luni, 15 mai 2017

Dăruirea libertății ca dovadă a iubirii

Las-o să plece, dacă ea dă semne că asta își dorește. Așa arăți că într-adevăr o iubești. 
Am scris aici rândurile de mai sus acum vreo doi ani și mai multe continuu mai jos, cu prospăturile de zilele astea:

marți, 2 mai 2017

Să nu plângi!

Mă simt singur acum, poate îmi va trece, sigur va fi bine!, dar mult mai singur decât atunci când am scris aici.
Probabil că e ultimul Paște, 1 mai și înflorire de primăvară pe care le sărbătorim împreună în actuala formație.
De la anul ne vor despărți mii și mii de km și planuri de viață diametral opuse.
:-)

Scriam ieri:

luni, 1 mai 2017

Brățărică, broșă, pieptul cald și deschis?

Nu, nu mă deranjează că sunt doar un accesoriu pentru tine, probabil ocup locul pe care-l merit. 
Nu mă miră faptul că sunt un fel de bijuterie pe care o porți la ocazii ca să te simți tu bine, mândră și deosebită, și să-ți pui în evidență o parte a corpului, cred că valoarea este dată de raritate, nu de duzină. 
Nu astea mă supără, chiar nu vreau să devin ceva banal, cotidian, uzual pentru tine. Nu intenționez să fiu chiloții tăi sau sutienul tău zilnice. Ele îți sunt dragi și confortabile azi, dar cu siguranță vor ajunge la lada de gunoi a istoriei tale amoroase, chiar dacă au fost ani, zeci de ani, în proximitatea ta.

vineri, 14 aprilie 2017

Nerușinați și nescuipați

Pe vremuri rușinea era legea primordială ce ferea comunitățile închegate de asaltul fărădelegilor și a nelegiuiților. ”Să-ți fie rușine!” era odinioară mustrarea și ocara supremă, la care cel ce o primea intra în pământ de ochii apropiaților ce-l dojeneau. Astăzi nu mai există nici un pic de rușine.
Furtul, corupția, nepotismul, parvenitismul, incultura, impostura, incompetența sunt piese integrante, definitorii și omniprezente în România de sus până jos, de la vlădică la opincă, de la politicienii ce au devenit efigia josniciei neamului nostru până la cel mai mic funcționar și amploaiat, chiar și la privat sau în corporații.

miercuri, 5 aprilie 2017

Utilizator sau stăpân?

Cum îți dai seama, când vezi un tip conducând o limuzină superbă, dacă este doar șoferul ori este chiar proprietarul mașinii?
Cum recunoști într-o firmă care este angajatul și care este acționarul principal/patronul firmei?
Cum îți faci distincția între soțul unei doamne și iubitul ei?

E relativ simplu:

sâmbătă, 1 aprilie 2017

Nu există nimic inexpugnabil

Atunci când crezi că ești de neînvins, atunci când te iluzionezi că nimic n-are cum să-ți scape din mână sau de sub dominația-ți atotputernică, fix în momentul în care te amăgești că ești regele junglei și nimeni nu te poate detrona, dar chiar atunci - fix atunci!, recitește asta:

sâmbătă, 25 martie 2017

Am mai primit o șansă, viața e frumoasă!

Ieri seara scriam zâmbind inspirat de-o muză imaginară:
”Mai bine futăcioasă decât frumoasă, mai degrabă liniștită decât deșteaptă, mai repede gospodină decât bogată, așa să-ți ajute Bunul Dumnezeu!, că oricum devreme acasă nu-i nici una.
#noidoi21

Credeam că-i doar o toană de-ale mele, dar, de fapt, era o premoniție plecată din spirit, către pix, eu n-am nici o contribuție aici - recunosc!, era o avertizare pentru a doua zi, dar eu n-am băgat-o în seamă pentru că mă gândeam, unde altundeva?!?, la sex.

Azi dimineață, simțind lăuntric ce avea să se întâmple, scriam pe feisbuc cu gândul la o zână reală:

vineri, 24 martie 2017

Unde-i dodoașca fabuloasă de altă dată?

Puține lucruri mai sunt trainice și de calitate așa cum erau cu câteva decenii în urmă. Obiectele, hainele, lucrurile, încălțările, casele, mașinile și mașinăriile sunt la prețuri din ce în ce mai mici, devin tot mai accesibile publicului larg, dar și fiabilitatea și durabilitatea lor a scăzut dramatic tinzând spre minim. Toate au devenit aproape de unică folosință, dar lumea-i fericită așa.

Din păcate și oamenii se comportă astfel, devenind ieftini, accesibili, interșanjabili, mulți se oferă ca un lux accesibil oricui. Nu știu dacă-i bine așa, dar la dodoașcă astea sigur nu ajută și nici nu alină nimic și nimănui.
Dimpotrivă.

duminică, 19 martie 2017

Mătușa femeie-model, cioburi iluzorii

Miniona mătușă reprezenta pentru el, acum vreo douăzeci de ani, idealul de soție: nu neapărat frumoasă, nici foarte școlită sau cultă, dar mereu caldă, zâmbitoare, binevoitoare, răbdătoare, înțelegătoare, bună, blândă. 
Cu ea a asociat mereu fericirea pe atunci: masa întinsă, mâncarea bună și caldă mereu, casa curată și în ordine, susținere necondiționată, la fel și iubirea, dar și două brațe mici ce te îmbrățișează la venire și la plecare în fiecare zi. 
Era un fel de rai și o matrice, precum furcile caudine, prin care au fost silite să treacă, fără să știe niciodată de ce și din cauza cui, toate femeile pe care le dorea pe termen lung lângă el. 
Ceea ce căuta puștiul era, de fapt, sufletul ei aparent cald, blând și bun.
Aparent!

vineri, 17 martie 2017

Doamne-Doamne are grijă de noi!

Un țigan și o sârboiacă se iubeau. El nu era chiar țigan, dar ea era ceva croato-bulgăresc, catolică. Oricum se iubeau ca dracii, adică undeva în rai. Ambii au lăsat libertățile și relațiile lor de familie și prietenii deoparte pentru a fi împreună o perioadă. Aproape un deceniu au fost cei mai fericiți copii la treizeci de ani.

sâmbătă, 11 martie 2017

Cască ochii, deschide-ți sufletul! Nu judeca!

Să deschizi ochii poate fi unul dintre cele mai dureroase procese. Dar când vei vedea pentru prima oară lumina Soarelui la 30+ sau 40-, s-ar putea să fie una dintre cele mai fericite zile din viața ta și prima din noua șansă la o experiență colosală.

Să privim liniștiți:

duminică, 5 martie 2017

Veverițe cojitoare și simțăminte diverse de la țară

Despre veverițe-pițipoance și asimilatele:

Pot tolera că s-au aciuat prin parohia mea (azi mă bărbieresc), mă mai uit și eu la ele jucându-se și alergându-se prin copaci.
Pot înțelege că fură mâncare și fug, dar nu stau la mângâiat neam, le mai pozez la răstimpuri și suntem cumva chit.
Accept că beau apă din vasul meu pe care-l spăl constant și-l reumplu să aibă mereu proaspătă, dar n-am auzit niciodată un mulțumesc de la ele, sau măcar să mă invite și ele la o cafea-ceva.

Dar să dai cojile pe jos, pe covorul pe care-l mătur, întrețin și tund cu multă trudă, asta mi se pare sfidare sau neobrăzare, acum mi-e clar că-s necivilizate.

Nu știu ce să mă mai fac cu ele, pe bune.
Anunț:

vineri, 3 martie 2017

Noi, recunoaște!

Gura ta, iubita mea, va fi și ea a noastră, săruturi roz natur voi privilegia,
Nu fugi, nu te crispa, n-ai cum să scapi, vom stăpâni pământ și plajă,
Ochii tăi mi-au spus că împreună ca niște flori în glastră sau chiar în ghiveci vom fi,
Ai simțit și tu asta mult înainte ca noi să ne ținem măcar o dată de mână.
Recunoaște, suntem doi, nu tăgădui!

sâmbătă, 4 februarie 2017

Ce va fi mâine? Va mai veni 2018?

Mi s-a făcut frig, frig de tot, am avut un deja-vu acum câteva minute, vorbind cu doi buni prieteni extrem de citiți și aparent deschiși la minte. Scriu acum doar degetele mele reci, nu scriu eu.

Am presimțiri nasoale, eu așa simt, dictatura este mai aproape de noi decât ne putem închipui. Scriu, ca un avertisment, poate printre ultimele, este posibil ca în curând să nu mai putem nici scrie, situația turcească începe să prindă contur și la noi.
Hoții psdalde și compania au în mână executivul, mass-media și legislativul. Adică trei din primele patru puteri din stat. Le lipsește doar puterea judecătorească, dar o vor sugruma și subjuga de săptămâna viitoare încolo.

Voi fi scurt, pentru că văd că situația reîncepe să semene cu cea de la Colectiv și altele asemenea din trecutul mâlos, cu diferența că acum avem o fractură imensă în societate între votanții hoților și noi, ceilalți:

vineri, 3 februarie 2017

2017 - primul an al libertății și democrației autentice?

Hoții și incompetenții au condus România dintotdeauna. Cu mici pauze de dictatură sau schimbare de regim. După *90 noi am sperat că avuția nu va mai sta doar în mâna unei clici, ci va ajunge la fiecare om onest care muncește și produce cinstit bunăstare lui și familiei lui.
Dar n-a fost să fie, o altă gașcă de hoți a preluat puterea după 91 și a instaurat o dictatură nevăzută a incompetenților, corupților și hoților de toate felurile. Lumea cealaltă muncea zi-lumină și plătea impozite și taxe ca să aibă primii ce fura.

Pe data de 30 ianuarie, noaptea, spre 31, am avut următorul vis: