Ce îți mai trebuie în ziua în care ai tot ce se poate cumpăra? Cu bani mulți poți cumpăra aproape orice. Iar dacă știi să negociezi și îl cunoști pe vânzător, poți obține uneori chiar mai mult decât ai crezut că este posibil. Există însă câteva lucruri pe care nu le poți cumpăra. Nici cu toți banii din lume.
1. Onorabilitatea. Poți cumpăra imagine, servicii de comunicare și aparențe. Caracterul se construiește prin fapte, mai ales atunci când nu te vede nimeni.
2. Credința și devotamentul. Poți cumpăra supunere, interes sau companie. Convingerea sinceră, atașamentul profund, dorința arzătoare și loialitatea nu vin cu factura.
3. Răbdarea și încrederea pierdute. Poți plăti pentru timp, dar nu poți obliga pe cineva să uite, să ierte sau să mai creadă în tine.
4. Respectul. Poți impune ascultare prin bani, funcție sau putere. Respectul adevărat trebuie câștigat.
5. Un suflet iubitor, cald, blând, bun și vesel. Poți cumpăra atenție pentru o seară, dar nu afecțiune sinceră, fidelitate și bucuria de a fi împreună.
Depozite, economii și senectute
Și aici, mai spre apusul vieții, când Soarele amiezii nu mai are aceeași putere să încălzească, începi să te gândești unde ți-ai pus plapuma, căciulile, mănușile, borcanele de murături, lopețile, gemurile și lemnele de foc. Dar și amintirile hrănitoare. Și brațele calde care să te strângă la piept. Și oamenii lângă care poți sta fără să te prefaci.
Cum care plapumă? Cum adică despre ce lemne vorbesc? Normal că le-ai pregătit din timp! Doar nu te-oi apuca acum, la senectute, să sapi după cărbuni sau petrol cu mâinile goale? Dincolo de glumă, există o idee simplă: acolo unde ți-ai consumat sau irosit prospețimea tinereții, timpul, energia și încrederea, tot acolo vei căuta, mai târziu, liniștea, siguranța și refugiul.
Relațiile, prieteniile, familia, sănătatea și independența nu se construiesc într-o după-amiază, atunci când descoperi că ai nevoie de ele. Sunt depozite în care trebuie să pui ceva de-a lungul anilor.
Bătrânețea vine doar peste cei norocoși. Cei fericiți n-o apucă întotdeauna. Viața are propriile ei surprize și nu ne garantează nimic. Cum era vorba aceea? Fiecare cum își așterne, așa doarme? Azi suntem, mâine... nu știe nimeni, decât Bunul Dumnezeu, ce va fi.
Alegeri înțelepte, la vremea lor
În tinerețe avem impresia că timpul este inepuizabil. Că vor exista mereu alte ocazii, alți oameni, alte începuturi. Că putem amâna o alegere bună pentru că sigur va apărea una și mai bună.
În relații, de exemplu, unii oameni devin atât de preocupați de ambalaj, de statut, de aspectul fizic sau de lista de calități pe care trebuie să le bifeze celălalt, încât uită să se întrebe ce fel de om au în față. Resping, compară, testează, schimbă. Uneori confundă atenția cu iubirea, atracția cu compatibilitatea și dorința de moment cu disponibilitatea de a construi ceva împreună.
Anii trec. Oamenii se schimbă. Și, la un moment dat, descoperi că acele criterii care păreau atât de importante nu te ajută neapărat să găsești liniștea pe care o cauți. Atunci începi să privești lucrurile altfel. Îți dorești un om cu care să poți vorbi, să râzi, să te cerți fără să vă distrugeți reciproc, să treci printr-o perioadă grea și să știi că nu ești singur.
Poate că abia atunci înțelegi că frumusețea, eleganța, banii sau performanțele profesionale sunt doar câteva dintre ingredientele unei relații. Caracterul, bunătatea, răbdarea, umorul și capacitatea de a rămâne alături de cineva la greu cântăresc uneori mult mai mult.
Bărbații și femeile fac aceleași greșeli. Nu există un monopol al naivității, al superficialității sau al pretențiilor exagerate. Și nici nu trebuie să alegi pe cineva din teamă că vei rămâne singur. Dar merită să înveți să recunoști un om bun atunci când îl întâlnești. Să nu-l pierzi din cauza unor mofturi și să nu confunzi libertatea de a alege cu obiceiul de a respinge tot ce nu corespunde unei imagini ideale.
Oamenii se dezvoltă împreună, se descoperă și se păstrează prin felul în care se poartă unul cu celălalt. Nu prin jocuri, umilințe sau demonstrații de putere.
Omul ca un pantof
Am o comparație poate puțin neobișnuită. Gândește-te la o pereche de pantofi sport. O pereche bună, concepută pentru efort, mișcare și performanță. După o perioadă de utilizare, te uiți la ea și descoperi că este uzată mai mult pe interior, la căptușeală și la susținerea călcâiului, decât pe talpă sau pe vârf. Exact acolo unde nu te-ai fi așteptat să se vadă cel mai mult uzură. Uneori, uzura cea mai mare nu se vede acolo unde pantoful atinge asfaltul, ci acolo unde atinge piciorul. Acolo unde presiunea, frecarea și lipsa susținerii lucrează în tăcere. Exemplele din viața noastră ne confirmă acest scenariu.
Cum s-a ajuns aici? Orice femeie care a dansat o seară întreagă în pantofi noi știe că interiorul pantofului spune adevărul înaintea tălpii
Poate că pantofii nu au fost folosiți pentru ceea ce au fost concepuți. Poate că au fost încălțați și descălțați neglijent, forțați, păstrați în condiții nepotrivite sau pur și simplu folosiți fără grijă.
La fel se poate întâmpla și cu oamenii. Valoarea unui om nu se măsoară după gradul de uzură, iar un exterior impecabil nu spune nimic despre starea lui interioară.
Ne putem uza pe interior din cauza relațiilor nepotrivite, a compromisurilor repetate, a lipsei de respect, a promisiunilor încălcate sau a modului în care ne tratăm singuri. Putem ajunge să arătăm bine la exterior, să zâmbim în fotografii, să avem o carieră reușită și o viață aparent așezată, dar să fim obosiți, neîncrezători și fragili pe dinăuntru. Și asta este valabil atât pentru femei, cât și pentru bărbați.
Nu tot ce pare uzat este lipsit de valoare. Nu tot ce arată impecabil este sănătos. Iar oamenii nu sunt obiecte pe care le judeci după gradul de uzură.
Poate că adevărata întrebare este alta: câtă grijă avem de noi și de cei pe care îi lăsăm să intre în viața noastră?
Ce ai depozitat până acum?
Banii, sănătatea, o casă, o carieră și o rezervă financiară îți oferă siguranță și libertate, iar eu nu cred că sunt suficiente singure.
Ce ai pus deoparte pentru anii în care nu vei mai avea aceeași energie? Ce relații ai îngrijit? Câtă încredere ai construit? Cât respect ai oferit? Câți oameni pot veni lângă tine fără să aștepte ceva în schimb? Și, poate cel mai important, cât de bine te-ai purtat cu tine?
Nu poți cumpăra trecutul, nu poți negocia timpul și nu poți comanda iubirea la domiciliu.
Poți însă să faci alegeri mai bune astăzi. Să repari ce se mai poate repara, să renunți la ceea ce te consumă și să investești în oamenii și lucrurile care contează cu adevărat. Mai puțin zgomot, mai multă grijă pentru ceea ce rămâne pentru tine.
Tu ce ai început să depozitezi pentru anii care vin? Bani, amintiri, prietenii, sănătate, liniște sau oameni dragi? Ce ai descoperit că nu se poate cumpăra, indiferent de preț?
Mi-ar plăcea să aflu cum vezi tu lucrurile. Scrie-mi în comentarii, într-un mesaj privat sau, de ce nu, într-o conversație mai amplă, la un viitor seminar. Unele experiențe merită împărtășite, iar unele lecții se învață mai ușor împreună.
Dacă un gând de aici ți-a rămas în minte, trimite-l mai departe cuiva cu care ai vrea să-l discuți.
Soarta ta ești tu! Zâmbetul tău e în mâinile tale!
Zi de zi. Creștem împreună. Mâine este o nouă zi.
#IdeiCoapte #Alegeri #Relatii #Respect #Viata