sâmbătă, 14 octombrie 2017

Femeia și bărbatul, acțiune sau nimic.

De ce uneori femeile sunt bune și iertătoare cu cei ce le-au rănit și umilit și rele și necruțătoare cu cei ce le mângâie, protejează, ajută? De ce?

Poate că de aceea la nudism se bronzează singură, neînsoțită, cea care are pe cineva care s-o vadă goală, uniform mângâiată de Soare, și acasă, la el sau, mai ales, la ea.

Femeia, dacă vrea să fie liniștită și mulțumită, trebuie să aprecieze zâmbind și să răsplătească cu mărinimie, mai mult ca orice altceva, discreția, sinceritatea abruptă, loialitatea certificată peste ani. În nici un caz nu coaja, nu ambalajul, astea trec și nu o ajută cu nimic pe termen lung, dimpotrivă.

Tot doamnele ar fi bine să fugă mâncând pământul de minciună – sub toate formele ei, falsitate probată chiar și o singură dată, promisiuni deșarte, pentru că acestea o vor trage în groapa deziluziilor și în valea plângerilor negreșit, la un moment dat, curând.

Bărbatul să-și facă treaba lui, să-și rezolve și să-și satisfacă ritmic treburile și obligațiile, nu nevoile. Dar cine va avea grijă de nevoile unui bărbat, acea femeie atentă, va avea parte de nevoința lui înapoi la nevoia ei.

Am mai scris asta de două ori, o reiau pentru sufletul femeilor libere, nu pentru alea fericite în colivii a(i)urite, iar pe mine mă spală de mâlul capitalei și de miasmele elitei din multe domenii ale zilele noastre:

Mulți fac sex pe plajă sau în mare, la răsăritul Soarelui sau în amiaza zilei.
Dar câți fac dragoste?
Câți fac pace?
Câți vor mai face sex în același loc și anul următor?

Ține-mă de orice, așa ar trebui să faci și cu el, dar nu de vorbă. Dacă vorbim prea mult însemnă că nu facem suficient și asta nu-i bine.
Nu mă ține nici măcar de nasture.
Nu, nici de pluă.


Cred că răzbunarea răcorește pe moment prezentul și destinde fața, dar, în același timp, îți pârjolește viitorul, îți înnoadă mațele și-ți răcește pentru un timp îndelungat interiorul sărmanului tău suflețel.

Cum spuneam: ține-mă de orice, dar nu de vorbă! Avem treabă, vorbim mai târziu orice vrei tu.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.