Când o persoană observă, uneori nu știe de ce sau pentru ce sau cine se întâmplă ce tocmai a observat.
Când și știe câte ceva despre eveniment, nu înțelege contextul sau substratul.
Când înțelege mai multe dedesubturi, nu simte care-i finalul sau care-s obiectivele.
Când înțelege mai multe dedesubturi, nu simte care-i finalul sau care-s obiectivele.
Dar când apare câte unul sau una care vede și finalul sau obiectivele ultime, nu catadisește să împărtășească sau să prevină și pe cei de lângă, pe ”semenii” lui mai exact.
Dacă însă există câte o persoană care și observă, și știe, și înțelege, și simte, și mai și face efortul colosal de a spune și altora toate astea... este luat de nebun și alungat cu șuturi în fund și huiduieli.
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!