Piciorul fracturat în prag

Să nu știi sau să nu poți spune clar și răspicat, la timp, ”Ajunge!”, ”Nu!”, ”STOP!!!” este o încurajare pentru orice agresor și pune victima sub circumspecția colaborării partizane, a planurilor ascunse sau a plăcerii perverse, masochiste. 

Să nu ceri ajutor și nici măcar să nu te sfătuiești cu cei ce te-ar putea cumva ajuta, măcar cu un sfat, este iarăși o realitate și o față cruntă a fricii inoculate de atacator în timp îndelungat.

Dar lipsa luptei sau a protestului vehement împotriva unei pretinse agresiuni va demobiliza pe oricine avizat și în putere să te apere sau să încerce să te ajute.

Cine nu se apără singur, cu greu va fi protejat de altcineva, mai ales în baza unei idei frumoase, a unui gest cavaleresc sau a unui act cu titlu oneros. Tocmai pentru că nu mai există așa ceva, iar ele nu mai există pentru că nimeni nu le-a mai apreciat sau valorizat în ultimele decenii.

Ce bijuterii să poarte femeia vara?

Sunt mai multe, scriu azi doar pe cele mai importante trei:

1. Trup suplu.
2. Zâmbet relaxat și autentic.
3. Rochiță ușoară, de vară..., eventual cu tocuri delicate, dar merge și în piciorușele goale (chiar e mai bine așa...).

Atât!

Detalii mai jos, doar pentru pretențioși, cunoscători, profesioniști (nu, nu-i vorba de tine, tu ești perfectă...):

https://mnmlistro.blogspot.com/2017/12/piei-satana.html

https://mnmlistro.blogspot.com/2015/07/rochitar-torid-topit.html

https://mnmlistro.blogspot.com/2015/03/testament-liric-catre-fetita-mea.html

https://mnmlistro.blogspot.com/2015/02/fit-nu-slab-fii-sexy.html

https://mnmlistro.blogspot.com/2017/11/zambitoare-vesela-pasionala.html

Nebun, avea dreptate taică-tu...

Iulie 2016, Slănic:

- Aer condiționat ai acolo?
- N-are moşu'.
- Cluburi sunt prin sat?
- Păcatele mele, nu-i nici unul în rază de treizeci-patruzeci de km.
- Gagici măcar, ceva?
- Or fi, habar n-am, nu prea ies din curte. Nici măcar din cuşcă.
- Cum te descurci cu căldura asta insuportabilă?
- Ultimile seri m-am învelit cu plapuma. Au fost maxim treişpe-paişpe grade aici noaptea. 
- Tu ce făceai acum?
- Yoga.
- Da, avea dreptate taică-tu. Eşti nebun. ;-)
- :-) Şi eu te iubesc!

P.S.:

❤

https://mnmlistro.blogspot.ro/2016/05/scapat-din-cusca.htmll

Never-ever give up! (N.Y.)

Când ți-ai ascuțit și cizelat răbdarea și bunăvoința cu un copil sau doi, și asta este o realizare cu adevărat fabuloasă, atunci oamenii ”mari” nu te vor mai putea necăji sau deranja niciodată. Dimpotrivă!

Hohote de râs și valuri de bunădispoziție te vor copleși când vei descoperi în trupuri de adulți nedospiți o grămadă de copii debusolați, alintați, răniți, râzgâiați, dezorientați, neiubiți.

Nu renunța niciodată să fii bun/bună cu cine se comportă măcar asemenea cu tine!  Pentru că nu știi niciodată ce copil mic este rănit și plânge în interiorul un adult aparent matur.

Viața trece. Rapid! Roata... (NY)

...e făcută să se învârtă, mingea să fie bătută, oamenii să fie iubiți!

Motto: ”Cine nu cască ochii, cască punga! Cine nu belește ochii, belește pula!”

Dacă vrem să ne fie bine pe termen lung, azi toată lumea e bogată și fericită, știu!, să fim puțin atenți la următoarele aspecte, pe scurt:

1. Dacă scoatem sexul din relația aceea, cu toate accesoriile adiacente, mai rămâne ceva din legătura aceea? Nu, știu, peste 75-85% din relații rămân goale de conținut pentru mulți și multe.

2. Dacă retragem banii și posesiunile materiale, plus tot ansamblul financiar, din respectiva relație a lor, mai rămâne în picioare ”iubirea” lor ”până la moarte”? Nu, în peste 90% dintre cazuri ”dragostea” se ofilește când banii se diminuează sau dispar.

Unde îți pui semnătura și îți bagi pula, să caști bine și cu atenție gura!

(Hither Hills Beach, Montauk, Long Island, NYS)

The Hamptons, Hither Hills, Long Island, NYS, iulie 2019. (N.Y. - MTK)

” - Și ce ți-a plăcut cel mai mult? Și ce ai vrea să mai facem încă o dată?

- ”Biciul.” Și cum am dat cu aspiratorul de dimineață.”

Ce mi-a plăcut mie?

1. Joaca cu fetele cuminți, cu nisipul cu amândouă, plimbarea cu Nati prin apă pe malul oceanului, țurca voleibalată cu Meri cu mingea pe uscat.
2. Rechinașul prins de ultimul pescar întâlnit la întoarcerea de la plimbarea cu Maria pe malul oceanului, la capătul plajei.

3. Cele trei familii cu mașini de teren vechi, cu rulote, cu butoaie, oale, grătare, parasolare, corturi, câini, undițe, bărbați-pescari pasionați, copii pe scaune, femei plictisite, zâmbetele și salutul lor.
4. Cei doi albi, bătrâni, plimbându-se agale de mână. (oricum aici nu am văzut nici un asiatic, nici un negru, nici un sud-american...) 
5. Salvamarii care mâncau, glumeau și râdeau cu gura până la urechi, toți trei, când nimeni nu era în apă, dar care se încruntau și urmăreau cu atenție, încordați, fără să lege o vorbă, acoperiți ermetic de pelerine, ochelari și pălării cu boruri largi, când cineva intra să se bălăcească în ocean.
6. Oamenii albi ce stăteau pe plajă în spatele nostru pe scaune, mai nimeni aici pe plaja aceasta nu stătea întins pe nisip, și care ne-au mutat prosoapele, lucrurile personale și celelalte pentru că oceanul a sărit pârleazul și voia să ni le ia. Zâmbetele lor și buna dispoziție, buna stare și bunăvoința constantă.
7. Starea de bine ce domina zona și oamenii la apusul fabulos în tihna generală.
8. Oceanul permanent agitat, răcoros, apa este mai rece ca în golful din Rockaway Beach, în care am făcut baie prima oară anul acesta și bucuria tuturor care se scăldau rapid, fără izoprene ca la cei din Long Beach, dar fericiți.

Da, aici cred că aș vrea să mai revin o dată.

(The Hamptons, Hither Hills Beach, Long Island, NYS, 13 iulie 2019)

Covrigi cu de toa(n)te (N.Y.)

Nu, nici măcar în US nu umblă câinii cu covrigi în coadă. Sunt multe veverițe în Queens, da!, asta-i adevărat, dar covrigii din coada lor nu sunt dați toți cu miere. Nu încă, mai așteptăm.

Trăiește, nu ”viețuiește”! (N.Y.)

Când ai uitat ultima oară de gura lumii, căca-m-aș în gura ei!, :-) și ai făcut exact ce-ți implora suflețelul tău?

Când?!?

P.S.:

Nimeni nu-ți mai dă înapoi, niciodată-niciodată, anii irosiți.

Tati în sus, mami în jos, Gelu hide-and-seek. (N.Y. - MTK)

Drumul a fost lung, dar destinația a fost superbă, a fost o sâmbătă memorabilă. Hamptons e un alt rai, am să revin la subiectul acesta altădată, probabil.
Două ore și jumătate pe drum în mașină nu-i ușor nici pentru un adult.
A plâns cam o oră la dus, aproape continuu spre final. Nimeni n-o putea îmbuna, nimeni nu avea soluție, nimeni nu voia să intervină. S-a oprit din scâncit doar cu cinci minute înainte să coborâm spre superba plajă.
Continuarea a fost fabuloasă, am să scriu curând despre Hither Hills Beach și raritățile de aici, mai ales la apus, când mă întorceam cu Maria de la plimbare din capătul plajei.
Spre noapte am mers la Serafina în East Hampton să mâncăm, apoi înapoi în mașină. Așa cum era de așteptat, la câteva minute, maxim trei-patru, am câștigat pariul, după ce s-a urcat în scăunelul ei de mașină, cu burtica plină, a adormit.
Două ore înapoi spre casă. Dormea dusă la început. Dar poziția incomodă pentru somn, capul ce-i tot cădea în față și banda ce-i ținea fruntea și-i cădea peste năsuc din mișcarea drumului, toate au creat discomfort rapid. Cu o oră înainte de destinație a început să viseze urât, dădea din picioare. Reprizele de plânsete se întețeau.
Am scos-o din scaun, dormea incomod, am luat-o în brațe punându-i capul la același nivel cu corpul. I-am pus piciorușele puțin mai sus, pe spătarul scaunului din față. O mângâiam încet pe cap. Mai adormea, iar plângea, dădea din picioare în vis, iar mieuna, adormea la loc. Mârâielile se țineau lanț, toți eram rupți de oboseală de la plajă și de la drum, autostrada era aglomerată, mai aveam aproape o jumătate de oră până acasă. Nervii tuturor erau întinși la maxim. 
Știi cu este să fii rupt de oboseală de să-ți pice ochii în gură de somn și un copil de trei ani să-ți plângă denemângâiat în brațe?

Mi-am adus aminte că într-una dintre zile anterioare, când am luat-o de la grădi, în săptămânile de final de an când o plimbam cu căruciorul ca să se aerisească și ea, tot obosită era după ora de gym, m-a luat o dată de mână brusc și mi-a strâns-o la piept mirosind-o la încheietură prelung și zâmbind: 
”Miroși frumos!, zice pitica.” Apoi s-a urcat în căruciorul-dormitor și a visat-buștean până acasă, singura dată.

Plânsetele se înmulțeau, în mașină e incomod să stai normal, dar cu un copil mic extenuat și urlător în brațe. Am întors-o într-o parte, ea mi-a luat brațul stâng în brațele ei mici, năsucul ei a ajuns la antebrațul meu, aproape de parfum. S-a liniștit, a dormit neîntoarsă până acasă. Aici mă-sa a pus-o în patul ei, dar mai târziu, când a reînceput să miaune, ta-su a luat-o în cameră la ei unde a dormit până la răsărit.

Dimineața s-a trezit înaintea tuturor, m-a căutat în dormitor la mine, îi auzeam pașii și-i știu traseul, apoi a venit în sufragerie, citeam pe fotoliul de la geam. Voia să ne jucăm hide and seek. Am întrebat-o dacă știe cu cine a adormit azi-noapte în brațe și unde.

” - Da, am dormit la mine în cameră. Apoi a venit tati și m-a luat în cameră la ei.”
” - Nu, sweetie, ai adormit în mașină la mine în brațe pe drum, ai plâns mult, apoi te-ai liniștit, iar ai plâns, ai visat ceva urât, cred. Într-un final ai adormit liniștită pe brațul meu.”
” - Nuuuuuu! N-am plâns! Am dormit la mine în cameră! Apoi a venit tati și m-a luat în pat cu mami.”

Din ciclul:

https://mnmlistro.blogspot.com/2018/06/neverending-love.html

Sportiv. Economist. Soldat. Povestitor. (N.Y.)

Nu știu dacă sunt om sau nu. Sau dacă sunt fiu, frate, unchi, prieten, nepot, iubit, cumnat, văr sau măr. Nu știu. Și ca să-ți spun sincer...

Peren sau de-o vară? (N.Y.)

Am cunoscut persoane care dormeau două-trei ore pe noapte și apoi erau ca noi. Aveau o energie vitală aparentă fabuloasă, munceau de dimineața până seara fără să se plângă de plictiseală, stress sau oboseală. Posedau și o dorință sexuală de nestăvilit, mult peste media normală și mult chiar peste o femeie sănătoasă și tânără și dornică. Nu erau nimfomane, nici vorbă, dar ceva era prea mult. Mult prea mult. Nu aveau niciodată nevoie de odihnă, de răgaz, de reculegere, de refacere. Se culcau constant spre două-trei dimineața sau chiar mai târziu. Păreau niște baterii mereu pline, ceva nu era în regulă cu ele. Dar asta se va vedea abia în timp.

Reliable. Trustful. Stable. (N.Y.)

Mă tot întreabă unul și alta de ce nu pun poze cu mine pe unde mă preumblu prin America, că lumea vrea să mă vadă ce fac și cum e pe unde fericesc eu...

Boier. Nabab. Multimilionar la New York. (N.Y. - MTK)

Cum descriem un nabab? 
Cum putem califica pe cineva ca având o viață de ”boier”?
Cum arată viața unui multimilionar din New York?
Tu știi ce-i aia conceptul de ”one easy life”? Nici eu nu știam pe deplin până săptămâna trecută când am văzut o mașină, o femeie și m-am uitat fără să vreau într-o oglindă imensă.

Am cunoscut unul, un nabab, un boier, un om extrem de bogat, ce întâlnire neașteptată!, și îți descriu și ție, succint, părți din viața lui:

Ele te iubesc, te adoră, te divinizează, de fapt. (N.Y. - MTK) (AAA)

Ele nu te urăsc pe tine ca persoană.
Ele nu urăsc bunăstarea ta economico-financiară.
Ele nu urăsc corpul tău superb și bine întreținut și nici charmul tău discret și modest afișat.
Ele nu urăsc nici măcar starea ta de bine, buna dispoziție constantă și zâmbetul tău cald și larg.
Ele nu urăsc Soarele tău, nici sufletul tău.

Nu, nimic din toate astea per total sau propriu-zis, ele urăsc ceva în plus și mai profund. Pentru că propzd sunt nefericite. Mai exact: profund nefericite.

Cedează pentru tine (N.Y.)

Cred că Paretto se regăsește și în viața de zi cu zi. Pretutindeni, ca o menghină, n-ai cum să scapi de el. Ai putea să-l folosești.

Dacă ești atentă, Doamne ajută!, poți face alegerea bună pentru tine. Dar puțină înțelepciune este strict necesară, iar ochii va trebui să-i deschizi:

Când ai să te reapuci de treabă? (N.Y.)

”Tu știi cel mai bine să faci bani și să coordonezi acțiuni, oameni și rețele. Ești de încredere, răbdător, educat, citit, experimentat, oamenii te plătesc oricât doar să te aibă prin preajmă, să vorbească, să se sfătuiască puțin cu tine. De ce nu vrei să revii la ce erai atât de bun?!? Ai uitat cum îți spunea R.G.?!?”

Și marea, multele, parcul, aerul, yoga, plimbările, cititul, scrisul, revelațiile, tihna și toate celelalte perle cui le las?!?

Pe cei pe care-i ajut acum cine-i mai ajută?

Pe cei cărora m-am dedicat, pierzându-mă pe mine, cine-i mai salvează?

Habar n-am.

Nici nu contează.

Las-o și tu puțin să curgă, las-o mai la larg, lasă-i să ceară, lasă-i să spună clar și răspicat ce-i doare și să fie rugători cu adevărat. 

Lasă-i să te plătească și s-o facă boierește și profund recunoscători, nu ”că li se cuvine”.

N-auzi vorbele ei?

Vrei să ți le repet?

Ok:

”Tu știi cel mai bine să faci bani și să coordonezi acțiuni, oameni și rețele. Ești de încredere, răbdător, educat, citit, experimentat, oamenii te plătesc oricât doar să te aibă prin preajmă, să vorbească, să se sfătuiască puțin cu tine. De ce nu vrei să revii la ce erai atât de bun?!? Ai uitat cum îți spunea R.G.?!?”

Investiția perfectă. (N.Y.)

Sunt un milion de locuri unde poți investi, sunt mii de găuri unde-ți poți parca banii. Bursa are de toate pentru to(n)ți, viața oferă și mai multe posibilități de ați dosi banii. Mai jos, în anii din urmă, am scris câteva rânduri despre acest domeniu.

Azi, dacă aș mai investi în ceva, acel ceva ar fi persoana mea. Uită de bursă cu stocks, uită de crypto, uită de aur, uită de imobiliare. Cea mai bună investiție pe care o poți face ești tu! Dacă aș fi avut mintea de acum în urmă cu douăzeci de ani...

În ce să investești în tine?
Ia de aici, ascultă-l pe tăticu”:

O doamnă (N.Y.)

Cât timp nu te cunoști bine pe tine, n-ai cum să-i descoperi pe ceilalți. Lupta se dă tot timpul mai întâi în interior și apoi învingătorii ies și câștigă solid și în exterior. Niciodată invers!

Pacea (N.Y.) (Rhinebeck)

~There is a time to fish, there is a time to dry nets.~

Ce știm cu to(n)ții: Cei mai mulți aleargă după bani, glorie, prietenii, averi, relații (inclusiv căsătorii/copii), recunoaștere, apreciere, mângâiere.

Ce știu puțini: Câțiva vânează fericirea cu orice preț.

Ce nu știe multă lume, încă:

Emoția e tot ce contează, pasiunile merită orice. (N.Y.)

Tot timpul am considerat că cel mai important este să ai o comunicare bună cu celălalt de lângă tine cu care intenționezi să îmbătrânești împreună. Sex n-ai să mai poți face după un moment dat, sau va fi mai complicat și mai rar, cu mii de pregătiri și setări sau artificii, plimbările vor fi din ce în ce mai rare, prietenii se vor împuțina de la zi la zi, de aia e bine să aveți ce împărtăși, ce tachina, ce discuta.

Independentă. Liberă. Interdependentă de valoare. (N.Y.)

Să nu te bazezi pe nimeni și pe nimic până la capăt. Singurul sprijin decisiv și de ultimă instanță să-ți fii doar tu ție.
Nu cunoști un om nici după douăzeci de ani, îți poate face o surpriză neplăcută oricând. Nu aici ar trebui să investești energie, cine pleacă e bine că pleacă, lasă loc liber pentru cineva mai valoros.

Tot cu o gură mănânci, nu poți dormi în două paturi. (N.Y.)

Acum patru ani aveam trei lansete, două harpoane și o plasă de hamsii, guvizi, stavrizi. Mâncam de trei-patru ori pe zi. Nu glumesc. Zâmbeam rar, eram dat de exemplu, invidiat.

Tu știi ce vrei? (N.Y.)

Trebuie să știi bine ce vrei, altfel lumea îți va da să duci ce trebuie lumii să descarce.

Înțelege-l ca să te înțeleagă, acceptă ca să te accepte. (N.Y.)

Prima reacție la agresivitate și atac, naturală și oarecum de înțeles la oameni, fie că e vorba doar de vorbe, idei, planuri, explicații, este a amigdalei care intră în faza de fugi-sau-luptă. E normal, animalele așa funcționează permanent, oamenii ar fi trebuit să evolueze măcar puțin.

Noi putem face un pas înainte, mergând puțin înapoi.

Greșeala recunoscută...(N.Y.)

Pierderile din investițiile pripite sunt cele mai valoroase lecții, dacă faci totul ca acea greșeală să nu se mai repete.

Și eu am pierdut de curând o sumă frumușică într-o investiție extrem de riscantă făcută în ultimii doi ani. De ce am înregistrat această pierdere colosală?
Sunt multe de spus, dar important este s-o iei pas cu pas pe urmele erorii. Să înveți unde, când și cum ai greșit este neprețuit.

Primul pas spre îndreptarea greșelii este recunoașterea și acceptarea ei.
Greșeala recunoscută este pe jumătate iertată.

Sunt mai mulți factori care au concurat la dezastrul previzibil din primele luni, dar eu îi voi enumera doar pe cei mai importanți, care sunt și păcate mari în același timp:

America este aici!

Tata, când s-a întors în țară după mai multe luni în USA în anii 90, mi-a spus răspicat: 

Apreciază ceea ce ai deja, de ce trebuie să-l pierzi ca să-l valorizezi?!? (N.Y.)

Poate că așa este dat omului de rând: să aprecieze ceea ce este cu adevărat valoros abia după ce l-a pierdut sau l-a stricat iremediabil. Ar fi bine ca să înveți din experiențele altora, să nu-ți belești inutil pielicica ta fină, dar se pare că cea mai bine însușită lecție este cea la care ești scos la tablă să răspunzi: sub presiune se fac diamantele.

Plictiseala - boala mileniului trei (NY)

Tata spunea: "Doar proștii se plictisesc." Erau primii ani de după '90, când nu exista nici a suta parte din oceanul de distracții și atracții de azi. Dacă voiai să înveți ceva trebuia să mergi la bibliotecă, nu exista nicăieri internet.

Oamenii suferă cel mai tare de diferite boli în ziua de azi, dar de plictiseală în 2019 se plâng în special femeile. Deși există o abundență copleșitoare de atracții utile, ele nu reușesc să iasă din capcana distracțiilor perfect inutile și vătămătoare pe termen lung. Uită-te în jurul tău, uită-te la fețele celor mai multe doamne și domnișoare de după amiază până spre seară la somn, mai ales imediat ce au terminat ”munca” și ziua este încă lungă în față.

A cui e vina?