luni, 28 ianuarie 2019

Fără rival la vorbe pline

Emoțiile sunt evidente în filmări, dar se diluează continuu. E ok, e normal. Plus că eu fac totul live, "pe loc", fără pregătiri sau reglaje ori machiaje.
Trebuie să recunosc smerit și modest că sunt mult mai bun, net superior, la vorbit, în discuții face-to-face, la povești și explicații, decât în scris, ca de exemplu aici pe blog.

Dar nu le putem avea chiar pe toa(n)te în viață.

duminică, 27 ianuarie 2019

Cadouri pentru copiii tăi


https://youtu.be/7Hg0UXt2ZwA

Bine cu de-a sila e scârbos şi interzis.

Încetați să mai spuneți celorlalți ce să facă şi cum să facă.
Încetați să mai spuneți celorlalți unde să investească și unde să își bage banii munciți cu greu.
Încetați să mai spuneți celorlalți cum ar fi mai ușor și care este un drum mai simplu și mai zâmbitor în viață.

sâmbătă, 26 ianuarie 2019

Nefocusat eşti mereu ocupat


https://youtu.be/SaILSoskCg4

Teme-te de liniștea adâncurilor!

Să nu te temi niciodată de gurile mari, de cei tari în gură, de cei amenințători și agresivi verbal și ostentativ. Nu uita că mereu câinele care latră NU mușcă. N-are cum. Ori latră, ori mușcă. Pe amândouă deodată n-are cum să le facă.

vineri, 25 ianuarie 2019

Ai ceea ce știi.

Culegi ceea ce cunoști, ai ceea ce ai semănat.
Nu știi, nu ai.
Ai ceea ce meriți, nimic mai mult sau mai puțin.

Un bărbat curajos, încrezător în el și-n forțele lui, cu mult tupeu, arogant, un macho,  va avea cu siguranță mult mai mult succes la femei decât orice domn elegant, profesor modest, gospodar onest sau filozof manierat.

joi, 24 ianuarie 2019

Comunicarea ca o avere

Evident că este extrem de important ca partenerul tău de viață să îți fie printre altele și un bun sfetnic, un companion al vorbelor, un confesor pururea discret, o persoană cu care ai ce vorbi și cu care poți discuta, analiza și cu care te poți sfătui productiv. Să dialoghezi constant și consistent este decisiv pentru calitatea relației pe termen lung și a zâmbetelor liniștite aferente.

miercuri, 23 ianuarie 2019

Ciudățenia alergăturii permanente

Este cel puțin ciudat cum oamenii care muncesc de dimineața până seara, timp de unsprezece luni pe an, an de an, de luni până vineri, mereu ocupați, mereu obosiți, mereu stresați, mereu nervoși, mereu nemulțumiți, ajung să decidă ca și în concediul de două-trei săptămâni pe vară și una-două săptămâni iarna să continue goana nebună, turbată.

marți, 22 ianuarie 2019

”Eat pussy, not bullshit.”

Mult mai bine și mai productiv cred că ar fi pentru cei mai mulți curajoși să halească lingând la răstimpuri o dodoașcă în locul molfăirii la nesfârșit a rahatului cu care s-au dedulcit zilnic.
Sau invers, valabil pentru ambele sexe, normal.

luni, 21 ianuarie 2019

Îmbrățişarea, deprimarea, solitudinea şi sinuciderile.

Animalele primesc mai multă afecțiune decât semenii noștri.

Feisbucul certifică micimea intelectului multor persoane.

Femeia ca un Soare

De prea multe ori dragostea bărbatului și iubirea femeii sunt precum lumina și căldura Soarelui. 
El este pentru toată lumea, la discreție, sunt pentru cei care se afișează primii în fața lui. 
Dacă ajungi prea târziu se putea ca Soarele să nu mai fie, să fi apus deja. Vino mâine, deschide din nou, poate mai ai o șansă, dacă nu-s nori grei.
Soarele nu luminează după colț, n-are cum, alege doar calea cea dreaptă și încălzește suprafețele de contact mai întâi. Din păcate, sau din fericire pentru cei valoroși, Soarele nu luminează în subsol, în beciurile reci și umede, deși sunt foarte multe peșteri care ar avea nevoie ca de aer de puțină dragoste, alinare, îmbrățișare, afecțiune.

Dar, din păcate de data asta, Soarele se oglindește de cele mai multe ori în toate cioburile și flegmele și încălzește toți rahații și ratații fără deosebire sau părtinire.


vineri, 18 ianuarie 2019

Studenții, tinderul și cearcănele.

Patru tineri, studenți la arhitectură sau vreo inginerie, la o masă într-un mall. Doi mâncau, doi beau câte o nenorocire. Trei vorbeau de tinder și de ce și-au găsit pe acolo. Unul a mai adus vorba de o aplicație nouă de matching, au rostit de vreo două ori numele ei, dar cum eu nu prea aud...

joi, 17 ianuarie 2019

Rugăciunea anului 2019

”Doamne, dă-mi o altă pasiune plăcută și ușor de menținut pe termen lung, care să nu-mi deterioreze sănătatea și chiar să mi-o îmbunătățească, din care se pot trage lesne foloase materiale și nu numai, să fiu plătit și răsplătit generos pentru aportul meu la binele comunității, sau care măcar să-mi dubleze averea până în 2021-2022(ianuarie).

Doamne-ajută! 
Doamne ajută! 
Doamne, ajută-mi! 

Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!”


miercuri, 16 ianuarie 2019

Carierista în apex. Blestemul.

Este un cerc vicios. Este un vârtej, o gaură neagră în care această femeie ambițioasă intră.
Căutând și îmbrățișând gloria, banii și statusul social ea, carierista, își leagă lespezi duble de picioare aruncându-se zâmbind în turbionarea curenților mării. Cu fiecare pas în sus pe aceste trepte, pe această scară închipuită profesional, ea se apropie de dezastru în plan personal și afectiv.

luni, 14 ianuarie 2019

Postul negru

Postul negru ținut o dată sau de două ori pe săptămână este fabulos. Adică să nu mănânci nimic o zi întreagă sau de la ultimul somn până la apusul următor al Soarelui sau mai mult.

marți, 8 ianuarie 2019

Statul pe gânduri

Cred că statul pe gânduri și reflectatul liniștit în solitudine sunt mult prea neglijate și subutilizate.
Știm bine că statul pe gânduri este cea mai dificilă poziție, e incomodă, corect.

luni, 7 ianuarie 2019

Cu capul de asfalt. BdSM.

L-am cunoscut în facultate. Era prieten cu un amic cu care mergeam la niște petreceri. Era glumeț, distractiv, un clovn, un maimuțoi. N-avea o lețcaie niciodată, cheltuia tot ce câștiga, plin de datorii, tipul clasic de loser yolo - carpe diem. Femeile erau leșinate după el, evident. Plus că dansa binișor, ușor efeminat și asta le stârnea, ca de obicei, pe simpluțe.

Avea un singur cusur: dansa toate femeile la petrecere, pe cele care-și doreau asta, bineînțeles. Nu obliga pe nimeni, făcea totul cu acordul lor, evident. Le lua la dans pe sus, le învârtea în aer, le rotea ca pe un bici deasupra capului sau peste umăr. Ele doreau To(n)te să fie dansate de tipul vesel. Exista chiar o cutumă, o regulă: invariabil pe prima și pe a doua dansată le scăpa cu capul de gresie sau de parchet. Fără excepție! La un moment dat am făcut și niște pariuri cu secundele scurse de la momentul începerii dansului până la impactul femeii cu solul. Am pierdut două dintre ele: omul meu devenea din ce în ce mai rapid.

sâmbătă, 5 ianuarie 2019

Mai bun. Mult mai bun!

Mai întâi el scrijelește degrabă la sfat, cică să se asigure și s-o asigure și pe ea. Serios? Ce mincinoși! Sau naivi.
Apoi același grăbit băiețel jură în biserică, mincinos în 90% dintre cazuri, desigur, că bla-bla-bla ”până moartea ne va despărți”. 
Ea face la fel, normal. Asta este teoria, practica știm că ne omoară pentru că realitatea este tot timpul alta, diferită de poleiala de îndrăgostiți orbi. 
Nu v-am tot zis că o căsătorie ar trebui aprobată de sponsori?

vineri, 4 ianuarie 2019

Curva și onesta

Femeia loială ar trebui să stea departe de cea înșelătoare.
Femeia onestă ar trebui să se distanțeze de cea des umblătoare.
Curva ar fi trebuit să fie paria, cea curată ar trebui s-o arate cu degetul pe rulată sau măcar să nu se apropie de nici o culoare de ea.

miercuri, 2 ianuarie 2019

Evoluția cuplurilor

Care cupluri?

Acum vreo douăzeci-treizeci de ani, și am indicii că era identic și cu alte patru-cinci decenii înainte, orice tip modest intelectual, orice tip ”simpluț”-mediu, avea ușor un apartament în proprietate, n-avea grija zilei de mâine și se baza pe femeia lui pe care, în 90% dintre cazuri o luase virgină și-i era oarecum proporțional loială. Femeia lui ținea cu casa. Femeia lui ținea cu el.

marți, 1 ianuarie 2019

Liniştit! Fericit cât cuprinde.

Cred că sunt liniștit deseori, din ce în ce mai des în ultimii ani, și fericit cumva mai rar, doar uneori, dar sunt mai des conștient de asta. Sunt atât de fericit cât se poate să fii și liniștit în anii aceștia ai vitezei fără cap, destinație și noimă. 
Dar admit că sunt fericit și liniștit cât cuprinde, cât se poate. Știi, ca la rețetele de prăjituri la aluat cu făina. Dar fără esențe. Esențele denaturează baza, fondul.

Nu mă zvârcolesc ca un apucat pe străzi, pe asfaltul capitalei sau prin țărână de la munte, nici măcar prin curte la deal, în extaz de atâta plăcere a fericirii mele, nu gem ca o actriță profesionistă și versată, nu vărs râuri de lacrimi de satisfacție ostentativă, nu(mai) postez pe rețelele de socializare liniștea și zâmbetele mele, dar sunt foarte mulțumit și cred că și fericit, deseori în ultima vreme. Măcar din când în când, câte puțin. Exact atât cât trebuie! 
Atât cât trebuie ca să fiu și liniștit în același timp. Asta cred că este cheia. Ca liniștea zâmbitoare să te însoțească cât mai des. Atât de des cât se poate.
Nu sunt într-un vârf zen al fericirii, e mai degrabă un platou al ei care poate ține mai mult decât o oră sau o zi. Poate dura un an sau poate toată viața. Nu știu, Doamne-Doamne are ața, el ține mosorul. Dar fericirea mea liniștită nu mai este ceva fantastic și colosal, ci mai degrabă ritmic și bazal, minimal, dar predictibil și ușor de atras şi de păstrat, dacă-s atent la mine și la proximitatea mea.

E ceva modest, discret, dar constant și consistent în liniștea mea. Sunt mereu atent la asta, caut să observ totdeauna ce mă face fericit și ce-mi aduce liniștea, mai ales cea interioară, și sunt acolo cât mai des, ritmic. Ca un metronom. Și poate aspectul acesta este iarăși important: că-s constant și consistent. Stabil. ”Stable”. Nu colosal sau exuberant, nu temporar sau sinusoidal. Puțin şi des, cumva liniar.

Aceasta este fericirea pe care o doresc oricăruia și oricăreia, dacă cineva m-ar întreba despre un model sau o urare. 

Ce contribuie la fericirea mea liniștită și mulțumită? Excelentă întrebare!

Aici, mai jos, poți vedea care sunt acelea pe care NU le (mai) am și care ar fi pus presiune pe mine și pe fericirea mea dacă le păstram. Unele au pus, demult, o greutate colosală pe umerii mei și au îndepărtat liniștea din mine așa că m-am ridicat, am deschis ochii și scriu acum ce NU (le) mai am: