Totul se întâmplă. Civilizația este un mit. Nu ”facem” noi nimic exclusiv din voința și concepția noastră. Doar ni se întâmplă lucrurile aproape de care suntem și pe care le îmbrățișăm.
Omul, în esența sa, fiecare dintre noi, este neschimbat de sute, poate de mii de ani.
Așa zisa politețe, ~civilizația~, este doar o poleială, o fațadă, o mască, pentru a ne putea atinge mai ușor și mai imprevizibil obiectivele noastre, care sunt ancestrale și perpetuu neschimbate.
Majoritatea oamenilor sunt doar niște roboței. Niște roboței îmbrăcați, „civilizați”, eventual „educați”. Dar tot niște roboței, tot niște orbi. Care trec prin viață fără să vadă. Been there, done that.
Unii dintre ei nu observă niciodată frumusețea incredibilă pe care această lume o oferă. Indiferent de volumul de informații de avere sau de putere, pe care cei mai mulți dintre oameni le obțin, toate acestea nu le garantează liniștea, zâmbetul, relaxarea și savurarea pe deplin a vieții. Din păcate, din contră.
Cei mai mulți dintre cei mai avuți, cei mai deștepți și cei mai puternici oameni ai zilei sunt tot niște orbi. Niște orbi bogați, niște orbi puternici, dar tot niște orbi.
Foarte citiți sunt unii dintre ei, dar tot orbi care nu reușesc ”să vadă” niciodată dincolo de limitele oferite și impuse de societate. Cărțile îi deschid către lume, dar îi închid către interior, către ei înșiși.
Foarte puțini trăiesc viața pe care și-o doresc și fac zi de zi activitățile pe care inima și sufletul lor le doresc visceral. În dauna creierului. Cu nestăvilită ardoare. Am fost și eu acolo, am greșit, n-avea cine să-mi spună asta.
Acum eu scriu aici, tu citești? Tu vezi ceva?
Ce?
Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc.
