L-am cunoscut în facultate. Era prieten cu un amic cu care mergeam la niște petreceri. Era glumeț, distractiv, un clovn, un maimuțoi. N-avea o lețcaie niciodată, cheltuia tot ce câștiga, plin de datorii, tipul clasic de loser yolo - carpe diem. Femeile erau leșinate după el, evident. Plus că dansa binișor, ușor efeminat și asta le stârnea, ca de obicei, pe simpluțe.
Avea un singur cusur: dansa toate femeile la petrecere, pe cele care-și doreau asta, bineînțeles. Nu obliga pe nimeni, făcea totul cu acordul lor, evident. Le lua la dans pe sus, le învârtea în aer, le rotea ca pe un bici deasupra capului sau peste umăr. Ele doreau To(n)te să fie dansate de tipul vesel. Exista chiar o cutumă, o regulă: invariabil pe prima și pe a doua dansată le scăpa cu capul de gresie sau de parchet. Fără excepție! La un moment dat am făcut și niște pariuri cu secundele scurse de la momentul începerii dansului până la impactul femeii cu solul. Am pierdut două dintre ele: omul meu devenea din ce în ce mai rapid.
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max