Există. Fie ele de un sezon, un an, opt ani, zece ani, există. Dar 99,99% nu le vor trăi niciodată, nici (măcar) o dată.
A existat dintotdeauna. Și va exista mereu. Cu o singură condiție: să fii ce trebuie, când trebuie, unde trebuie. Și să deschizi ochii mari și curioși cu bucurie observând semnele. Și să alegi mereu calitatea, nu cantitatea.
Se poate învăța asta? Da și nu.
Te poți apropia, făcând anumiți pași presetați, de o astfel de fabuloasă poveste de dragoste? Da și nu.
Există indicii că este ceva potrivit și valoros pentru tine încă de la început? Da și nu.
Despre ”nu” am tot scris. Nu mai am chef acum. Am terminat cu partea negativă. Probabil definitiv. Sau cel puțin până ies din depresie.
Azi voi scrie doar vreo duzină de ”da”-uri semnificative:
0. Prima dată când vă întâlniți ca să vă iubiți să simțiți și să vă comportați ca și cum v-ați cunoaște de-o viață. Să fie ca o reîntâlnire, o regăsire a sufletelor, o reapropiere a trupurilor. Indiferent că vă vedeți prima oară în apartamentul străin și rece al unei prietene plecate în Franța, pe o plajă în dreptul celebrelor steaguri din Neptun sau într-o sală de sport în capitală.
1. De fiecare dată când vă vedeți, întâlniți, atingeți să simțiți acel fior care vă pune în mișcare zi de zi. Ochii voștri să se întâlnească și să se placă fără să scoateți nici un sunet. Un tumult așezat, liniștit, să pornească în stomacul vostru de fiecare dată când vă revedeți.
2. Mâncați și apreciați cam același fel de mâncare și sunteți fericiți să mâncați împreună și acasă, la casa ei de la Sinaia unde-ți gătește ea sau la Slănic unde gătea cealaltă și/sau la un picnic frugal, și la restaurante sau taverne diverse. Să-ți pună mâncarea în față, să te servească feminin, să te hrănească cum își hrănește o femeie îndrăgostită bărbatul iubit, deși ea n-a văzut așa la ea acasă când era fată și unde fiecare își punea singur în blid în față. Să-ți facă mâncărurile care-ți plac doar ție și să mănânce și ea puțin cu tine chiar și când nu-i este foame, doar de dragul tău. Când mâncați și vă uitați unul la celălalt să vedeți fericirea dublu: una gastronomic, alta de companie. Companioni e fabulos! Mai ții minte? Con panem...
3. Vă place să dormiți împreună și aveți sincronizate programele de somn. Vă liniștiți sedativ când corpurile se îmbrățișează sau ating. Indiferent că dormiți noaptea, dimineața sau la prânz. Mai ales la prânz, acel atât de hrănitor pui mic.
4. Vă simțiți bine și mergeți peste tot în public ținându-vă instinctual de mână. Fiecare găsește în mâna celuilalt exact ce are nevoie și când are nevoie. Mâinile voastre se caută natural una pe alta imediat ce ați ieșit din casă, din cameră, din mașină, din incintă. Unii stau de mână legați și când citesc în casă, sau măcar se ating unul lângă celălalt stând așezați sau întinși cu picioarele pe pereți. Unii stăteau de mână sau atinși și pe terasa casei ei la etajul întâi lângă pisicii de pe acoperișurile vecine și în curtea lui la plajă în București și la țară la cealaltă pe dealuri, prin curte, pe la Binder Bubi, pe lângă lacul răcoros sau prin pădurea de prin zona ardelenească unde a copilărit.
5. Să vă placă să vă plimbați împreună, bronzați împreună, să citiți sau învățați împreună, să faceți sport împreună, să stați picioarele spre tavane, să faceți baie nud în lacuri, mări sau oceane împreună - indiferent de temperatură, radiație solară sau precipitații, să vă potriviți perfect în mișcări și să dansați ca și cum ați fi lipiți sau turnați unul pentru celălalt, să faceți plajă tot nuzi în curți pe pietre sau pe iarbă, chiar în stațiunea regală sau la cea a ocnelor, la mare sau să vă chiar iubiți și prin păduri la munte pe zăpadă, să aveți niveluri asemănătoare de dorință sincronizate de face aceste în cam același timp sau spațiu.
6. Să vă placă să comunicați împreună. Unul să vorbească și cealaltă să asculte fascinată. Niciodată să nu vă plictisiți comunicând, schimbând informații, evaluând situații.
7. Când vă atingeți, vă faceți masaj sau doar vă mângâiați, să fie o plăcere colosală indiferent că vă mângâiați pe cap, pe burtică, la urechi, pe spate (cu celebrele ”desene”) sau pe labele picioarelor. Și să vă doriți atingerea celuilalt mai repede și mai des decât multe altele. Și nu, nu la acea atingere mă refer aici. Voi scrie mai jos despre aceea la care, să-ți fie rușine!, te-ai gândit atât de devreme...Dar te iert, pentru că te înțeleg că ești dornică.
8. Când unul suferă să plângă inerent și implicit și celălalt. Durerea unuia să fie și durerea celuilalt. Să simți că celălalt suferă fără ca măcar să știi încă de ce.
9. Să puteți sta împreună fără să vă plictisiți și fără să aveți nevoie de nimeni și nimic altcineva, doar voi doi, minim două-trei zile pline, chiar și patru-cinci-șapte, izolați oriunde sunteți sau vreți să fiți: acasă la unul sau la celălalt, la mare cu bilete luate prin sindicat sau la munte, la schi sau Slănic/Sinaia/Mediaș, la oriunde-altundeva. Doar voi doi, doar sufletele voastre vesele împreună cu carnea mereu bucuroasă și primitoare.
10. Sexul să fie cutremurător, revelator, răvășitor. Vecinii să-și pună problema să vă reclame la poliție pentru zgomote total neobișnuite ale unei femei ”maltratate și abuzate”, în evidentă suferință.
11. Din momentul în care ați început fabuloasa voastră relație amândoi să creșteți, să vă dezvoltați, să vă îmbunătățiți, să vă perfectați sănătatea, fizică și psihică, starea financiară, gloria, libertatea, echilibrul intern, liniștea și pacea.
12. Și când relația voastră se va apropia de capăt, toate lucrurile frumoase au un sfârșit, să vă despărțiți și reîmpăcați de multe ori, de zeci de ori. Iar și iar. Dulceața reîmpăcării când totul părea terminat nu are egal în lume. Și celebra înțelegere de a mai face dragoste de trei ori după despărțire să n-o respectați întocmai: să faceți de treizeci sau chiar de trei sute de ori. Da, abia acum îmi dau seama: de 300 (trei sute) de ori să vă mai iubiți după momentul în care v-ați despărțit. Abia acum știi că ai (avut) o minunată și perfectă poveste de dragoste, infinită. 8 culcat.
N-ai să cunoști această fericire până ce nu guști nu doar o dată, ci de mai multe ori. Eu am gustat de cel puțin două-trei ori.
Există, ba da!, există. Eu am avut două astfel de fabuloase și curând o voi avea și pe a patra.
Dacă le veți întruni pe toa(n)te cele douăsprezece de mai sus fericirea voastră va fi ireală și incredibilă. Dar să nu spuneți nimănui, puțini vă vor crede.
Dacă și jumătate ai, ce fericire!, tot e bine. Nici așa să nu spuneți prea multora.
Nimeni nu va accepta că așa ceva poate exista. Nici să nu încercați să povestiți altora magia voastră, iubirea voastră, pentru că oricum nimeni nu vă va crede. Pentru că peste 99% nici nu știu ce-i aia.
Dar există. Există un procent mic de oameni care înțeleg și știu ce-i aia.
A existat. Și a fost minunat, ireal de minunat. 4+10(12-...)+8(-9...) ani fabuloși!
Și va mai exista.
Curând.
Foarte curând!
Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.