vineri, 16 octombrie 2015

Deconectarea de la țară

Am o căsuță undeva la deal spre munte. Este într-o zonă retrasă, necomercială, departe de tumultul și agitația bolnăvicioasă a stațiunilor consacrate de pe valea Prahovei.

Merg acolo doar în week-end-uri, cele mai multe prelungite, în perioada caldă a anului. Vara stau și perioade mai lungi, ajungând și la o săptămână legată. Treburile mă silesc să revin în oraș. Deocamdată.

Încă de când intru în localitate, adică atunci când brazii argintii încep să se alinieze cuminți și semeți pe dreapta, după ce începuseră pe partea stânga să-mi dea salutul ozonat, simt cum aerul tare mă trage la somn. Încep să casc, tot corpul se relaxează instantaneu, mintea se eliberează și de ultimele distrageri și sufletul îmi trimite un zâmbet larg direct pe față. Pe buze, în ochi, pe pomeți. Așa mi s-a spus.

Dacă la oraș se fac bani mulți, este adevărat și dureros asta, la țară se trăiește. La capitală se viețuiește, la aer curat începi să te regenerezi, să prinzi putere, să întinerești, să zâmbești. Sunt câțiva capabili care și-au mutat serviciul pe online și alții care s-au mutat cu totul la viață. La țară. Nu-i ușor pentru aceștia din urmă, dar e sănătos. Îi văd refăcându-se puternic de la an la an.

Aceștia, cei mai sus menționați - fugarii din civilizație, sunt cu adevărat șmeckeri și liberi. Cei care au reușit să îmbine făcutul de bani cu menținerea sănătății, cu precădere a celei mintale care, așa cum observăm cu toții, se pierde cel mai repede și se recâștigă cel mai greu înapoi. De cele mai multe ori nu, niciodată din nou.



- Și ce faci toată ziua?
- Mănânc puțin, citesc, scriu, dorm, mă plimb prin sat, pe dealuri sau pe coclauri și printre casele liniștite, modeste și frumoase cu flori. Seara stau pe balansoar, mă uit la cer, mă plimb desculț prin curte pe iarbă, mă și întind de multe ori pe ea. Apoi iar mă uit la cer, respir încet și deplin conștient de intrarea și ieșirea aerului curat din mine. Trăiesc!
- Și nu te plictisești?
- Să mă plictisesc trăind?!? Să mă plictisesc făcând fix ceea ce-mi doresc?!? Fetiță, ești haioasă. Și, din păcate, încă agitată.
- Iar tu ești un leneș...

Merg să strâng ultimele mere, câteva nuci - au fost puține anul acesta, să închid apa, să golesc instalațiile, să trag obloanele.

Revenim mai târziu, la zăpadă, dacă va fi Soare și cazul sau, mai sigur, la primăvară.




2 comentarii:

Laura spunea...

Esti chiar norocos!

Gelu M. spunea...

Sunt! Privilegiat.