomenește de faptul că această diferență este dată de statisticile actuale și că ea este luată sau ruptă din istoria relațiilor certificate, a relațiilor oficializate, a căsătoriilor documentate.

Dormi și visezi la fericirea/iubirea vieții tale.

Marea majoritate a cuplurilor doarme spate în spate, la distanță unul de celălalt, unii chiar în camere diferite. Cei mai mulți visează noaptea, unele și ziua, la cu totul altcineva care nu este prea des lângă ele, dar la care tânjesc în secret.

Alții, puțini, dorm îmbrățișați seara, dar noaptea visează tot separat. Undeva departe...

Câțiva, foarte-foarte puțini, dorm și îmbrățișați, și spate în spate, dar lipiți-atinși în permanență, la lăbuțe, iar când visează tot pe cel de lângă îl visează. Se visează unul pe celălalt, chiar iubindu-se reciproc.

Evident că nu vei înțelege nimic nici din acest text. E ok, e normal. Așa este tot timpul. Ți-am mai spus: vei înțelege în curând, după ce vei reciti acest text și altele de-ale mele, atunci când vei fi pregătită să fii și tu fericită.

Caldă sau fierbinte? Vrea sau își dorește?

Una este să te iubească o femeie care își dorește să fie fericită cu tine.

În brațele tale am absolut tot ce am nevoie și îmi doresc!

Din ciclul: în brațele tale nu am nevoie de nimic, nici de mâncare, nici de băutură, nu am nicio teamă, mă simt iubită și protejată în brațele tale, am tot ce am nevoie.

Doi: ”Am dormit ca un bebeluș după ce m-ai ținut în brațe.”

Trei: ”Sunt atât de liniștită, în brațele tale mă liniștesc. Îmbrățișarea ta îmi este ca un sedativ.”

"La tini în bratsă io voi-s bânedz!"

Știri, noutăți, Breaking news! Mass media

Nu, nu mă uit la televizor cu zilele, uneori nu-l deschid săptămâni sau luni la rând.

Nu urmăresc știrile la radio, doar în mașină mai ascult uneori la drum întins fără să vreau pe fundal.

Nu citesc niciun fel de ziar sau revistă de informații zilnice.

Inimă de țigăncușă

Inima este ceea ce noi considerăm ca fiind motorul unei existențe.
Cei mai mulți își învârt existența în jurul corpului. Mâncare, băutură, somn, serviciu, tot ce înseamnă exterior, plimbare. Excursii, vacanțe, aglomerație, oameni mulți. Nu-i neapărat rău. Doar că alta ar trebui să fie ordinea.

Consecutivitate. Legăturile fine, dar inexorabile.

Una după alta.
Există vreo corelație între casele, apartamentele, garsonierele și terenurile tranzacționate?
Există vreo consecutivitate, o noimă, o structură logică a înșiruirilor mașinilor de la început, de la prima mașină la a doua, apoi la a noua... și așa mai departe până la regina din ziua de azi?

Dar a motocicletelor periplu?

Titanic

La fel ca și în cazul filmului Titanic, lumea cvasi-majoritară, peste 99%, nu va înțelege mesajul real și profund al evenimentelor care trec în galop pe lângă noi. 

Dacă luăm doar o singură linie e arhisuficient:

"E mică, mă, tu nu vezi că-i mică?!?"

S-o iei de mică, să-ți rămână mereu mică și s-o ții mică pentru totdeauna doar pentru tine.

Asta-i tot pentru azi. E grea, dar importantă. Are trei părți, dar o singură țintă. E contra-intuitivă, dar e dreaptă. Pare întortocheată, dar este singura și cea mai scurtă cale spre liniște și pace sufletească, interioară.

Știu că ai s-o înțelegi și p-asta curând. E mai bine așa, e ok. Așa ai înțeles tot ce scriu eu, mai târziu, când mă vei reciti la răstimpuri.

99,99%.

”Sunt doar o fată mică, o fată simplă...”

Turma și independența

Vreau să concluzionez discuțiile aprinse de aseară de la întâlnirea fabuloasă cu băieții. 

O altfel de reeditare a anilor de glorie din urmă cu zece-cincisprezece, poate chiar douăzeci de ani. 

Spun doar atât: în turma se simt bine doar animalele slabe care au nevoia de protecție a gloatei. Animale care nu au dorința de libertate pentru a trăi fericite. Oi, capre, vaci.

Creaturile puternice sunt solitare. Lupul preferă singurătatea, gloatei. 

Multe dintre felinele mari și de temut preferă o viață în solitudine. Cel mult alături de perechea cu care se potrivește. 

Această postare nu este despre rumegătoare. Nici despre turme, nici despre libertate sau independență. 

Și nici măcar despre feline. 

Știu foarte bine că ai să recitești acest text și-l vei înțelege așa cum ai făcut-o de fiecare dată când ai avut răbdare să parcurgi cu atenție textul meu.

Va fi bine! Curând. Foarte curând! Va fi bine și foarte bine! Pentru mine și pentru tine.

Pe topogan. Degradare abruptă, vortex.

Am scris mai demult despre niște foste colege de liceu. Aici: Timpul trece ca un barbar pentru femeile-hiene. ”1+8=9” (mnmlistro.blogspot.com)

Zilele trecute răsfoiam niște ”amintiri”. La unul dintre comentarii mi-a sărit în ochi un comentariu dulce al unei ”dulceți” din trecut, de acum vreo zece-unsprezece ani. Mică, blândă, caldă. Așa era pe atunci.

Viața grea a abrutizat-o și masculinizat-o atroce. Am regăsit-o azi în poze hidoasă, agresivă, rebarbativă, ostilă, buboasă, bărbătoasă. Nici o legătură, nimic comun, cu cea pe care o cunoșteam eu.

Ce grav afectează pe o femeie lipsa de un bărbat.

Nu vei înțelege curând aceste text. Îl vei reciti mai târziu și ai să-l înțelegi atunci. Așa cum s-a întâmplat de fiecare dată.

Pacifist. Înțelegător. Tolerant. Acceptator. Înțelegător.

Cei care au văzut multe pierderi colosale, războaie și distrugeri inutile sunt mult mai pacifiști.

Cei care au văzut multe răni profunde, deteriorări iremediabile și inimi sfâșiate de ambele părți ale baricadei sunt mult mai înțelegători.

Cârma, timona, fleacul.

Există o grămadă de teorii privitoare la importanța și decisivitatea unui plan, a unei strategii bine aplicate de către un comandant bine pregătit, bine antrenat, bine școlit, în succesul unei operațiuni. 

Zilele trecute plimbându-mă pe lângă o apă, un luciu de apă întins, pe care vâsleau mai multe ambarcațiuni, am avut o revelație și un deja-vu privind lucrurile mici, extrem de mici, dar care pot fi decisive.

Nu mă mai uit la alții...demult. Potroace.

Aseară a fost finala campionatului european de fotbal 2024. Unde eram eu atunci? Vezi mai jos poza. Și ora. Balta potroacă și fierbinte mă găzduia noaptea așa cum fac toate ”potroacă și fierbinte”.

Nu mă mai uit la meciuri de fotbal, la K1 sau MMA, nici măcar la meciuri de tenis la cele mai importante finale de Grand Slam. Nimic.

Nu mai merg la spectacole, la concerte de muzică în aer liber, la festivaluri și la orice alt fel de adunătură a turmelor. Nicăieri.

Nu mai particip la evenimentele organizate de primării cu nici o ocazie, fie ea Revelion, Paști sau Crăciun, ziua Bucureștiului sau a Slănicului sau alte mari evenimente de peste an cum ar fi ziua națională a României. De ce aș irosi timpul?

Mai mult, nu mă mai interesează nimic mult și dulce. Adică:

Ce contează pentru tine?

Cu persoanele cu care eu țin legătura vorbesc pe telefon sau maxim pe SMS.
Persoanele importante pentru mine le întâlnesc față în față și le strâng în brațe.

Pentru mine contează persoanele pentru care eu contez.

Această postare nu este despre whatsapp, rețele de socializare, telegram, etc.
Nici măcar despre petreceri sau nunți și botezuri ori alte obligații autoasumate inutil.

99 de ani liniște și pace.

Foarte multă lume își face griji pentru azi.

Unii își fac griji și gânduri pentru ziua de mâine. 

Foarte multă lume se stresează și se deteriorează, se panichează, se crispează, pentru săptămâna sau luna viitoare. 

Aceeași foarte multă lume își dorește să fie liniștită, să fie împăcată, să fie calmă. 

Dar există teoria celor nouăzecișinouă de ani.

God`s direction and God`s protection

Iar am primit un mesaj fabulos de la 7654 km (12 iunie 2024). New York strikes again:

Atitudinea

Rămân la ideea că suntem doar 15-20% din ceea ce viața ne scoate în cale și din evenimentele prin care trebuie să trecem fără puterea noastră.

Dar suntem peste 75-80%, poate și mai mult, din atitudinea și felul în care vedem acele 15-20 de procente care ne sunt date automat și ca lecții.

Cu o atitudine potrivită poți însă trece mult mai ușor în viață peste același moment greu chiar dacă ai mai puțină cunoștințe sau mai puține experiență sau mai puține relații.

Grădina de flori și mâncarea de pisici

Este suficient să ai o grădină frumoasă pe linia de flori și de pomi fructiferi.

Vipera și salvarea

Există multe situații în viață când cineva foarte apropiat sau drag nouă ne rănește teribil sau ne provoacă o daună imensă neașteptată și nemeritată. Marea majoritate a oamenilor, după un astfel de episod traumatic, încearcă să remedieze, să stea de vorbă, să negocieze, să se împace, să discute, să agreeze. Oameni mai înțelepți ca noi spun că acest drum este completamente greșit.

Nu mă (mai) cert cu nimeni

Am ajuns la bătrânețe să valorizez mai mult liniștea în dauna dreptății.

Nu mă mai contrez cu nimeni, nu mă mai cert cu nimeni, nu mai fac discuții contradictorii cu nimeni.

Nu merită! Nimeni trebuie să rămână nimeni.

Am învățat și înțeles de curând că acestea sunt cu adevărat valoroase pentru liniștea și sănătatea ta de toa(n)te felurile:

Genul dornic de doi prieteni

Motto: ”Ori mulțumită, ori fericită. E ca viața în general și ca femeia în particular: ori o înțelegi, ori o iubești. Ambele împreună în același timp și pe termen lung nu prea se poate. Alternativ este o idee, dar obositoare.”

Preludiu (cu mai mult de un deceniu în urmă, cred că prin 2009 sau 2010):

” El: - Ai vrea să ieșim săptămâna viitoare într-o seară să bem ceva împreună? 

Ea: Mă inviți la o întâlnire?

El: Da. 

Ea: Nu pot accepta propunerea ta. Am un prieten. Mulțumesc. 

El: Ba cred că poți. Mie îmi pari că ești genul de femeie care își dorește să aibă doi prieteni.

Ea (ușor contrariată): Ce vrei să spui?

Degrabă însărcinată când iubește sălbatic, natural, pasional.

Trei din cele patru femei care au rămas însărcinate și despre care regret că nu am avut deschiderea minții și înclinarea sufletului spre a păstra acei copii, trei din aceste patru minunate femei, au rămas însărcinate fără să ne gândim la asta, fără să facem un efort și făcând sex în locurile cele mai ciudate și momentele cele mai nepotrivite. 

Cunosc cel puțin cinci cupluri, chiar șase azi, care au încercat să facă puradei și au folosit toate metodele neortodoxe, de la lumânări la conjuncția lui Lunii cu Saturn-ul și cu Jupiter-ul, petale parfumate, plecare în excursie exotice, închiderea pe vârful de munte într-o căbănuță retrasă și fără internet, alimente magice rare, mâncat de pești și mormoloci vindecători și împuietori, precum și tratamente locale de masaj, creme și alte elemente de îmbunătățire a satisfacției reciproce. 

Niciunul dintre toate aceste cupluri care au încercat toate variantele ~posibile~ nu a reușit să rămână însărcinat. Mai mult decât atât:

Autenticitatea și sinceritatea

Autenticitatea fără o limită este lipsă de simțire, de bun-simț, de omenie. Este nepăsare. Nu-ți pasă.

Autenticitatea fără empatie, acum ești egoist, purist, nazist. 

Și ai să întrebi repede: Care e diferența dintre cele două?

Fata lui tati

Totdeauna am spus că este important ca atunci când alegi o femeie să încerci să îi cunoști cât mai repede tatăl. Dacă vrei să o păstrezi pe termen mediu măcar. 

Dacă vrei s-o păstrezi pe termen lung este obligatoriu să-i cunoști și studiezi și mama.

Pe termen mediu am spus că este bine să îi cunoști tatăl. De ce?

Piramida păcii. Liniștea trapezoidală.

Zâmbește (mai) des.

Plimbă-te (mai) mult.

Respiră (mai) conștient. 

Mănâncă încet și (mai) puțin.

Iubește (mai) puțin, (mai) des și (mult mai) bun.

Piatră și foc, sânge și gheață

Mă plimbam liniștit pe cal pe câmpiile proaspăt înverzite și înflorite, prin Livezile de pomi fructiferi variați. Admiram cerul azuriu și Luna de pe fundalul înstelat și mă odihneam zâmbind larg. Respiram profund, savuram fiecare bucățică de carne și fiecare fruct proaspăt cules din grădină. Eram în Rai. Nu-mi lipsea aproape nimic.

Într-o bună zi, în timp ce călăream fără o țintă anume, calul se prefăcu că se împiedică și mă aruncă din șa. Am căzut pe partea stângă, pe umărul stâng, dar pe o grămadă de paie. Pe o claie, pe o căpiță de fân bine uscat. Umărul stâng mă durea foarte tare, gâtul se întinsese. Aveam ”gât de lup” și durerea de pe stânga se întețea de la oră la oră.

Viața e frumoasă! Și simplă.

Viața îmi oferă uneori mici străfulgerări ale unei frumuseți incredibile.

Să încerci să le reții este util, dar aproape imposibil.

Mici fâșii, vagi urme, poți desluși dacă ești cu adevărat atent și dornic de zâmbetele relaxate pe termen lung.

Lupta cu stările mai joase, mai proaste, acelea ”blue”, este obligatorie și trebuie purtată permanent, zilnic.

Depresia este reală, infernală, dar ceva-ceva tot se poate face împotriva ei. Cu răbdare.

Adică:

Marinarul, monstrul, marea și oglinzile.

A fost odată ca niciodată un marinar care avea nava lui și care naviga pe mare ca orice marinar. Azi era într-un port, mâine intra în alt port, răspoimâine scotocea în alt doc. Își clătea nava prin toate apele lumii și era foarte mulțumit cu activitățile lui. Făcea ceea ce trebuia să facă, mergea acolo unde trebuia să meargă, intra peste tot pe unde trebuia să intre: își îndeplinea menirea.

Într-o bună zi marinarul simți că nava se scutură foarte tare. Ieși afară pe punte și văzu că e furtună, o furtună puternică. Nu era prima vijelie pe care marinarul o întâmpinase în viața lui așa că nu se sperie prea tare. Se duse în centrul de comandă să vadă ce face căpitanul vasului. Și eventual să ajute la cârmă sau cu navigația sau cu ce era de făcut ca să ducă în siguranță nava la țărm, la destinație. 

Când ajunse în cabina de comandă și control a navei, acolo sus pe punte, observă că nu mai era nimeni la cârmă. Furtuna sălbatică se întețea de la clipă la clipă, nava scârțâia din toate obloanele, căpitanul era de negăsit, cârma făcea dreapta-stânga așa cum doar curenții o mișcau în voie. Timona se învârtea cu zeci de grade într-o parte și într-alta fără ca nimeni să o atingă.