duminică, 18 februarie 2018

Încredere, glazură, stăpânire și consistență.

Foarte multe domnișoare și chiar și unele doamne afișează stăpânire de sine, încredere în forțele și calitățile proprii, mândrie și răceală distantă, mai ales atunci când defilează, pozează, sau, pur și simplu, tac în zonele de socializare sau în cele de lucru. Perfect identic se petreceau lucrurile pe vremuri cu partenerii din ring ai lui Mike Tyson. Erau extrem de tari în gură la conferința de presă de dinaintea meciurilor și se umflau în mușchi cu doar 24 de ore înainte de încasarea ko-ului ce venea cam invariabil la fiecare meci din tinerețea lui ”Iron” Mike.

Totul este mirific, încântător și atrăgător până la primele schimburi de priviri și, mai ales, replici și amabilități de încălzire dinaintea apropierii trupurilor.

sâmbătă, 17 februarie 2018

Abandon

Telefonul este pe plajă ultimul refugiu al femeilor ignorate de bărbații cu care au venit la mare.
Nu, nu-i plictis, e abandon în fața conştientizării disparației punților de comunicare.

vineri, 16 februarie 2018

Puține femei.

Promit că voi fi cât se poate de fin și de civilizat se poate încercând în același timp să spun tot adevărul, să rămân onest față de tine și egal cu și față de mine. Nimeni să nu piardă, toți să câștigăm ceva - măcar experiență. 

Vreau să răspund franc și detaliat acum și aici tuturor prietenilor iscoditori și mai ales prietenelor curioase care m-au tot întrebat zile astea cum este vremea prin Vamă, care mai este temperatura apei, care este textura nisipului și cum sunt scoicile și rapanele la Corsarul, dacă mai sunt concerte la Bibi și cum este gulașul de vită cu berbecuț la Șoni, cum merg filmulețele de la festival din Frontiera și dacă mai sunt proiecții de filme pe spatele bibliotecii și ce cărți au de împrumutat pe acolo.

Iată situația detaliată cu răspunsurile intens solicitate:

joi, 15 februarie 2018

Laicuri și cititoare

- Ce putine like-uri ai la niste postari ale tale chair foatre misto...
- Nu mă interesează neapărat laicurile. Lumea-i reticentă, timidă, iar laicurile costă. :-)
- Cum nu te intereseaza aprecierea celorlalti? Atunci de ce mai scrii? De ce continui sa mai publici pe fb?
- Degeaba, domnișoară.
- Ma minti. Ce urmaresti tu de fapt?
- Era să-ți zic o prostie...
- Zi-o! ;-)
- Dar ia stai puțin așa: acum îmi dau seama că nici tu nu-mi dai laicuri și zici că mă citești cu nesaț și că mă placi mult...
- Eu sunt mai retrasa si iti spun in privat direct ca te apreciez
- Gizăs! Chiar nu mă citește nimeni cu atenție.

- I do. ;-)

miercuri, 14 februarie 2018

Concomitențe

Eu nu cunosc nici măcar una bucată femeie cât de cât frumușică, sau măcar cumva atrăgătoare - nu boccie total definitiv, și cu câte ceva în căpșorul de pe umeri și care să fie și singură și nefericită concomitent. Chiar nu cunosc un astfel de specimen. Ce, cunoști tu vreunul?!?

marți, 13 februarie 2018

Balans

O greşeală, sau o vină, recunoscută şi cu învățămintele bine trase se poate considera pe jumătate iertată, înțeleasă, acceptată ca experiență constructivă de viață.

luni, 12 februarie 2018

În nisip

Eu priveam mut de uimire prin ochelari spre Soare,
Ea admira în taină zâmbind larg la mare,
Împreună, beți de fericire, desenam necontrolat simultan în nisip inimioare...

duminică, 11 februarie 2018

Nebuloase, cinci-șase.

Ar fi util și plăcut să nu le încurcăm măcar pe astea cinci: 

- poți avea bani mulți, dar să fii perfect ”sărac” și complet nefericit;
- poți fi ”într-o relație”, chiar de ani de zile și legalizată la sfat, dar să nu (mai) știi ce-i aia iubirea;
- poți fi îndrăgostită de luni de zile și poți iubi nebunește persoana perfect potrivită la moment dat, dar să nu fii împreună cu ea;
- poți fi ”single”, fără o relație stabilă, dar nu singură;
- poți face sex zilnic, dar să nu știi ce-i aia plăcerea orgasmatică a unui dormit ghemuit la prânz, a unei plimbări seara prin parc sau pe malul mării, a unui ținut de mână fără cuvinte, a unui schimb de priviri cu mii de informații schimbate fără o vorbă...

Pentru restul există căsnicii, carduri, afaceri, neamurile, băncile și alți creditori de primă instanță și cohorta de prieteni.

Later edit:


Da, și șase: poți părea perfect sănătos la exterior, dar să suferi cumplit pe interior și nimeni să audă urletele sufletului tău.




sâmbătă, 10 februarie 2018

Fb și fericirea

Nu cunosc nici măcar un singur om fericit care să posteze zilnic pe feisbuc.
Nici unul!
Dimpotrivă!

Cunoști tu pe cineva care să intre zi de zi pe fb și să fie și liniștit, şi sănătos, şi blând și zâmbitor având şi burtica plină şi viitorul ieri sau azi?

Îndrăgosteala

Îndrăgostirea nu-i îndrăgosteală.
Îndrăgostirea durează, dezvoltă, crește, eliberează și-i mișto. Tare mișto!

vineri, 9 februarie 2018

Zone comune

Chiar nu contează unde ești tu și nici de unde crezi că vii sau provii. N-are nici cea mai mică importanță unde-s acum eu și nici încotro mă îndrept și cu ce viteză.

luni, 5 februarie 2018

Iubirea-i fără șnur

Cred cu tărie, nu alcoolică, și nici din aia de-a harvardezei cu MTO, într-o bună comunicare verbală și, mai ales, non-verbală între iubiți. Ba cred că a doua este mai importantă. 
Ăăăăăă..... 
Da. 
Rectific. 
Prima chiar poate să lipsească când dragostea este puternică. 
E ca wireless-ul. Când semnalul e excelent n-ai nevoie de cablu sau țeavă. 
Totul se transmite prin aer, nevăzut...

Iubirea e de (re)ținut nu când o dai, ci când o furi sau o primești pe neașteptate.

duminică, 4 februarie 2018

Recunoscător, smerit, modest.

Recitesc texte mai vechi pe acest subiect, unele scrise și niciodată publicate, și recitindu-mă cu voce tare după luni sau ani de zile, ce repede trec anii!, nu reușesc să-mi dau seama cine le-a scris și cum le-a băgat în calculatorul meu sau nu-mi explic cine a scrijelit pe ciornele de mână de lângă laptop:

sâmbătă, 3 februarie 2018

Speranță zilnică

Viața este scurtă. Foarte-foarte scurtă. Dacă ne raportăm doar la istoria modernă și cât de cât mai bine cunoscută, observăm că au trecut sute de ani foarte repede și în care s-au întâmplat o grămadă de lucruri interesante. Vedem cum bunicii noștri se duc pe lumea cealaltă, au trăit șaptezeci-optzeci, poate și nouăzeci de ani. Părinții noștri, unii dintre ei, încep și ei să se retragă la cer.

Speranța poate fi zilnică, dar și silnică. Ține doar de noi la care parte a paharului ne uităm. Nu-i rău să te uiți și la cea goală, dacă te hrănești cu cea plină. Să speri este bine, cât timp și dai din mâini: dacă te scufunzi liniștit(ă), fără să te zbați, nimeni nu va ști că ai nevoie de ajutor.

vineri, 2 februarie 2018