Long Beach

Soarele încălzește, mângâie și luminează la fel și la New York și la București ori la Slănic sau prin Vamă. Și-n Long Island Soarele face aceeași treabă bună și este la fel de generos, echidistant și fără favoritisme.
Doar norii s-ar putea să difere puțin. Foarte puțin.

Inspirație. Expirație. Răbdare.

Răbdare. Respirație. Cu intrare și ieșire. Pe rând.
Respirații. Una în care tragi aer în doi timpi și apoi expiri liniștit în patru momente. Inspirație. Expirație.
Așteaptă semnul. Semnele. Ele sunt jur-împrejurul tău. Îți ies în cale. Răsar tot timpul în mijlocul drumului. Doar să deschizi ochii. Ca să le vezi. Uneori le calci în picioare. Se îngrămădesc să-ți arate drumul. Direcția potrivită, varianta mai ușoară, cea pavată cu zâmbete relaxate.

Prieten. Prieteni.

Prieten este cel căruia îi poți împărtăși cele mai negre stări și dileme și este cel care nu te judecă pentru ceea ce gândești, faci, suferi. Oricum să judeci pe cineva este un păcat. Doar Doamne-Doamne are puterea și căderea să ne judece faptele și vorbele. Gândurile ar trebui să ni le judecăm și singuri. Dar să persiști în același gen de greșeală și să repeți cam aceleași erori știi cum se numește, nu?

Desculț

Te rog frumos să te ștergi bine pe pantofi, poate să te și descalți, chiar te-aș ruga să te speli și pe picioare, puțin înainte de a-mi călca în picioare visele, mândria, viitorul!

Neverending love.

Ce se poate întâmpla când crești copiii de pe buletinul alteia, chiar dacă din parohia ta?

Ceva asemănător:

Dorul de la 7651 km.

De ce absolut toate femeile, de ambele sexe, pe care le-am iubit sau avut aproape sau în afaceri cândva undeva, doar după ce ne despărțim și ajung undeva departe, de exemplu la peste 7651 km, își dau seama că mă iubesc și ele mult, că-mi duc dorul, că-mi simt lipsa, că au greșit față de mine și că-și recunosc răutățile și că-și dau seama de asta și că le pare foarte rău?

De ce?

La birou

- Ce faci?
- La birou. Tu?
- Şi eu.
- Dar aud păsărele cântând lângă tine.