sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Mâncare și afecțiune, atât!

-         Decât să-l citim pe bucățele mai bine îl invităm la noi și-l ascultăm, îl întrebăm tot ce vrem noi.
-         De acord, bărbate, dar dânsul și mănâncă și bea mult.
-         Te descurci cu, femeie!
-         Da, bărbate, dar vezi că-i place să și fută...

vineri, 17 noiembrie 2017

Tată sau tătic, mentorat de calitate.

Abia când ai probleme cu educația copiilor, (ce păcat!, nu așa trebuia să fie, dar n-ai avut timp, știu), realizezi cu adevărat valoarea partenerului de viață. Te uiți la copii, la potențialul lor, la realizările lor actuale și înțelegi nivelul celui de lângă tine și poți observa și viitorul relației voastre.

Mentoratul este cea mai valoroasă școală și cea mai durabilă și performantă ca rezultate pe termen lung. Asta știe toată lumea atentă, nu-i complicat, se validează zi de zi în societate. Cine are modele valoroase, acei copii și nu alții, prosperă, reușesc, zâmbesc. 
Dar ceea ce știu foarte puțini este că, în ciuda disproporției colosale de informație și experiență, mentoratul este cu dublu sens permanent: și cel care ghidează învață ceva de la ucenic.

Mentoratul ghidat îndeaproape, zi de zi, om la om, este o opțiune viabilă de a reruta destine sortite eșecului. Dar cine-și permite așa ceva? Dar cine vede că mai există această șansă?

miercuri, 15 noiembrie 2017

Depozite, economii, senectute.

Și aici, mai spre apus, când Soarele amiezii nu prea mai are atâta putere să încălzească, să te gândești și să-ți reamintești repede unde ți-ai pus plapuma, căciulile, mănușile, borcanele de murături, lopețile, gemurile, lemnele de foc, amintirile hrănitoare și brațele calde care să te strângă la pieptul blând și înțelegător.

Cum care plapumă? 
Cum adică despre ce lemne vorbesc?

marți, 14 noiembrie 2017

Cadouri luxoase și opulență 2017

Să ai posibilitatea de a dărui sau a primi și, mai ales!, plăcerea de a accepta a te plictisi ușor cu mici răgazuri de liniște și pace interioară, sub un strat gros de zâmbet relaxat, abia astea îmi par cadouri de lux și dovadă de opulență.

luni, 13 noiembrie 2017

Căsătoria ar trebui aprobată de neîndrăgostiți

Cei mai mulți se însoară sau se mărită din reflex. Fără să știe de ce o fac și care sunt avantajele, momentul potrivit, locul sau persoana potrivită. În general aleg cu curul, asta se vede în numărul în creștere al divorțurilor, în starea psihică și fizică a celor din căsnicii și în zâmbetul și viitorul copiilor celor ce s-au luat ”din dragoste”. Imaturitatea este omniprezentă în decizia căsătoriei.

Ce-i de făcut? M-am gândit la ceva consiliere, consultanță, îndrumare:

Dacă vor să se mărite ”din iubire”, până în 26-28 de ani, cred că ar fi bine ca femeile să ceară aprobare și binecuvântare de la cei care le-au format, crescut, întreținut, educat: părinți, bunici, prieteni mai experimentați, unchi și mătuși, sponsori.
Care sponsori?

duminică, 12 noiembrie 2017

Străbunicul, bunicul, tata și tăticul.

O vorbă din bătrâni spune că fiecare doarme fix cum își așterne. Dar să faci copii cu gândul meschin și egoist că-ți vor da o cană cu apă sau vor avea grijă de tine la bătrânețe, ce eroare!, este o naivitate cruntă și chiar o nedreptate. 

Străbunicul meu, Lungu i se spunea, a avut șapte copii, șase fete și un băiat - al șaptelea născut, și a murit singur undeva prin Bulgaria, abandonat de copiii ce și-au găsit rostul în alte țări: Grecia, România, Macedonia.

sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Sunt.Simt.Fac.Iubesc.Spun.Văd.Înțeleg!

1. Sunt.
2. Simt.
3. Fac.
4. Iubesc.
5. Spun
6. Văd
7. Înțeleg


Înțelegi doar după ce asuzi. Soarta.

Cele șapte verbe corespund celor șapte centre energetice elementare, ele sunt mult mai multe de toate, pornind de la pubis până în frunte. Dar nu despre asta vreau să scriu azi, ci despre devenire, despre evoluție, despre pașii normali, firești, ai dezvoltării și maturizării.

Detaliez așa cum mi-ar fi plăcut să-mi descrie și mie cineva acum vreo zece ani:

1. Ești rod al iubirii, pure sau doar formale - probabil n-ai să afli adevărul acesta niciodată, a doi oameni tineri, cel mai probabil nepregătiți pentru statutul de părinte, și te-ai născut singur, nu te-a împins nimeni afară din burta mamei. Ai și tu un merit, acela că ai acceptat un suflet și ai o misiune pe acest Pământ. Ai ceva de învățat, ceva de ajutat, de rezolvat. Este o adevărată minune să-ți descoperi calea, dar puțini o fac. Eu, de exemplu, n-am găsit-o încă, dar mai caut puțin. Dar cum singur ai venit aici, ține minte bine asta!, tot singur ai să și pleci de aici. Și n-ai să iei nimic cu tine în pământ. Nici prietenii, nici serviciul, nici averea, nici faima, nimic.

2. Imediat după naștere începi să simți mai multe. Și în burtică la mami simțeai câte ceva, estompat, dar acolo era mâncare gratis, băutură gratis, cazare gratis, căldură gratis, protecție gratis. Rai! Când începi să simți, ce favoare!, se relevă frumusețea vieții pe deplin. Viața e frumoasă, dar dură și trece. Repede! Când n-ai să mai simți mare lucru sau nimic, să știi că s-a cam terminat jucăria, te așteaptă eternitatea sau altă misiune în altă parte. E greu, e adevărat, dar trece. E ok să simți orice!

joi, 9 noiembrie 2017

Fostul - frână în calea fericirii ei.

Singurul lucru cu adevărat deranjant la unele mame singure este fantoma fostului. 
La cele mai multe ea este omniprezentă zilnic și nici nu vor scăpa cu adevărat vreodată de mirajul ei. Câtorva le și place, asta le hrănește orgoliul.

miercuri, 8 noiembrie 2017

Frosa Anda, babă tânără

Părinții îi spuneau Veta, probabil de la Elisabeta. Sau Cati, de la Ecaterina. Sau alt diminutiv similar care mie îmi sună a mamaie, dar ea s-a obișnuit din fașă cu diminutivul ăsta și așa a rămas și azi.

marți, 7 noiembrie 2017

Alegeri înțelepte, la vremea lor.




Cât timp o curtau bărbați bine și oarecum tineri, mulți ani astfel irosiți în al doilea și al treilea deceniu de viață, ea era mândră, pretențioasă, selectivă. Băieții au spus ”mulțumesc!”, s-au spălat și duși au fost. Dacă ar fi fost înțeleaptă ar fi ales pe termen lung, nu doar să aibă burta și curul pline azi.

luni, 6 noiembrie 2017

Tiranul de Tata

Ca să-l rănesc, ce plăcere teribilă aveam s-o fac, îi spuneam deseori tatălui meu sperând să-l umilesc, să-l înjosesc:

- M-am descurcat în viață chiar și fără ajutorul tău! Un capăt de ață n-am primit niciodată de la tine! Tot ce-am făcut am făcut prin forțe proprii!

duminică, 5 noiembrie 2017

Zâmbitoare, veselă, pasională.

Poate că de multe ori este mult mai bine și suficient să ai o femeie mai mereu zâmbitoare și deseori veselă. Asta poate fi tot ce ai nevoie în momentele grele: o figură binedispusă și pozitivă care să-ți spună încrezătoare pe deplin, surâzând ca o iapă și țopăind ca o veveriță doar atât:

sâmbătă, 4 noiembrie 2017

Țară scăpată în latrină

România este astăzi asemenea unui telefon de fițe, scump, de ultimă generație și cu multe resurse interne plus documente și informații salvate sau ascunse pe hard, dar scăpat dintr-o neatenție într-o hazna. De exemplu, în haznaua unei colonii de muncă forțată din Gulag, Arhipelagul Gulag, de pe Kolâma, știi tu - model Soljenițîn.

Ce este de făcut în momentul ăsta, când vezi țara căzută în căcați?

vineri, 3 noiembrie 2017

Toți sunt ”ocupați” și au bani.

Mulți au averi și nu prea știu ce să facă mai repede cu ele. Nu profită de o abundență și nici nu trăiesc liniștiți. Au bani mulți sau mai puțini, posesiuni nenumărate, unii au credite cum am eu tricouri sau ciorapi, majoritatea epatează grosier și cei mai mulți sunt ostentativi și pe rețelele de socializare și în viața reală, dar au și griji, și dureri de tot felul, și buze sau zile fripte. 
Deși sunt bogați sau avuți pe dinafară, din păcate, sunt săraci lipiți pământului pe dinăuntru. Dar nimeni n-are curajul să le-o spună, iar ei singuri nu-și vor dar seama niciodată înainte de niște probleme grave și iremediabile.

joi, 2 noiembrie 2017

El și ea, tango etern?

Lui îi place de ea, ea are grijă răbdătoare de ceva vreme de el. Știu că este doar pentru un scurt timp, așa-s toate trecătoare, e ok.

Dar și mie îmi plac și austeritatea, simplitatea, solitudinea. 
Mă mulțumesc și cu mai puțin, mereu. Fug de aglomerație, mulțimi, zgomote nenaturale. Eu sunt un cățel liber, cu zgarda-n clin, fug degrabă, ușor revin.
Ea are nevoie de lux, de prieteni mulți în jurul ei, de un confort material pe care el nu își permite să-l propună nimănui, nici măcar lui. Ei îi plac molul, ieşirile cu fetele, tagurile pe fb și are multiple obligații morale și ceva datorii sentimentale.

vineri, 27 octombrie 2017

Să stăm locului ca oamenii. Amândoi!

Am vorbit de dimineață la telefon, Doamne!, ce repede a trecut și vara asta, ieri te cuibăreai reîndrăgostită lângă mine, în brațele mele. Am realizat în acele zile mirifice petrecute împreună, ce imensă surpriză! să vii tu să mă verifici și/sau să mă împaci, că prefer o relație liniștită și calmă, caldă, perfect previzibilă, liniară. 
Eu n-am să mă plictisesc, niciodată nu m-au plictisit confortul și liniștea, tu trebuie să te gândești bine la ce vrei și dacă nu te va sufoca rutina mea.
Asta ar putea fi un semn de bătrânețe, faptul că-mi doresc ceva plat și sedativ în relație, eu îl accept și-l așteptam demult, dar vreau să știi că nu mai am puterea de a suporta șocurile amoroase tinerești, piscurile sau apexurile abisale în tornada de sentimente. Nici măcar simplele volte nu-mi mai sunt deloc dragi. 
Am îmbătrânit, știu! Poți trăi cu bătrânețea mea?

sâmbătă, 21 octombrie 2017

Retragere, liniște, încetinire - zâmbet!

Cred că te poți apropia de liniște și de pace pe interior doar după ce la exterior tratezi hainele ce pe niște simple acoperitori protectoare și ca pe niște obiecte strict utile. Cred că și cu majoritatea încălțărilor e bine să procedezi la fel și cu mulți dintre ”prietenii” tăi așișderea.
Nu valoarea lor, nici sclipiciul siglei, nici ultimile modele sau mode nu-ți vor aduce niciodată zâmbetul calm și liniștit pe fățuca ta mică și drăgălașă.
Dimpotrivă!
Dar tu știi mai bine ce-ți face bine, nu te învăț eu.

Extrage-te, izolează-te, separă-te, dacă vrei să te vezi, să te cunoști, să te ridici, să te recunoști. Te poți reîntoarce mai târziu în turmă, ea nu pleacă nicăieri niciodată - tocmai asta este și problema!, și nici nu se dizolvă gloata din care ai scăpat.

joi, 19 octombrie 2017

Oricât te zbați, partea e deoparte.

Nu-ți fie teamă, fii liniștită!
Cine a avut va mai avea, cine a fost va mai fi (iubit(ă) de cea/cel pe care o iubește sau o va iubi liniștit(ă))!

Să ne aducem liniștiți aminte că niciuna dintre domnișoarele pe care le-ai agățat tu cu intenție declarată, vae phalus nostrum!, adică pentru care ai depus efort ca să le cucerești, n-au fost nici ceea ce credeai tu până la coadă și nici n-au rămas prea mult în viața ta, nu au adus nimic nou sau bun pe termen mediu și lung. Au fost ”cucerite”, ce noroc!, dar au venit și au plecat ca și cum n-ar fi existat niciodată.

În schimb, cele trei femei importante din suflețelul tău, din ultimii douăzeci de ani, au venit ele, singurele, exact atunci când trebuia, îngerește.

duminică, 15 octombrie 2017

Pizdacostă? Hhmmm!

Pizdanucostă!, dar deși este evident, sunt nevoit să detaliez o poveste pentru fetișcane.

O fetiță de vreo treizeci de ani, subțireanu rău-rău, dar cu mofturi complet nejustificate, face afirmația aceasta, cu subînțeles – normal!, unui bărbat de zahăr, cuminte, civilizat și alb, care o dorea și cu care visa frumos și naiv la o relație completă:

”Pizda costă!”

Eu i-aș fi răspuns pe loc duduii, în stilul meu, vocal sunt mai concis și mai percutant decât în scris, dar el a preferat să roșească și să se retragă un pas, n-a plecat pe fentă - nu-i deloc prost, a mai dat niște târcoale cu speranță, deșartă. 
Scriu eu acum, delicat și discret, cu mult bun simț, ceea ce i-aș fi spus fufei ieftine direct în față. De ce mie nu-mi spune niciuna în față că pizda costă?!?

Simplu fapt că ea s-a rezumat și valorizat ca fiind doar o pizdă, și aici ea are perfectă dreptate!, și aia pe bani (cum se numesc acele femei care-și vând trupul?) arată că nimic altceva mai mult și mai bun n-are de oferit. În mod normal băiatul de zahăr de calitate ar fi trebuit să înțeleagă asta mai repede, dar iertatul tata nu se găsește pe toate drumurile, e în pământ acum, ca să facă mentorat cu toți băieții. Iar eu scriu aici, cât o mai scriu și eu.

Precizez că nici mie nu-mi place cuvântul acesta, "pizdă", prefer oricând dodoaşca, dar uneori e mai bine să mergem după cuvintele fetițelor pentru a fi mai naturali, aşa cum sunt ele.

Nu consider că este o afirmație neapărat complet falsă, ”Pizda costă!”, e doar o utopie, o eroare, un accident, dar sigur conține cel puțin 3+2, cinci, greșeli mari. 
Am să detaliez care sunt acestea sau, mai bine, cum ar fi fost mai onestă și mai cuprinzătoare această afirmație de mai sus a necoaptei deținătoare ilegală de vagin.

Ok, iată precizările mele, pe scurt:

sâmbătă, 14 octombrie 2017

Femeia și bărbatul, acțiune sau nimic.

De ce uneori femeile sunt bune și iertătoare cu cei ce le-au rănit și umilit și rele și necruțătoare cu cei ce le mângâie, protejează, ajută? De ce?

Poate că de aceea la nudism se bronzează singură, neînsoțită, cea care are pe cineva care s-o vadă goală, uniform mângâiată de Soare, și acasă, la el sau, mai ales, la ea.

Femeia, dacă vrea să fie liniștită și mulțumită, trebuie să aprecieze zâmbind și să răsplătească cu mărinimie, mai mult ca orice altceva, discreția, sinceritatea abruptă, loialitatea certificată peste ani. În nici un caz nu coaja, nu ambalajul, astea trec și nu o ajută cu nimic pe termen lung, dimpotrivă.

vineri, 13 octombrie 2017

Creditul și fericirea, timpul liber și zâmbetul.

Motto:
”Robor-ul, cât e robor-ul? Să se dea câte una ca să ajung la tot poporul.”

De cele mai multe ori răbdarea, liniștea, zâmbetul relaxat seamănă cu un credit bancar.

miercuri, 11 octombrie 2017

Ciudații la dubioși trag și invers?

- Toți ciudații și dubioșii trag de mine. N-am parte decât de dobitoci și porci și proști.
- Ce vorbești?!? Ciudați? Nu mai spune! Dubioși? Chiar așa?
- Da, chiar așa! Ce te miri? E o surpriză pentru tine?
- Nu, nu mă mir. Nu-i nici o surpriză pentru mine. Mă miră, însă, surprinderea ta.
- Cum adică? Ce vrei să spui cu astea?

luni, 9 octombrie 2017

Copiii, bunicii infantili și smartfoanele nenorocite.

Statul pe telefon, tabletă, calculator și alte dispozitive deștepte cu ecrane luminoase, mai mult decât strictul necesar și util, este boală curată - fizică și psihică, alienare, dezastru pe termen mediu și lung. Dar s-ar putea ca eu să greșesc, n-ar fi prima oară. 

Sau s-ar putea să am dreptate, nici nu mai contează, eu oricum nu stau pe dispozitivele respective și petrec timp suficient în locuri verzi, regenerative. Ceea ce spun și copiilor de pe lângă mine, ăsta-i drumul pe care îi îndrum: cât mai puțin stat cu ochii beliți în nenorocirile alea de ecrane! 
Din ecranele alea puține lucruri bune vor veni, marea majoritate vor fi rele și foarte nocive.

Că avem din ce în ce mai mulți copii blocați cu năsucurile în telefoane este grav și intolerabil. Nu-i doar nesănătos, este de-a dreptul mutilant, dar nimeni nu vede asta azi. Și pe nimeni nu interesează.

duminică, 8 octombrie 2017

Un mix bun, cu de toate.

Până nu vezi în ea pe mama, sora, prietena cea mai bună, bunica și confidenta ta, toate la un loc, în doze diferite, fii sigur că nu va fi niciodată pe termen lung nici iubita, nici amanta, nici femeia vieții tale. Eu așa cred, dar s-ar putea să greșesc. Sau nu!

sâmbătă, 7 octombrie 2017

Fericirea nu-i afară, e în tine.

Față: Fericirea e pe verso!
Verso: Fericirea e pe verso!

Decenii de-a rândul credea că raiul este undeva pe o insulă din Grecia, la malul mării. Experimentase fericirea a zece zile de extaz adolescentin, pur și rudimentar, undeva pe acolo și visul lui ăsta era la treizeci de ani: să vândă tot și să se mute în proximitatea apei calde. 

vineri, 6 octombrie 2017

joi, 5 octombrie 2017

Tu chiar ești... piți?

Ai vocabular de pițipoancă.
Scrii ca o pițipoancă.

Te îmbraci ca o pițipoancă.
Te boiești ca o pițipoancă.
Te comporți ca o pițipoancă.

miercuri, 4 octombrie 2017

Bărbatul și femeia, variația și fericirea.

Demult credeam că viața frumoasă a unui bărbat sănătos și fericit arată ca steagul Germaniei fluturat frenetic: brunetă, blondă, roșcată; brunetă, blondă, roșcată; brunetă, blondă, roșcată...

duminică, 1 octombrie 2017

Mamă bună, blândă, înțelegătoare, caut tată.

Doamne, este incredibil cât de aproape pot trece uneori doi bărbați, unul pe lângă celălalt, și să nu știe amândoi că se încarcă cu energie din aceeași priză.

miercuri, 27 septembrie 2017

Totul sau nimic!

Toată lumea visează bani mulți fără muncă, iubire fără implicare și nici o adaptare, dar și pace fără război ori negociere sau măcar o luptă dreaptă ori crâncenă. Unii ar vrea să și mănânce fără să se îngrașe sau să fută fără să se atingă sau murdărească. 
Cum plm?!?
Nu există așa ceva, sau dacă există nu merită nici un cent și nici o atenție.

vineri, 22 septembrie 2017

Blue, sunt fascinată de tine!

E ok că nu mă plac prietenele tale. Ăsta-i un semn bun.

Va trebui ca tu să fii mai atentă și mai convinsă că ai ales bine și că fericirea ta e pe mâini bune. Poți face verificările de care ai nevoie. Chiar te rog! Deși n-ar trebui să-ți spună nimeni pe cine iubești sau cu cine ar fi mai bine să-ți petreci scurta viață fericită, astea ar trebui să le simți. Dacă nu le simți, asta e, nu le simți. Dar e păcat, înseamnă că s-a terminat.

De cele mai multe ori criticile nejustificate și neargumentate ale celor apropiați miros a invidie. Prietenii și prietenele ar trebui să te susțină pe un drum luminos, vesel, ușor și pe care tu ești fericită, dar de multe ori nu suntem atenți la ce-i mai bine pentru noi și punem prea multă bază și atenție în exterior în loc de interior.

joi, 14 septembrie 2017

Femeia împlinită

Este adevărat că în ziua de azi cam orice femeie poate avea mulți bani, o avere bunicică, prietene multe și bune, o carieră impozantă, o grămadă de admiratori care-i dau zilnic târcoale și-i ridică astfel moralul, plus zeci de puli variate anual, eventual o familie ”frumoasă” și chiar doi-trei copii. Forța pe care o afișează victorioasă, având din toate cele de mai sus, le masculinizează cumva, mie așa mi se pare, dar s-ar putea să greșesc. Sau s-ar putea să nu. Tu știi mai bine decât mine.

luni, 11 septembrie 2017

Ultimul Ilanlâk sept 2017

 Vama Veche, duminică, 41 august 2017

De ce plâng singure tinerele drăguțele în Vamă dimineața imediat după răsăritul fabulos?
De ce erau trei la distanță de zece metri una de cealaltă și plângeau oarecum sincron?
De ce?

P.S.:
Plânsul e ca ciclul? Se reglează și aliniază de la una la alta dacă petrec timp mai mult împreună sau împart același bărbat sau durere?

De ce?
Azi, 42 august, Ilanlâk:

duminică, 10 septembrie 2017

Viața merge mult-mult mai departe de un partener.

Să mă iubesc pe mine însumi este o victorie și primul pas necesar, da!, dar și tu să te iubești mai întâi pe tine, astea două, amândouă, să fie debutul nostru, eu cu tu, înainte de ”noi”.
Apoi și eu te voi iubi furibund și pasional și pe tine, iar tot ce-mi doresc și-ți urez și ție este: statornică să fie înțelegerea noastră reciprocă și temeinică fundația încrederii! Va avea timp iubirea să ne copleșească mai apoi.

vineri, 8 septembrie 2017

Marea e primitoare, tu să știi ce vrei!

Capul ei, cu frizura tunsă modern, ”bob de orez” cred că se numește, se mișca ritmic în sus și în jos și păru-i zbura ușor. Nu i se vedea corpul gol decât până la piept, și el adolescentin, dealul protector o camufla parțial. De la distanță părea că face sport, squaturi, dar mai apoi a apărut în tabloul matinal și torsul celui de-al doilea, care era bine amețit și nesigur pe țintă, umplându-i într-un final fericit și gura veselă și dornică.

vineri, 1 septembrie 2017

Doamne-Doamne nu m-a lăsat NICIODATĂ la greu!

Doamne-Doamne nu m-a lăsat absolut NICIODATĂ când am avut nevoie de el.

În cele mai grele momente și în fața celor mai dificile decizii EL m-a luat de o aripioară și m-a trecut peste hăul înfricoșător sau mi-a eliminat pistele false lăsându-mi la dispoziție și totală supunere doar cea mai bună, pentru mine, la acel moment, dintre soluții.

duminică, 27 august 2017

Dușmanii nu s-au iubit niciodată în trecut!

Dacă nu mai suntem iubiți, și asta e ok!, n-ar trebui să se moară din atâta lucru, e frumos și civilizat să rămânem măcar prieteni.


Dacă nu putem rămâne prieteni, nici asta nu-i bai, măcar să nu devenim dușmani. 
Asta ar fi cu adevărat o veste rea, groaznică!, să devenim dușmani după ce am avut o relație pe care o credeam perfectă în căpșoarele noastre, e o veste cumplită, ne-ar arăta ceva urât despre noi din trecut.

joi, 24 august 2017

Cum ar fi?

Cum ar fi să (re)devin cuminte? Da, cuminte și inocent ca un copil.

Cum ar fi să nu mă mai atragă pizda precum cașcavalul pe șoricel? 

duminică, 20 august 2017

Previziuni din august 2017 pentru 2020-2022

Eram supărat anul trecut că poporul român a votat în majoritatea lui, peste 60%, cu psdalde și că măsurile guvernamentale sunt departe de ce ar trebui făcut în țara asta năpăstuită și condusă de hoți, incompetenți, curve, târșeloși, șulfe și mulți-mulți civili nevinovați. Singurul gând al coaliției este să-și scape pielea de pușcărie, dar și mulți din opoziție sunt mână în mână cu ei. Opoziția, am tot scris asta, este doar un psd mai prost. Mult mai prost.

Dar o vorbă deșteaptă bătrânească spune că Dumnezeu nu dă nimănui mai mult decât poate duce și chiar dă fiecăruia ceea ce are nevoie sau merită la acel moment. Am obosit să tot scriu împotriva așteptărilor și dorințelor celor mai mulți și cu ochii larg și ferm închiși, așa că acum nu fac decât să-mi scriu mie, ca un selfie, ceea ce mă hrănește și-mi dă putere să merg mai departe pe drumul meu.

Fiecare are exact cât își permite și va trăit fix cum și-a așternut. Nu va primi nici mai mult, dar nici mai puțin decât merită. 
”După suflet, maică, după suflet!” 
Nu există rețete magice, totul este arhicunoscut, la îndemână, la discreție. Cei liberi trăiesc liberi, orbii vor orbecăi. Nimic nou sub Soare, puțini se iluminează și înmagazinează informațiile omniprezente.

M-a necăjit puțin naivitatea celor apropiați, și prieteni și rude, la demonstrațiile din iarnă când cu OUG13. Dar mi-a trecut repede aducându-mi aminte de proverbul cu lupul care mănâncă de pe unde aleargă.  
Despre manevra cu Oug-ul am scris detaliat la momentul respectiv, mult înainte ca ața albă să iasă peste tiv, dar puțini (mă) citesc. Poate că este mai bine așa, fiecare știe ce-i bun pentru ea/el. Nu trebuie să mâncăm toți pâine, unii sunt sortiți cozonacului.

Nu îndreptăm noi acum cocoșații, e prea târziu, încă o generație naivă a pierdut lupta, alegând să rămână sclavi obedienți unor proști și incompetenți hoți, foști securiști sau membri apropiați ai aparatului, așa cum au ratat zâmbitori și generația părinților noștri, la fel de neatenți și aroganți și ignoranți.

Măririle de salarii la bugetari și ale pensiilor trebuiau făcute, de ani de zile, dar cred că era mai bine dacă erau corelate cu alte măsuri economice pentru a nu fi doar populiste și pentru a face cu adevărat bine oamenilor pe termen lung și a aduce bunăstare celor ce produc bucuri sau servicii, nu doar trântorilor și sinecuriștilor.

Las rândurile acestea aici, ne vom uita la ele peste vreo doi sau trei ani, adică prin 2019-2020. Să fiu sănătos până atunci și după, și voi pe lângă mine, și să recitim împreună ce-am scris în timp ce mângâiem pisici docile, cremuite, bronzate uniform, blânde și înțelegătoare, Doamne ajută!!!:

sâmbătă, 19 august 2017

”Nu știu cum să fac.”

Piatra degrabă învârtitoare, care se tot rostogolește fără cap și plan, după cum o strigă unii și alții încolo și încoace, nici nu prinde mușchi sau scoici și nici nu-și păstrează forma și savoarea originale. I se pilesc toate colțurile ce-i dădeau unicitate, devine rotunjoară și agreabilă peste tot mediului înconjurător, în general străinilor ce nu intră în detalii, dar își pierde din farmecul aparte, curând, tot învârtindu-se de colo-colo și nu se va mai deosebi prea tare de celelalte.

vineri, 18 august 2017

Uleiul de pe tine este statuia ta.

Poate că este de preferat confortul și căldura constante în gregaritatea interioarelor grupurilor: în familie, clan, prieteni, fie ei buni sau mulți, echipă sportivă sau artistică, categorie profesională, cerc confesional, etc. Fiecare este în locul și poziția care i se potrivește și care-l definește la acel moment. Nici mai sus, nici mai jos!

Tot timpul sâmburele de pepene s-a potrivit în pepene, oaia în mijlocul stânii. Niciodată o capră nu va fi bine văzută și nici nu scapă vie dintre tigri. N-are cum! N-are nici o șansă. Caprele râioase trebuie să țină coada sus, dar vor rămâne sus pe dealuri, la grămadă cu celelalte încornorate, nimeni dintre feline nu le va apropia.

luni, 14 august 2017

Glezna și scorburile, iertarea și uitarea.

Nu (mai) sunt gelos, nu (mai) am nici măcar curiozități de a verifica unde și cu cine își petrece ”iubirea vieții mele” timpul când nu este cu mine. Nu este ceva care să mă pasioneze sau consume.
Nu mă interesează! 
Dacă se întoarce la mine mai târziu și este tot bună, blândă, iubitoare, răbdătoare, liniștită, zâmbitoare, blândă, înțelegătoare și tolerantă, așa cum era de dimineață când a plecat de lângă mine, poate să vină seara sau noaptea ori dimineața următoare și din trei puli deodată.
Pe mine nu mă afectează, dacă ea asta își dorește sau are nevoie, eu nu vreau să știu de unde-și procură energia și scânteia care-o țin fabuloasă în viață. Cât timp este veselă și jucăușă cu mine nu am de ce să mă plâng și o susțin în orice proiect o pasionează, chiar dacă nu sunt elementul central.
Îi doresc să fie sănătoasă, norocoasă și fericită în continuare lângă cine vrea mușchiul ei!

luni, 7 august 2017

Adio telefon smart! Adio!

Săptămânile trecute mi-a murit telefonul. Avea niște anișori, dăduse mici semne că-i vremea să-l schimb, dar mă atașasem de el și am tot lungit-o. Într-o zi pe plajă, dis de dimineața, era vreo 08.00 deja, în timp ce o domnișoară, cu un câine alb, se holba la melcul meu, telefonul s-a blocat brusc și apoi s-a închis definitiv deși avea 87% baterie. L-am pus la reîncărcat mai spre seară, i-am tot scos și repus bateria, i-am pus altă baterie, dar nimic nu l-a mai convins să repornească vreodată. I s-a ars sursa, aveam să aflu mai târziu, și nimic nu se mai putea face pentru a fi resuscitat.

marți, 1 august 2017

Ilanlâk (Vama veche) ❤!

M-am îndrăgostit de Ilanlâk acum vreo douăzeci de ani. Atunci eram cu prietena mea la Neptun, cazați la un hotel de două stele, cu apă caldă, paturi bune, bonuri valorice pentru toate mesele la restaurant. O luam lipa-lipa printre lacuri și ajungeam pe celebra plajă din dreptul vestitelor steaguri. Între 1997 și 2002, Neptun și Olimp, unde-mi făceam concediile de două-trei săptămâni, erau în vogă, un fel de Mamaia de astăzi, Mamaia care la acea vreme era o stațiune pentru pensionarii modești și familiile cu copii mici. Și azi Mamaia e la fel, doar că acum merg doar bunicii bogați cu nepoatele flămânde și disperate să-și facă și ele un rost în viață mai repede și mai ușor.

Prietena mea avea prietena ei cea mai bună venită la mare câteva zile cu cortul în Vamă. Auzisem atunci prima oară că se poate merge la mare și cu cortul. 
Am întrebat unde se spală. 
Am întrebat unde au toaleta. 
Am întrebat cum se iubesc ei în cort. 
Despre mâncare știam că au plecat cu un rucsac plin cu conserve, eugenii, fierbător și din Vamă își luau doar pâinea, apa și ceva legume de la puținele magazine din sat sau fructe de la vânzătorii ambulanți. Nu-mi închipuiam cum pot oameni asemenea mie să meargă și să se și simtă bine la mare cu cortul. Aveam sub douăzeci de ani pe atunci, au fost multe pe care le-am învățat sau asupra cărora am deschis ochii cu stupoare sau bucurie. De fiecare dată când reveneam în Ilanlâk, chiar și pentru câteva ore, eu fiind cazat în celelalte stațiuni din nord, ceva mă atrăgea și fascina în același timp.
Apoi a început euforia cu mersul în Grecia, cu zone și plaje fabuloase, pe multele și întinsele virgine, unde puteai face orice nud, absolut orice!, pentru că erai doar tu cu iubita și nimeni altcineva în rază de mulți kilometri. Dar s-a dus și atracția asta curând.

Am început să vin în Vamă mai des după ce am abandonat goana nebună. Cam acum vreo opt-nouă ani. Mai întâi sporadic, câte o zi sau două, apoi în anii următori câte un weekend - două pe an, iar la un moment dat m-a dus o rockăriță la aniversarea unei prietene de-ale ei, născută în aceeași zi cu mine, la un concert Cargo și abia atunci m-am atașat mai serios de atmosfera de acolo. 

joi, 27 iulie 2017

”21” - ultimele rânduri. ❤!

Nu scriu acum toate acestea din cauza lui ”21”. Nici acea ființă minunată nu este motivul pentru care scriu. Am scris mult înainte de ea și scriu în continuare. Știi de ce scriu, da?

”21” este istorie, aparține trecutului, dar poate fi bază, fundament, pentru altceva mult mai frumos. Rămâne ca timpul să arate dacă am avut dreptate.
Ea este doar un exemplu excelent de fericire din viața mea, un om potrivit venit la momentul potrivit, dar care aparține trecutului și altuia, acum și deocamdată.
Eu scriu acum către mine. 
Către cel care a deschis cu greu ochii doar spre patruzeci de ani și care a început să revadă frumusețea vieții abia când a încetat să mai judece oameni și să anticipeze viitorul. (Doamne, de ce este atât de complicat/greu să fii bun și blând cu tine însuți/însăți?) 
Către cel care s-a întors cu arme și bagaje înapoi la el, spre interiorul lui și poate ăsta este un prim rezultat fabulos al ei și al lui ”21” și pentru care îi voi fi dator o bună perioadă.

”21” (din 16 septembrie 2016)

Pe un douăzecișiunu ne-am iubit prima oară. Demult, tare demult.

miercuri, 26 iulie 2017

Schimbările de profunzime. 21❤!

Chiar nu contează unde ești tu și nici de unde crezi că vii sau provii. N-are nici cea mai mică importanță unde-s acum eu și nici încotro mă îndrept și cu ce viteză.
Util, binecuvântat și generator de fericire ar fi să găsim amândoi azi, nu mâine, un limbaj calm comun, să descoperim un loc minunat de regăsire la întâlnire, să purtăm o vreme aceeași armură și să fluturăm îmbrăcându-ne de același steag, să trecem de mână peste aceeași punte împingând aceeași piatră de încercare. Știu că nu-i ușoară niciuna, dar fie și măcar că împărțim zâmbitori și relaxați o perioadă același așternut răcoros, vaporos, și tot ar fi o mare realizare.
Nu-s mulți care să se poată lăuda cu astea, așa mici și nesemnificative cum par.

marți, 25 iulie 2017

Trăiește sau viețuiește? ❤!

Rău nu este să munceşti degeaba sau pe bani mici. 
Majoritatea asta facem, inclusiv cei din top management cu zeci de mii pe lună. Ne vindem timpul, creierul, trupul, sănătatea, libertatea, viitorul. 

duminică, 23 iulie 2017

Nu risipi iubirea! E așa de rară...❤!

Când iubești pe cineva, dar doar atunci când iubești cu adevărat, nu condiționat, nu-i ceri nimic, nu-l rogi nimic, nu vrei nimic precis de la el.
Când într-adevăr iubești pe cineva, după ce ai depășit perfida fază inițială a îndrăgostirii, ai doar câteva gânduri față de el: cum să-i dai, cum să-l ajuți, cum să-i oferi plăcere sau altele, cum să-i aduci zâmbetul pe fățuca lui, cum să-l susții mai bine în proiectele lui, cum să-l faci mai fericit, pentru că fericirea lui te umple și pe tine de fericire, e ca-ntr-o clepsidră, din prea plinul meu de iubire îți dau ție și tu-mi vei returna negreșit, n-ai cum altfel.
Când iubești primul instinct este să dăruiești, puține cer banii înainte.

sâmbătă, 22 iulie 2017

Iubește acum, nu-ți eu spun cum. Tu știi mai bine!❤!

O dovadă de iubire este şi atunci când accepți rana făcută de celălalt.
Îmbătrânesc?

Una este să faci schimbări majore în stilul tău de viață pentru a-ți fi mai ușor, mai bine.
Cu totul alta este să întroduci modificări de substanță și de durată în viața ta nouă.
Cele mai fericite modele de viitor apar, în general, doar după mirificele, dar dureroasele – uneori, schimbări de paradigmă. Adică atunci când lași trecutul mâlos și oamenii din urmă în urmă și tu mergi mai departe fără să te mai uiți vreodată înapoi, după ce ai lepădat și toate hainele vechi de pe tine și ai mai și mers la nudul gol o perioadă. O lungă perioadă, pentru că zâmbetul relaxat este valoros doar atunci când este pe termen lung. Și, mai ales, la locul potrivit și în momentul potrivit.

Locul tău este acolo unde-ți găsești locul. Sau liniștea ori zâmbetul. Dacă nu ți le găsești acolo unde ești acum, s-ar putea să stai unde nu-ți priește și să pierzi vremea, sănătatea, banii.
(...)

Eu simt că-i mai bine să te fut cu multă plăcere azi și poate peste șase luni te voi și iubi, dacă asta într-adevăr îți dorești și dacă ai răbdare să construiești.
Dacă TREBUIE să te iubesc azi, și pentru că asta-i dorința ta de a-mi forța mâna și natura osului la comandă, atunci trebuie să știi că sigur, dar absolut SIGUR!, în maxim șase zile se poate să te voi fi uitat demult și definitiv.
Tu ești șefa, tu știi ce-i mai bine pentru tine, tu ești femeia și faci ce-i mai bine pentru noi, am totală încredere în tine și în deciziile și alegerile tale.

vineri, 21 iulie 2017

Maturitatea e jucăușă, sănătatea e după zâmbet. ❤!

Infantilism este abia atunci când uiți de copilul din tine. Când, de fapt, te uiți pe tine și începi să te stingi. Şi suferi cumplit în tine, nu trebuie să-mi spui nimic, văd totul pe fața ta "serioasă", dar palidă, și în ochii tăi încercănați și tulburi deseori. Și buzele tale îmi zugrăvesc ariditatea ce te cuprinde. Nici nu vreau să mă gândesc cum sângerezi pe interior. Mă doare şi pe mine durerea ta cruntă şi mută, dar nu poți, nici nu-i bine, ajuta un om care nu cere ajutor și care nu se ajută mai întâi singur.
Jocul şi joaca scot liniştea şi zâmbetul din cotloanele prăfuite ale devenirii unui om "realizat". 
Matur devii doar când reînveți să fii jucăuşă. 
Să te uiți curioasă ca un copil inocent în tine și apoi să citești mereu mai jos și în spatele rândurilor sau a semenilor este un mare pas înainte. Spre ce vrei tu, copile!

joi, 20 iulie 2017

Mai facem o dată socoteala?❤! Ne sfătuim și noi, împreună?

Da, te poți sfătui și separat, toată lumea o face. Împreună e mai greu și asta se vede pe chipurile multora zi de zi, pe stradă, la birou, acasă.

O rugam mereu să stăm de vorbă despre diverse care mi se păreau mie importante, pentru noi doi. Cele mai multe erau importante doar pentru mine, dar dacă eu eram liniștit și fericit, nu era și ea cu mine pe aceeași cale zâmbitoare?
De fapt, eu doream să luăm decizii împreună, mă săturasem să tot iau decizii de unul singur și în chestiuni de care ne loveam împreună sau beneficiam la comun.
Într-un cuplu, dacă doresc cei doi, sau trei... :-) , să aibă cale bătută și liniștită înainte, este bine și necesar să ia decizii împreună, bine discutate și argumentate de ambele părți, indiferent de pozițiile inerent divergente uneori.
Pentru că dacă el, sau ea, ia mereu decizii pe cont propriu, singur, în ambele finalități personale este rău pentru relația lor: dacă iese în general rău cu deciziile lui, va spune că n-a avut cu cine să se sfătuiască și să se consulte ca să evite greșeala sau eroarea, dar dacă iese în general bine, și este foarte probabil să se întâmple așa de cele mai multe ori, s-ar putea gândi că nici n-are nevoie de ea alături, poate fi oricare alta sau chiar altele. De ce doar una, când pot fi trei? De ce trei și nu cinci?

miercuri, 19 iulie 2017

Mij. Dodoașcă. Pzd. ❤!

Cred că unul dintre criteriile cele mai performante prin care poate fi apreciată calitatea unei femei este compus din numărul de zâmbete și din nivelul de relaxare ale bărbatului (bărbaților) din viața ei. 

Pentru că orice casă bună are o fundație bună. Iar liniștea și încrederea vin abia după o bună comunicare. Iar ea va veni negreşit purtând mereu roadele, frumusețea şi liniştea pe care le-ai plantat cu două sezoane mai devreme, fie ele decade sau decenii. Dar ea este baza, comunicarea, în special cea onestă și completă. Nu poți avea comunicare fără apropiere și nici apropiere fără intimitate. Iar din intimitate abia poți începe să construiești ceva. Nu poți săpa fundația casei din Constanța în centrul Timișoarei. Lupul de pe unde aleargă, de acolo mănâncă.
Gizăs!

Curajos și fericit este omul îndrăgostit inoportun și nepotrivit. Vai de cel care nu și-a pierdut niciodată capul. Sărăcia absolută nu e când n-ai ce să mănânci nimic-nimic, ci când n-are nici cine te mângâia și nici cine să-ți zâmbească pe stomacul gol. Bogăția deplină și suficientă e atunci când ai făcut multe prostii îndrăgostită-oarbă și nu regreți nimic având un zâmbet lung și tâmp pe față, dar pe care nimeni nu ți-l înțelege și tu nici n-ai nevoie ca lumea să-ți afle sursa fericirii.

Mijul este un barometru. Mijul îți arată nivelul la care ai ajuns și te reprezintă ca bărbat. Te uiți la mijul tău și te vezi ca-ntr-o oglindă. Dacă ea e curată și bine mirositoare tot așa este și sufletul tău. Dacă ea este liniștită și bucuroasă să dăruiască iubire tot așa îți va fi și mintea ta, bărbate. Uită-te-n mij și acolo îți vei vedea clar viitorul. Acolo scrie tot ce ai nevoie să știi, nu-ți trebuie nici un alt plan. Singura linie pe care trebuie s-o urmărești și care te poate ghida cel mai corect și mai ușor spre liniște și pace este cea care unește mijlocul pubisului cu fleacul.

Dar alegerile trebuie făcute din timp. O pregătire este necesar să faci. Nu poți intra neîncălzit într-o competiție. Există un moment potrivit pentru orice, vei ști tu care-i acela. Oricum, cu zece secunde înainte de intrare şi în primul minut de după, este indicat să nu faci şi să nu accepți nici o promisiune.

marți, 18 iulie 2017

Mai puțin e mai bine! ❤! (#21)

Știu că-i este greu să se descurce cu bani mai puțini celui ce puțini și mici bănuți are sau chiar deloc deseori. Vai de acela, vai de ea! Dar măcar este obișnuită cu greul și trece mai ușor peste hău prin experiența adaptării ritualice zilnice.

Dar uneori mult mai greu îi este să se descurce cu mai puțin celui ce are suficient sau prea mult deseori și nu vede excesul sau prea plinul extenuant invizibil cu ochii. Ar putea vedea cu sufletul dacă l-ar avea deschis. Dar câți știm că avem și un suflet și că mai întâi de el trebuie să avem grijă...?

Cu adevărat vai! de aceștia din urmă pentru că nu simt și nu înțeleg favoarea ce li s-a făcut ca să aibă din destul. Și vai! de ei că nu se menajează și nu chivernisesc și nu drămuiesc ca să le fie bine și mai târziu când favorurile, ca și târcoalele, poate că se vor sfârși.

Suntem gregari prin excelență, cei mai mulți dintre noi, ne place să ne adunăm cât mai asemănători într-un loc, ne simțim bine înconjurați de alții - chiar dacă îi cunoaștem vag sau aproape deloc, ne temem să stăm o clipă doar cu noi înșine. Și când ne-am întâlnit așa mulți, cu asta începem - să ne plângem împreună de diverse, fiecare își aduce aportul la discuție, și uităm binele personal de care beneficiem într-un fel sau altul orișicare și uităm și să fim recunoscători pentru asta.

luni, 17 iulie 2017

Avem ceea ce știm să apreciem. ❤!

Este evidentă o segregare masivă a societății. Fiecare trage pentru el sau ai lui, puțini sunt cei care se mai gândesc la binele comun sau cel de perspectivă. Viitorul, ziua de poimâine, nu mai interesează majoritatea. Este foarte adevărat și că valoarea și liniștea le găsești printre și cu puțini, nu în mulțime. Iar băieții deștepți și fetele cu minte și cuminți caută fericirea în interior și în solitudine mai repede decât în gregaritate. Doar proștii se simt bine doar alături de alții pentru că viața lor se raportează la asimilarea și afinitatea cu grupul. Ei dacă rămân o oră cu ei înșiși, își dau seama că nu le face pielea doi bani și sufletul le este vraiște, dezorientat și dezrădăcinat, se sperie și îți caută alinarea în zăpăceala în care intră mintea lor îngustă întâlnindu-se și discutând platitudini cu alții asemenea lor. Atunci micimea lor se aplatizează cu media sterilității grupurilor frecventate.
Să rămâi singur sau solitar este un imens act de curaj. Dar, din păcate, cei mai mulți sunt doar niște simpli târșeloși și sclavi și în felul acesta îi conduc lejer și politicienii și corporațiile ce prosperă continuu în același timp cu sărăcirea spirituală, și deseori și materială, a maselor largi credule.

(...)

Poate că micile bucurii sunt subevaluate și chiar ignorate în tratamentul insomniilor, depresiilor post-despărțiri amoroase, supraponderabilității. Cred că ar trebui să dăm șanse mai mari uneori săruturi neașteptate, unor îmbrățișări din partea cuiva complet străin, unor strângeri puternice și scurte de mâini, unor pahare de apă chioară băute cu înghițituri mici, dar des, unor reprize de somn scurte în mijlocul zilei sau unor plimbări prelungi în parc, eventual pe marginea unei ape, cu ochii spălați de verdele crud și tare al ierbii proaspăt tunse și udate de ploaia ce cade poate chiar atunci.

(...)

Este clar că nu-i bine să judeci pe nimeni, asta-i treaba lui Doamne-Doamne, dar cineva trebuie să spună lucrurilor pe nume pentru că nu sunt chiar toate roz în viață și așa și trebuie să rămână. Lecțiile dure trebuie învățate, ele sunt trambulina noastră către fericire. Doar lingând sarea apreciem mai tare mierea.
Fiecare are crucea lui de dus, dar să constați cu durere că multe femei se irosesc în cupluri toxice nu cred că face rău nimănui, dimpotrivă. Cred că ar face puțin bine și ar aduce ceva lumină în întunericul perfect opac al vieții aparent roz al multor femei plângând amar în taină.
Dacă mai mulți și mai multe am vorbi constant, liniștit, și deschis despre asta poate că și ele, cele prinse în cleștele dubiului, ar căpăta mai mult curaj în luarea unor decizii tranșante la un moment dat.
Să te rupi de un dobitoc presupune un curaj imens și o voință constantă, ambele anesteziate de hățurile financiare, sociale și parentale ce se află de cele mai multe ori în brațele nevolnice ale bărbatului ce se crede, și de cele mai multe ori chiar așa și este, din păcate, stăpân peste muierea care a făcut implacabila greșeală să spună ”Da” la sfat și, altă mare greșeală, apoi și în fața preotului și a zeci sau chiar sute de rude și prieteni întărind și perpetuând în suferință imaginea ”familiei tradiționale”.

Invidia femeii slabe, neputincioasă sau fricoasă, nu cunoaşte margini față de zâmbetul liniştit şi mulțumit al celei curajoase ce a evadat din infernul surorilor ei.

duminică, 16 iulie 2017

Salut, sunt Gelu, am 40 și sunt un ratat!

M-am mulțumit cu puțin, cedând prea multe într-un timp prea scurt. N-am avut tărie să lupt mai mult când am dat de greu sau când am constatat că celor din jur trebuie să le fac bine cu forța. Am savurat victoriile mici, multe obținute cu cazne și pierderi imense, bătălii pe care nu mi le-am dorit, apoi n-am mai vrut să merg mai departe și să câștig războaiele. I-am lăsat pe alții să culeagă laurii, eu am stat în spatele frontului, susținându-l. Dar am ratat, trebuia să ies în față, să-mi arog meritele incontestabile, să împart eu prada cu mâna mea.

Au trecut douăzecișiopt de ani și observăm puține schimbări în bine la nivelul întregului popor. Este adevărat că libertatea ne-a fost redată, de toate felurile, dar nivelul de trai a rămas mediocru pentru cei mai mulți, corupția a cancerizat țara, iar cei bogați au devenit și mai bogați, săracii mult mai săraci, iar infrastructura, sănătatea, educația și justiția sunt un dezastru. 
Lucruri bune prea curând nu se vor petrece. Eu aș zice că am ratat ca nație, că suntem o întreagă generație de ratați, vorbesc aici de majoritate, nu de conducători care o duc bine-merci, dar nu pot face asta pentru că nimeni n-ar fi de acord cu mine. Normal. Toți se văd buni, puternici, victorioși, realizați, reușiți, toți cred că sunt niște câștigători, și-mi vine să urlu de ciudă!, dar țara este în flăcări, ca să nu zic căcat, și debandada continuă fără ca cineva să vadă asta sau să protesteze, deși suntem conduși de incompetenți, de hoți și de pafariști tupeiști și obraznici. 
Așa că mă voi referi exclusiv la mine și la imensele mele ratări. Care nu sunt nici puține.

Am suferit prima dezvrăjire la treizeci de ani, de fapt cu câteva luni bune înainte, aproape un an, când am început să fac, parcă intenționat, absolut tot ce-mi stătea în putere ca să ies din rând, din matrice. Simțeam că nu aparțin nici unui sistem, nici unui grup, nici unei colectivități, familii sau neam. Am devenit curând un paria, un renegat, un exemplu negativ de dat celor mici, învățăceilor sau debutanților. Eram un exemplu perfect de ratat, un model complet de cum să-ți fuți absolut toate domeniile vieții la vârsta la care alții nici nu știu ce-i aia succes sau care-i prețul aferent sau cu ce se mănâncă. Unii nu știu ce-i aia nici la patruzeci, cei mai mulți nici la cincizeci.

Poate că n-ar fi rău să mă înscriu la un curs de dez-ratare, știi?, din alea ca pentru alcooliști și parcă mă și aud spunând sus și tare:

Salut, sunt Gelu, am patruzeci de ani și sunt un ratat!


sâmbătă, 15 iulie 2017

Iubirea se trăiește, nu se discută. Dai, primești!❤!

Oare există vreo legătură directă între tinerele ce visează cai verzi pe pereți cu prinți moștenitori călare și lacrimile în valuri plus durerile constante ce le învăluie regulat pe cele mai multe dintre ele?
Sau ne putem mai degrabă întreba de ce cele pragmatice, realiste și cu picioarele pe pământ, dar cu inima sus, cu nimic mai feminine decât naivele visătoare cu capetele tapate în nori, și crăpate pe sol, sunt mult mai des zâmbitoare, mai mereu liniștite și mult mai fericite constant?

vineri, 14 iulie 2017

La nisip se rezolvă orice problemă

Anul trecut, 2016, a fost primul an în care am stat vara mai mult plecat decât pe-acasă. Dintotdeauna mi-am dorit să îmi petrec anotimpul cald la mare cu scurte pauze pe la răcoarea muntelui. Dar mereu am găsit justificări și scuze ca să evit să mă abandonez unei mici și nevinovate plăceri: să stau la mare până mă plictisesc sau până se face suficient de frig ca să fiu forțat să mă îmbrac pe plajă ziua în amiaza mare. Așa s-a întâmplat anul trecut și nici măcar nu mi-am propus asta. Am început cu trei zile de pe la sfârșitul lui iulie și, cu mici pauze pentru a rezolva prozaice probleme acasă, am terminat vacanța tremurând pe data de 16.09.2016 când am fost printre ultimii bărbați ce au intrat în mare. Ciudat, nu? Pentru că femei mai intrau în apă odată cu mine, deși apa era rece-bocnă.

A fost poate cel mai frumos an din viața mea, cea mai hrănitoare vară și prima oară când am înțeles că viața nu este în nici un caz pe rețelele de socializare sau prin aglomerațiile urbane, cel puțin nu pentru mine. Am șters toate aplicațiile de comunicare și socializare din telefon, viber, tango, mess, whatsup, facebook și brusc s-au creat ore întregi libere și liniștite într-o săptămână sau chiar zilnic.

Nu cred că viața este cu nasul într-un ecran, nu pot merge cu turma asta. Cred că viața este sub un cer liber, la malul mării, liniștită sau agitată - nu contează, pe faleză în plimbări lungi pe înserate sau la răsăritul magnificului Soare ori fix pe plajă întins la bronzat sau jucându-te cu râma în nisip pe o plajă pustie la câțiva metri de graniță.
Cum?
Tu nu te-ai jucat niciodată cu râma în nisip?
Nici cu dodoașca n-ai stat la Soare dăruită total și fără limită? 
Nu te-ai încărcat niciodată cu energie solară ”pe direct”?
Păcat.
Este o experiență fabuloasă și cred că asta ar trebui să te preocupe mai degrabă. Înaintea oricăror altor preocupări consumatoare de timp, energie, bani, ani.
Gândește-te, ce ai de pierdut?
Nu știi?!?
Nimic, îți spune nenea.
Dar ai, Doamne!, atâtea de câștigat. Nici n-ai idee ce avalanșă de senzații plăcute te va încerca.

joi, 13 iulie 2017

Sunt bun și mă mai fac!

Eu devin de la zi la zi din ce în ce mai bun, mai blând, mai răbdător, mai înțelegător, mai tolerant. E grea transformarea asta, dar mi-am propus, dacă nu pot face binele, măcar să nu mai fac rău. Încerc să stau departe de zonele unde nu pot fi bun, caut binele în tot și-n toate. Iau ce mi se oferă, nu comentez, mulțumesc bucuros pentru fiecare smochină, ofer cât pot și știu și eu în limita oscioarelor mele.
Dar tu? Tu ce aștepți?
Prințul moștenitor pe cal alb?!?
Așteaptă-l.
Va veni fix după tine.
Îhîîî.
Așteaptă tu!

Nu, nu-i nevoie să te prezinți și nici să-mi dai cv-ul tău amoros.
Nu, nu-i necesar să-mi povestești prea multe despre tine ca să pot să încep să te cunosc și să te văd. Să te ”văd” cu inima, cu ochii văd multe și, în general, mărunte. Se poate mai simplu. Mult mai simplu.

Dar da, este suficient să-ți văd fostul partener de viață, fie el sub titulatura de prieten, iubit, amant, soț sau ”jumătatea mea”, să știu cam cât timp ați petrecut împreună și îți pot spune eu, nenea, lali, cu precizie chirurgicală cine ești, cum ești, cum vei fi și cum te vei simți. Dacă ești cuminte îți pot spune și câți bani ai în poșetă chiar acum. :-) Serios!

Dacă dai și tu de-o cafea, o alună sau de-o măslină, o șpagă-ceva, sub o formă de comun acord agreată, îți pot spune cu exactitate de metronom și cât de zâmbitoare vei fi în viitor doar pe baza analizei foștilor și a liniștii tale actuale.

miercuri, 12 iulie 2017

Vamaisme

Foarte multe domnișoare, și chiar și unele doamne, afișează stăpânire de sine, încredere în forțele și calitățile proprii, mândrie și răceală distantă, mai ales atunci când defilează, pozează, sau, pur și simplu, tac în zonele de socializare sau în cele de lucru ori prezentare. Perfect identic se petreceau lucrurile pe vremuri cu partenerii din ring ai lui Mike Tyson. Erau extrem de tari în gură la conferința de presă de dinaintea meciurilor și se umflau în mușchi cu doar 24 de ore înainte de încasarea ko-ului ce venea cam invariabil la fiecare meci din tinerețea lui ”Iron” Mike.

Totul este mirific, încântător și atrăgător până la primele schimburi de priviri și, mai ales, de replici și amabilități de încălzire dinaintea apropierii trupurilor. La Tyson perdeaua cădea imediat după primele schimburi de lovituri în urma cărora dacă preopinenții nu cădeau ca secerați imediat, groaza îi acapara și le tăia genunchii pentru că înțelegeau din upercuturi și directe cam ce nenorocire urma să se întâmple.

Dar nu te speria așa tare: la domnișoare, după primele discuții, nu intervine nimic grav sau rău. Dimportivă! E ca o revelație. Constați doar că este dificil să găsești o creație fabuloasă sub un luciu ostentativ și mai înveți ceva extrem de important: cu cât exteriorul este mai elaborat și mai glamouros și pare mai sigur, s-ar putea să ai surpriza, în cvasi-majoritatea cazurilor, să descoperi interiorul slab mobilat, vetust, auster sau sterp.

(...)

Nu ştiu cât de bine este că seara şi noaptea litoralul este animat puternic şi cluburile, restaurantele şi barurile-terase sunt neîncăpătoare.
Dar este evident că-i păcat şi rău că diminețile Soarele răsare cam singurel, iar razele ultraviolete şi briza matinală a mării mângâie pe prea puțini fericiți să-i facă zâmbitori pe termen lung.
Deşi noaptea paşii le sunt energici şi grăbiți pe betoane, clocoteala tinereții pune şi aici amprenta, 99% dintre ei nu se plimbă agale pe nisipul ud din diminețile fabuloase de pe plajă. O fi bine? O fi rău?
Alcoolul în valuri nocturn eclipsează, din păcate, apa clarificatoare diurnă.
Toate astea se văd şi se contabilizează negreşit undeva acum şi sigur mai abitir mai târziu în sănătatea fizică, dar mai ales în cea psihică, precum şi în nivelul de trai şi în relațiile cu ceilalți.
Da, viitorul începe mereu azi şi se fondează stabil doar pe ieri.

(...)

marți, 11 iulie 2017

Atât: să fii onestă!

Am scris mai demult o dorință imensă de-ale mele, aici, cam prin mai, anul acesta, că mi-ar plăcea să putem vorbi orice, mai ales în momentele grele sau dificile ori delicate ale unuia sau alteia.
Cred că este mai folositor relației noastre să știm că avem toate informațiile despre celălalt. 
Că nu vom avea surprize neplăcute care să ne mire după ani sau decenii de conviețuire. Chiar nu vreau să viețuiesc cu tine, așa cum face orice animal, viețuiește, mi-aș dori să trăiesc cu adevărat, să simt că trăiesc direct, profund, cu gust, cu zâmbete, cu pui de somn la prânz și masaje cu schimbat de așternuturi des.

Vreau ca la un final al relației noastre să pot să spun că te cunosc bine, că a fost o fericire că am trăit acești minunați ani împreună și să rămânem în relații bune toată viața sau măcar pe termen lung. Și viceversa cred că ți-ar fi pe plac, nu-i așa?

De aceea, mai completez doar cu patru mențiuni articolul de mai sus, pe care aș vrea să-l recitești înainte de a continua:

luni, 10 iulie 2017

Magnetism

Scoate o foaie și un creion și ascultă aici la nenea că nu te învață de rău:

Ești o femeie atrăgătoare, o simți și o știi bine și tu, bărbații din jur ți-o confirmă zilnic, dar deși experiența ți-a deschis larg ochii azurii, anii de înțelepciune acumulată ți-au limitat avântul nesăbuit al mișcărilor și ți-au îngustat perspectivele și viitorul roze.

Îl vezi pe el la patruzeci și nu-i înțelegi vigoarea de care te bucuri cu nesaț cu fiecare atent țintită ocazie. Trăiești o nouă tinerețe sălbatică și sângele ce curge agitat prin inimă îți tulbură și creierul și, mult mai grav!, sufletul neîncercat, neantrenat, virgin.

Ai dese momente când negi existența noii și neașteptatei fericiri și nu crezi că-i aievea să-ți mai tremure carnea de dor la vârsta când prietenele tale deapănă demult amintiri cu iluzorii iubiri de decenii apuse.

sâmbătă, 8 iulie 2017

Drumul și calea

Nu, sfârșitul nu-i acolo unde-l vezi tu acum, nici măcar acolo unde crezi tu azi că s-a terminat. 
Nu, sfârșitul nu-i aici!
Mereu va exista o continuare, doar ochii va trebui să-i deschizi ca să poți vedea minunata lume nouă ce ți se oferă la picioare mai departe de ochelarii de cal.
Drumul nu se termină acolo unde un orizont ni se închide. Abia acolo începe o nouă viață, ține exclusiv de tine dacă pășești spre ea sau rămâi blocată sau mirată în loc.

marți, 4 iulie 2017

Nu ”trebuie” nimic!

Nu "trebuie" nimic! Nu există ”trebuie”. Singura obligație pe care o ai, atâta timp cât nu faci rău altuia, este să-ți cauți și să-ți păstrezi fericirea. Atât!
N.B.:
Ai o singură obligație pe Pământul ăsta: să-ți cauți, să-ți găsești și să-ți păstrezi pe termen cât mai lung fericirea, liniștea și zâmbetul. Clară?

Apă jur-împrejur, sete de tine, foame în mine.
Tu acolo, eu aici, niciodată noi. Dar voi? Voi sunteți doi? Ca noi?
Dar va fi bine, înțelepciunea e în tine, răbdarea-i cu mine.
Va fi bine!

Scutură-te de zgardă, de lanțuri, de cuști de argint și lese de aur, scapă rapid de cătușe, doar pe alea cu puf roz le poți păstra, poate vom avea nevoie de ele mai târziu.

Repet:

sâmbătă, 1 iulie 2017

Corporat(r)iștii automați

Cuvânt înainte, de anul trecut:


Sclavii moderni, aici se regăsesc şi gulerele albe din corporații sau organizații internaționale - în fapt doar nişte robi mai spălăței, au toate libertățile.
Da, da!
Absolut toate...
Inclusiv acelea de a face credite pentru orice şi a plăti astfel, prin comisioanele şi dobânzile aferente, de minim două-trei ori valoarea acelui bun.
Plus, cireaşa de pe tortul libertății, privilegiul de a se îmbolnăvi de tânăr de afecțiuni ale senectuții sau ale uzurii muncii fizice sau în condiții toxice sau grele.

Continuăm cu micile rotițe ce se învârt neîncetat ca să facă bine altora:

Să lucrezi într-o corporație este ca și cum ai conduce o mașină cu cutie automată: nu-ți trebuie calități deosebite, toate funcțiile principale sunt simplificate, minimizate, automatizate, pentru a feri utilizatorul de stress, griji sau greșeli. Dimpotrivă, poate face treaba asta aproape oricine: fie un copil mai isteț, fie cineva cu deficiențe de diferite feluri sau grade. Au existat experimente în acest sens, când joburi din multinaționale au fost prestate câteva zile, cu succes, de elevi de liceu sau din anul întâi de facultate, ori de persoane cu diverse probleme fizice sau psihice. Chiar legiuitorul acordă niște subvenții pentru angajarea acestor categorii. Și lucrurile au mers foarte-foarte bine, cu costuri mult mai mici, cu pretenții zero, cu rezultate chiar mai bune pe anumite segmente unde rutina își cerea drepturile. Acesta este și motivul pentru care salariile sunt de rahat și munca din ce în ce mai multă, condițiile mai dezumanizante, colegii din ce în ce mai sălbatici și vorace, iar șefii doar niște zbiri incompetenți în majoritatea cazurilor.

În corporații n-ai nevoie de calități deosebite, nici de o gândire independentă, este exclus să ai o minte sclipitoare. Singura calitate care se cere, și se răsplătește ca atare, este să fii un bun executant și atât! Un yesman, un jeswoman. Un sclav devotat, asta se și întâmplă. Un rob! 
Atât!